Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac ca să câştig nişte bani?

„Vreau să-mi găsesc un serviciu unde se câştigă bine.“ — Tanya.

MULŢI tineri gândesc la fel ca Tanya. „Vreau să am bani ca să-mi cumpăr o maşină, să mă pot duce în oraş şi să-mi pot cumpăra haine“, spune un tânăr pe nume Sergio. „Nu vreau să depind de părinţii mei pentru orice lucru.“ Laurie-Ann, o altă tânără, gândeşte la fel despre faptul de a munci. „Sunt fată şi-mi place să merg la cumpărături“, spune ea.

Aşadar, nu este deloc surprinzător că „3 din 4 elevi [americani] aflaţi în ultimii doi ani de liceu se duc să lucreze după ore şi la sfârşit de săptămână“, se arată în revista U.S.News & World Report. Într-o oarecare măsură, acest lucru reflectă o „iubire de bani“ neechilibrată, care este atât de răspândită în lumea materialistă de azi (1 Timotei 6:10). Cu toate acestea, nu toţi tinerii care caută un venit sunt victimele materialismului.

„Banul este spre ocrotire“, spune Biblia (Eclesiastul 7:12, NW). Şi pot exista mai multe motive justificate pentru care, ca tânăr creştin, doreşti probabil să câştigi nişte bani.a De exemplu, tânărul Avian explică motivul pentru care lucrează două zile pe săptămână: „Pot să mă întreţin ca pionier regular [evanghelizator cu timp integral]“.

Poate că şi tu ai motive asemănătoare pentru care doreşti să obţii un loc de muncă cu jumătate de normă. Poate că ţi-ai propus să asişti la un congres creştin. Sau poate că ai nevoie de alte haine care ar fi potrivite să le porţi la întrunirile congregaţiei. Oricare ar fi situaţia, pentru aceste lucruri trebuie bani. Fără îndoială, Isus a promis că Dumnezeu se va îngriji de cei care „caută mai întâi [Regatul] lui Dumnezeu“ (Matei 6:33). Însă acest lucru nu exclude posibilitatea ca tu să iei iniţiativa în această privinţă (compară cu Faptele 18:1–3). Aşadar, care sunt câţiva paşi practici pe care ai putea să-i întreprinzi în cazul în care trebuie să câştigi nişte bani?

Treci la acţiune

Presupunând că părinţii tăi sunt de acord ca tu să lucrezi, pentru început le-ai putea spune vecinilor, profesorilor şi rudelor că eşti în căutarea unui loc de muncă. Dacă ţi-e ruşine să le spui direct că vrei ceva de lucru, ai putea pur şi simplu să-i întrebi ce au făcut ei când au fost adolescenţi şi au căutat de lucru. S-ar putea să-ţi dea câteva sugestii utile. Cu cât spui mai multor persoane că îţi cauţi de lucru, cu atât vei primi, probabil, mai multe informaţii utile sau vei fi trimis la mai multe persoane care te-ar putea ajuta în acest sens.

Următorul pas este să urmăreşti în ziare rubricile cu oferte de serviciu, precum şi avizierele din magazine, de la şcoală sau din alte locuri publice. „Aşa mi-am găsit eu de lucru“, spune un tânăr pe nume Dave. „Am căutat în ziar, le-am trimis prin fax un curriculum vitae, după care i-am sunat.“ Însă te-ai gândit vreodată că multe locuri de muncă nu apar la mica publicitate? Potrivit revistei Seventeen, unii estimează că „nu mai puţin de 3 locuri de muncă din 10 nu există până când nu apare persoana potrivită“. Poate că reuşeşti să convingi un patron că trebuie să-ţi găsească de lucru!

Dar cum? „N-am experienţă în această privinţă“, poate că vei spune. Ei bine, gândeşte-te puţin. Ai avut grijă de un frate mai mic când părinţii au fost plecaţi sau ai lucrat ca baby-sitter pentru alţii? Acest lucru demonstrează că eşti o persoană cu simţul răspunderii. L-ai ajutat pe tatăl tău să repare maşina? Acest lucru arată că s-ar putea să ai aptitudini de mecanic. Ştii să baţi la maşină sau să utilizezi calculatorul? Ai luat note bune pentru un proiect de inovaţie? Acestea sunt argumente convingătoare pentru posibilii tăi patroni.

Nu scăpa din vedere nici hobbyurile tale, nici domeniile tale de interes. De exemplu, dacă ştii să cânţi la un instrument, vezi dacă nu există cumva un post liber la un magazin de muzică. Este clar că te interesează produsele din magazin şi vei fi, cu siguranţă, în măsură să răspunzi la întrebările clienţilor.

Solicită un loc de muncă

Să presupunem că ţi s-a spus când să te prezinţi pentru un interviu în vederea obţinerii unui loc de muncă. Fii atent cum te îmbraci şi cum te aranjezi, întrucât aspectul tău vorbeşte de la sine. El poate spune „cu simţul răspunderii, îngrijit, organizat“ — sau exact contrariul. Biblia dă un sfat practic când le îndeamnă pe femeile creştine „să se gătească, având o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu modestie şi bun simţ“ (1 Timotei 2:9). Acest sfat se aplică şi la bărbaţi. Niciodată să nu te îmbraci excentric sau neîngrijit când te prezinţi pentru un interviu, indiferent despre ce fel de muncă este vorba.

De asemenea, atitudinea şi manierele tale pot spune multe despre tine. Aplică Regula de aur: Poartă-te cu alţii aşa cum ai vrea să se poarte ei cu tine (Matei 7:12). Fii punctual. Fii plin de entuziasm şi atent. Dă dovadă de bune maniere. Fără să te lauzi şi fără să exagerezi, explică motivul pentru care crezi că eşti calificat pentru acel post. Menţionează ceva concret.

Unii specialişti recomandă să duci cu tine (sau să trimiţi înainte) un curriculum vitae scris îngrijit şi ordonat. Acesta ar trebui să cuprindă numele, adresa, numărul de telefon, ce post doreşti să ocupi, instruirea (inclusiv cursurile de specialitate pe care le-ai urmat), experienţa de muncă anterioară (atât munca pentru care ai fost plătit, cât şi cea pe care ai prestat-o ca voluntar), talente deosebite, hobbyuri şi domenii de interes (acestea ar putea indica ce aptitudini ai) şi o notă care să arate că la cerere se pot obţine referinţe despre tine. Ai putea pregăti şi o listă cu numele, adresele şi numerele de telefon ale unor persoane care te-ar putea recomanda pentru postul respectiv. Bineînţeles că trebuie să le ceri mai întâi permisiunea pentru a le da numele. Printre acestea s-ar putea număra foşti patroni, un profesor, un prieten mai în vârstă — oricine care poate furniza dovezi despre aptitudinile, talentele sau trăsăturile tale de personalitate.

Lucrează pe cont propriu

Dar dacă în pofida tuturor eforturilor tale nu reuşeşti să-ţi găseşti un loc de muncă? Acest lucru se întâmplă în multe ţări. Însă nu dispera. Soluţia ar putea fi începerea unei afaceri pe cont propriu. Care ar fi avantajele? Ţi-ai putea stabili singur programul de lucru şi activitatea după cum doreşti. Bineînţeles, faptul de a lucra pe cont propriu pretinde din partea ta hotărâre, disciplină şi dorinţa de a lua iniţiativa.

Dar ce fel de afacere ai putea porni? Gândeşte-te puţin la cei care locuiesc în apropiere. Este nevoie de anumite bunuri sau servicii pe care nimeni nu le asigură? De exemplu, să presupunem că iubeşti animalele. Ai putea să te oferi să îmbăiezi sau să tunzi contra cost animalele de casă ale vecinilor tăi. Sau poate că ştii să cânţi la un instrument. Te-ai putea oferi să-i înveţi pe alţii să cânte. Sau ai putea să prestezi munci pe care alţii le consideră înjositoare, cum ar fi spălarea geamurilor sau curăţenia. Unui creştin nu îi este ruşine să muncească cu mâinile lui (Efeseni 4:28). Ai putea chiar să încerci să înveţi o nouă meserie. Caută la biblioteci manuale de specialitate sau roagă-l pe un prieten să te înveţe o meserie. De exemplu, tânărul Joshua a urmat nişte cursuri de caligrafie. Apoi el a început o mică afacere, desenând invitaţii pentru nunţi şi petreceri. — Vezi chenarul „Locuri de muncă pe care le poţi crea“.

Atenţie: Nu te grăbi să faci ceva înainte de a analiza toate cheltuielile şi toţi factorii implicaţi (Luca 14:28–30). Mai întâi vorbeşte despre acest lucru cu părinţii tăi. De asemenea, vorbeşte cu alte persoane care au început afaceri similare. Va trebui să plăteşti anumite taxe? Va trebui să obţii o autorizaţie sau un permis? Interesează-te pentru amănunte la autorităţile locale. — Romani 13:1–7.

Fii echilibrat!

Bineînţeles că există pericolul de a te apuca de ceva la care nu poţi face faţă. Iată ce a spus Laurie-Ann despre nişte tineri care muncesc: „Nu-şi fac multe dintre temele pentru acasă, iar la ore sunt prea obosiţi ca să mai poată fi atenţi“. Este adevărat, în unele părţi ale lumii, tinerii n-au de ales şi trebuie să lucreze ore în şir ca să-şi ajute familia să supravieţuiască. Însă dacă tu nu te afli în această situaţie, de ce ai depăşi limita în această privinţă? Majoritatea specialiştilor sunt de părere că cei care lucrează în timpul şcolii mai mult de 20 de ore pe săptămână depăşesc limita, iar efectele sunt contrare. Unii specialişti propun să se lucreze maximum 8 până la 10 ore pe săptămână.

Dacă vei folosi prea mult din timpul, energia şi atenţia ta pentru munca prestată după orele de şcoală, atunci sănătatea, notele şi mai ales spiritualitatea ta vor începe să slăbească. Da, nu numai adulţii au fost sufocaţi de „puterea înşelătoare a bogăţiilor şi [de] dorinţele legate de celelalte lucruri“ (Marcu 4:19, NW). Prin urmare, fii echilibrat. Solomon a dat un avertisment în legătură cu munca în exces: „Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt“. — Eclesiastul 4:6.

Într-adevăr, poate că ai nevoie de bani. Iar dacă motivaţia ta în acest sens este corectă şi curată, la fel ca cea a tânărului Avian menţionat mai înainte, poţi fi sigur că Iehova îţi va binecuvânta eforturile. Însă asigură-te că nu vei ajunge niciodată atât de prins de munca ta, încât să uiţi „lucrurile mai importante“, şi anume, interesele spirituale (Filipeni 1:10, NW). Deşi banii pot fi o „ocrotire“, relaţia pe care o ai cu Dumnezeu te va face cu adevărat fericit. — Eclesiastul 7:12; Psalmul 91:14.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 22]

Locuri de muncă pe care le poţi crea

• Spălarea geamurilor

• Vânzarea sau distribuirea ziarelor

• Îndepărtarea zăpezii cu lopata

• Grădinăritul sau aranjarea peluzelor

• Îngrijirea copiilor

• Hrănirea, plimbarea sau îmbăierea animalelor de casă

• Lustruirea pantofilor

• Repararea sau călcatul hainelor

• Cultivarea unor produse şi vinderea acestora

• Creşterea puilor sau vinderea ouălor

• Efectuarea unor lucrări de dactilografie sau procesarea unor texte

• Îndeplinirea unor comisioane

• Livrarea unor mărfuri

• Predarea unor ore de muzică sau de alt gen

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Dacă vei lucra prea mult, s-ar putea ca notele tale la şcoală să scadă