Consecinţele tragice ale infidelităţii

„Te părăsesc“, a spus vocea la telefon; se pare că acestea au fost cele mai şocante cuvinte pe care i le-a adresat vreodată lui Pata soţul ei. „Efectiv nu-mi venea să cred că mă trăda“, spune ea. „Lucrul de care m-am temut întotdeauna cel mai mult, şi anume că soţul meu mă va părăsi pentru altcineva, a devenit o realitate îngrozitoare.“

PAT, care are 33 de ani, dorea din toată inima să contribuie la reuşita relaţiei lor conjugale; soţul ei o asigurase că nu o va părăsi niciodată. „Am promis că vom fi alături unul de celălalt în pofida oricăror probleme care ar putea apărea“, îşi aminteşte Pat. „Eram convinsă că era sincer. Totuşi . . ., m-a părăsit. Acum nu mai am pe nimeni, nici măcar o pisicuţă sau un peştişor, pe nimeni!“

Hiroshi nu poate uita ziua în care s-a descoperit că mama sa întreţinea o relaţie extraconjugală. „Aveam doar 11 ani“, îşi aminteşte el. „Mama a intrat în casă ca o furtună. Tata era în spatele ei şi îi spunea: «Stai puţin. Hai să discutăm despre asta». Mi-am dat seama că se întâmplase ceva îngrozitor. Tata era distrus. Nu şi-a revenit niciodată pe deplin. Mai mult decât atât, nu avea cui să i se destăinuie. Prin urmare, s-a îndreptat spre mine. Imaginaţi-vă: un bărbat la 40 de ani se îndreaptă spre un copil de 11 ani ca să găsească mângâiere şi înţelegere!“

Indiferent că este vorba despre relaţii extraconjugale care au distrus familii regale, politicieni, staruri de cinema şi conducători religioşi sau despre înşelare şi lacrimi în propriile noastre familii, infidelitatea conjugală continuă să facă mari ravagii. The New Encyclopædia Britannica afirmă că „adulterul este tot atât de larg răspândit şi, uneori, tot atât de obişnuit, ca şi căsătoria“. Unii cercetători estimează că între 50 şi 75 la sută dintre persoanele căsătorite sunt infidele la un moment dat în căsnicia lor. Cercetătorul în probleme conjugale Zelda West-Meads afirmă că, deşi o mare parte dintre cazurile de infidelitate conjugală nu sunt descoperite, „toate dovezile indică faptul că numărul relaţiilor extraconjugale este în continuă creştere“.

O avalanşă de sentimente

Deşi sunt şocante, statisticile referitoare la infidelitatea conjugală şi la divorţ nu dezvăluie pe deplin efectul pe care îl au acestea asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor. Pe lângă enormele implicaţii de ordin financiar, gândiţi-vă la multitudinea de sentimente care se află dincolo de aceste statistici, multele lacrimi vărsate şi marea confuzie, suferinţă, nelinişte şi durerea sfâşietoare pe care le încearcă cei în cauză, precum şi nenumăratele nopţi de chin prin care trec membrii familiei. Victimele pot supravieţui chinului, dar tot ce este posibil că vor rămâne marcate pentru mult timp. Rănile şi durerea nu trec uşor.

În cartea How to Survive Divorce (Cum se poate supravieţui divorţului) se spune: „De obicei, un eşec în viaţa conjugală provoacă o adevărată avalanşă de sentimente, avalanşă care uneori tinde să întunece vederea. Ce ar trebui să faceţi? Cum ar trebui să reacţionaţi? Cum veţi putea face faţă acestei încercări? Probabil oscilaţi între certitudine şi îndoială, între mânie şi sentimente de vinovăţie sau între încredere şi suspiciune“.

Prin toate acestea a trecut Pedro după ce a descoperit infidelitatea soţiei sale. El mărturiseşte: „Infidelitatea te îneacă într-un potop de sentimente confuze“. Sentimentul că eşti distrus este destul de greu de înţeles chiar şi de către cei în cauză, ca să nu mai vorbim despre cei din afară, care nu înţeleg pe deplin situaţia. „Nimeni nu înţelege cu adevărat ce anume simt“, spune Pat. „Când mă gândesc la soţul meu că este împreună cu ea, efectiv simt o durere fizică, o durere pe care nu o pot explica nimănui.“ Ea adaugă: „Uneori am impresia că îmi pierd minţile. Azi mă simt atât de stăpână pe situaţie; mâine pierd complet controlul asupra ei. Azi îmi este dor de el; mâine îmi amintesc de viclenia, minciuna şi umilirea de care am avut parte“.

Între mânie şi nelinişte

O victimă a infidelităţii recunoaşte: „Uneori sentimentul care pune stăpânire pe tine este mânia necruţătoare“. Nu este doar indignare cu privire la răul şi prejudiciul cauzate. Dimpotrivă, aşa cum explica o ziaristă, este „mânie cu privire la ceea ce putea fi o căsnicie fericită, dar care a fost ruinată“.

Deseori scade respectul de sine şi apare un sentiment de incompetenţă. Pedro mărturiseşte: „Încerci sentimente de genul: «Nu sunt o persoană atrăgătoare? Sau am alte lacune?» Începi să te analizezi în amănunţime ca să găseşti greşeala“. În cartea sa To Love, Honour and Betray (Să iubeşti, să respecţi şi să înşeli), Zelda West-Meads de la Consiliul Naţional de Consultanţă Matrimonială, din Marea Britanie, confirmă cele de mai sus: „Unul dintre lucrurile cel mai greu de suportat . . . este ruinarea respectului de sine“.

Între sentimente de vinovăţie şi depresie

Adesea aceste simţăminte sunt însoţite de valuri de sentimente de vinovăţie. O soţie deprimată spune: „Cred că femeile suferă foarte mult din cauza sentimentelor de vinovăţie. Te învinovăţeşti şi te întrebi: «Cu ce am greşit?»“.

Un soţ înşelat dezvăluie un alt aspect a ceea ce el numeşte sentimente de tip montagne russe. El explică: „Depresia este un factor nou, care se instalează ca vremea urâtă“. Când a fost părăsită de soţul ei, o soţie îşi aminteşte că nu trecea o zi în care să nu plângă. „Îmi amintesc cu exactitate prima zi în care nu am plâns: la câteva săptămâni după ce m-a părăsit“, mărturiseşte ea. „Au mai trecut câteva luni până la prima săptămână întreagă în care nu am plâns deloc. Acele zile şi săptămâni în care nu am plâns au devenit pietre de hotar în calea spre vindecare.“

O dublă înşelare

Un lucru de care nu îşi dau seama mulţi este faptul că cel care a comis adulter i-a dat o dublă lovitură partenerului conjugal. Cum anume? Pat ne explică: „Mi-a fost foarte greu. El a fost nu numai soţul meu, ci şi prietenul meu, cel mai bun prieten, iar aceasta ani de zile“. Da, când apar probleme, în majoritatea cazurilor o soţie se îndreaptă spre soţul ei pentru a primi sprijin. Acum, el nu numai că i-a cauzat o serie de probleme care o fac să sufere foarte mult, dar a şi încetat să fie o sursă de ajutor, care este atât de necesar. Dintr-o singură lovitură, i-a cauzat mari dureri şi şi-a lipsit soţia de confidentul ei de altădată.

Drept urmare, sentimentul profund de înşelare şi de încredere zdruncinată este unul dintre cele mai copleşitoare sentimente pe care le încearcă partenerii nevinovaţi. Un consilier familial explică motivul pentru care infidelitatea conjugală poate fi o experienţă traumatizantă pe plan afectiv: „Noi investim în căsnicie foarte mult din noi înşine, din speranţele, visurile şi aşteptările noastre . . ., căutând o persoană în care să ne putem pune încrederea, o persoană pe care să simţim că ne putem baza întotdeauna. Dacă această încredere dispare, situaţia se poate asemăna cu o casă făcută din cărţi de joc care se prăbuşeşte dintr-o dată“.

Potrivit celor menţionate în cartea How to Survive Divorce, este cât se poate de clar că victimele „au nevoie de ajutor ca să desluşească această schimbare radicală care are loc pe plan afectiv . . . Probabil, ele au nevoie de ajutor în a decide ce alegeri pot face şi cum să le facă“. Dar care sunt aceste alegeri?

Vă puteţi întreba: Este împăcarea soluţia în cazul nostru? Sau ar trebui să divorţez? În special în cazul în care a fost o căsnicie tensionată, aţi putea trage concluzia pripită că divorţul este soluţia la problemele voastre. Probabil, vă gândiţi că, la urma urmei, Biblia permite divorţul dacă are la bază infidelitatea conjugală (Matei 19:9). Pe de altă parte, vă gândiţi, probabil, că Biblia nu insistă asupra divorţului. Prin urmare, poate că simţiţi că ar fi bine să vă împăcaţi, să vă refaceţi şi să vă întăriţi relaţia conjugală.

Decizia de a divorţa sau nu de un partener infidel este o decizie personală. Totuşi, ce anume vă poate ajuta să luaţi o decizie? Mai întâi de toate, să examinăm câţiva dintre factorii care vă pot ajuta să stabiliţi dacă împăcarea este posibilă.

[Notă de subsol]