Lumea fascinantă a cărţilor în miniatură
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE
EXTREMELE stârnesc curiozitatea — cel mai înalt munte, cea mai mare adâncime oceanică, cea mai înaltă clădire, cel mai lung tunel. Prin urmare, ce putem spune despre cea mai mică carte? Cărţile în miniatură sunt fascinante! Milioane de astfel de cărţi au tratat toate subiectele imaginabile şi au fost tipărite în cel puţin 20 de limbi. Dacă nu aţi cercetat încă acest domeniu, haideţi să aruncăm o privire în lumea cărţilor în miniatură.
Cum putem defini o carte în miniatură? Conform standardelor acceptate, aceasta este o carte care nu depăşeşte 76 mm nici în lungime, nici în lăţime. Aceste dimensiuni includ şi copertele, deşi unii colecţionari meticuloşi preferă să ia în considerare doar dimensiunile paginilor cărţii. De ce s-au tipărit aceste volume în miniatură?
Câteva caracteristici ale acestei arte
Contrar aşteptărilor unora, majoritatea cărţilor în miniatură pot fi citite destul de uşor. Aşadar, almanahurile, scrierile clasice, nuvelele, piesele de teatru, dicţionarele şi scrierile sacre în miniatură pot fi transportate şi folosite fără prea mult efort. Deşi cu mulţi ani în urmă acesta ar fi fost principalul motiv pentru a intra în posesia unor astfel de volume micuţe, pe colecţionarul din zilele noastre îl preocupă mai mult măiestria celor care au tipărit şi au legat aceste cărţi în miniatură.
Tipografii au trebuit să depăşească multe probleme tehnice ca să proiecteze şi să realizeze un corp de literă care putea fi citit cu uşurinţă cu sau fără ajutorul unei lupe. O mare parte din munca lor a avut ca rezultat cărţi de o frumuseţe deosebită. Fabricanţii de hârtie şi cerneală şi-au unit talentele pentru a asigura claritatea naturală a paginii tipărite.
După ce este tipărită, cartea este legată; copertele cărţilor în miniatură pot fi executate cu măiestrie. Talentul meşteşugarilor se vede în realizarea micuţelor coperte din piele ornamentată, din filigran de aur sau de argint, din carapace de broască ţestoasă sau din email cu decoraţiuni. Alte coperte se fac din mătase sau catifea sau sunt brodate, ba chiar împodobite cu perle şi paiete; pentru unele cărţi există casete care le protejează.
Gravorii care au realizat ilustraţiile textelor au creat nişte desene incredibil de detaliate, adesea pe o suprafaţă de circa 5 centimetri pătraţi de hârtie! Un exemplu în acest sens este portretul lexicografului englez Samuel Johnson din Bryce’s Thumb English Dictionary, un dicţionar de 368 de pagini, tipărit la sfârşitul secolului trecut; un alt exemplu este ilustraţia de pe pagina de titlu a unei cărţi cu piesa Richard al III-lea a lui Shakespeare, carte care a fost dedicată în 1909 actriţei engleze Ellen Terry.
Bibliothèque Portative du Voyageur, publicată la Paris, este o bibliotecă în miniatură despre care se crede că Napoleon Bonaparte a luat-o cu el în timpul campaniilor militare. Cele 49 de volume ale clasicilor francezi din această bibliotecă sunt păstrate într-o cutie îmbrăcată în piele, care atunci când este închisă seamănă cu o carte format in-folio (jumătate de coală standartizată).
Biblii degeţel
Bibliile degeţel nu sunt neapărat Biblii complete. Unele dintre ele nu sunt decât „Noul Testament“. Altele sunt rezumate ale unor relatări biblice sau conţin întreaga istorie a Bibliei condensată în aproximativ 7 000 de cuvinte şi au fost concepute în special pentru copii. Iată câteva titluri ale acestor Biblii: The Bible in Miniature (Biblia în miniatură), The History of the Holy Bible (Istoria Sfintei Biblii) şi The Child’s Bible (Biblia pentru Copii).
Cum au ajuns aceste Biblii să fie numite Biblii degeţel? În mod clar, explicaţia este că o astfel de Biblie nu depăşeşte decât cu puţin mărimea părţii superioare a degetului mare de la mână. Totuşi, cartea Three Centuries of Thumb Bibles sugerează că termenul s-ar putea să fi fost inventat imediat după ce renumitul pitic american Charles Stratton a vizitat Anglia, acesta fiind cunoscut mai bine sub numele de Generalul Tom Degeţel. În sprijinul acestei afirmaţii vine faptul că Tom Degeţel a vizitat Anglia în 1844, iar termenul „Biblii degeţel“ se pare că a fost utilizat pentru prima oară la Londra în 1849.
Volume neobişnuite ale Scripturilor
O piesă ciudată care a intrat şi ea în lumea Bibliilor mici este The Finger New Testament, tipărită pe la începutul secolului nostru. Ea nu are decât 3 cm lăţime şi 9 cm lungime — lungimea unui deget —, de aici şi numele ei. Cu toate acestea, întrucât depăşeşte în lungime cei 76 mm, ea nu este, în sensul strict al cuvântului, o carte în miniatură, deşi, în general, ea este pusă alături de astfel de Biblii. Corpul de literă folosit în acest mic volum este de patru puncte tipografice şi este foarte clar, putând fi citit cu uşurinţă de multe persoane, fără să apeleze la un instrument de mărit.
Un exemplu neobişnuit este Biblia intitulată The Illustrated Bible (Biblia ilustrată), având nişte versuri intitulate Railway to Heaven (Calea ferată spre cer). Aceasta a rămas pe piaţă peste 50 de ani, în anii de început ai căilor ferate din Marea Britanie. Autorul a profitat de pe urma căilor ferate, scriind o poezie de două pagini intitulată „Ţi se arată o altă cale“. Această altă cale este „Isus Cristos, Fiul lui Iehova“. Poezia se încheie cu următoarele versuri: „Fiul meu, spune Dumnezeu, dă-mi inima ta. Grăbeşte-te, altfel trenul va pleca“.
La fel de neobişnuit este şi volumul My Morning Counsellor (Sfătuitorul meu de dimineaţă), tipărit în anul 1900. Aici este prezentat câte un verset biblic pentru fiecare zi, iar fiecare lună este prefaţată de o formă a numelui divin. De exemplu, pentru luna februarie este folosită forma „Iehova-Şalom“. Atât această carte, cât şi The Illustrated Bible, menţionată mai înainte, demonstrează faptul că numele lui Dumnezeu, Iehova, era folosit în mod obişnuit în Marea Britanie acum o sută de ani.
Care este cea mai mică carte?
De-a lungul secolelor, mulţi au susţinut că au realizat cea mai mică carte tipărită. Prima afirmaţie justificată a fost făcută în 1674, când a fost tipărită cu caractere minuscule cartea Bloem-Hofje de C. van Lange. Miniature Books o descrie ca fiind „de mărimea unei unghii“, iar recordul ei a rămas neîntrecut timp de peste 200 de ani.
O ediţie celebră a lucrării Divina Comedie a lui Dante a fost tipărită cu un corp de literă de două puncte tipografice, despre care s-a crezut că este cel mai mic corp de literă care se poate folosi — literele se citeau cu mare greutate cu ochiul liber. Cartea a fost realizată în Padova, Italia, în anul 1878. Tipografilor le-a trebuit o lună întreagă pentru a realiza cele 30 de pagini, iar pentru fiecare formă de tipar nouă a trebuit să se facă un corp de literă nou. Cu toate acestea, s-au tipărit 1 000 de exemplare.
Mărimea a continuat să fie redusă. În 1978, la Paisley, Scoţia, Gleniffer Press a scos de sub tipar Three Blind Mice, o carte cu poezioare pentru copii, devenind astfel „cea mai mică carte din lume“. Această ediţie cu tiraj mic a fost depăşită în 1985 de aceiaşi tipografi când au tipărit 85 de exemplare ale unei alte cărţi cu poezioare pentru copii intitulată Old King Cole! Fiecare exemplar măsoară doar 1 mm pe 1 mm. Paginile pot fi întoarse . . . cu ajutorul unui ac!
Aceste cărţi minuscule, despre care Louis Bondy spune că sunt „aproape cât un fir de praf“, sunt o dovadă a extraordinarei răbdări şi măiestrii a artizanilor. Însă aceste micuţe cărţi depăşesc ideea iniţială de cărţi în miniatură, şi anume, producerea unor cărţi care pot fi citite şi care pot fi folosite cu uşurinţă.
Colecţii extraordinare ale acestor încântătoare volume în miniatură pot fi văzute în muzee, iar multe altele se află în posesia unor colecţionari. Dacă veţi pătrunde vreodată în lumea lor fascinantă, nu uitaţi să umblaţi cu mare atenţie cu aceste micuţe cărţi. Ele sunt, într-adevăr, opere de artă!
[Chenarul/Fotografia de la pagina 14]
Reducere fotomecanică
Cel mai mic „Nou Testament“ care a fost realizat vreodată este cel al lui David Bryce, tipărit în 1895 la Glasgow, Scoţia. El măsoară 1,9 cm pe 1,6 cm şi nu are decât 0,8 cm grosime! Cum se poate tipări o astfel de carte? „Este tipărită extrem de bine şi de clar cu metoda reducerii fotomecanice“, explică Louis Bondy în Miniature Books. Cu o sută de ani în urmă, arta fotografică era la începuturile ei, iar tipărirea unor astfel de cărţi era considerată o realizare remarcabilă.
David Bryce a tipărit, de asemenea, mai multe Biblii degeţel complete, folosind aceeaşi metodă. Pentru cei care au probleme când citesc un text cu litere foarte mici, fiecare Biblie are în interiorul copertelor o micuţă lupă. Cu ajutorul acestei lupe, cititorii perseverenţi pot citi Biblia.
Este demn de remarcat faptul că acestui procedeu de tipărire fotografică a publicaţiilor de dimensiuni reduse i s-a dat o bună utilizare de către Martorii lui Iehova când au fost persecutaţi de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial, iar mai târziu, de comunişti. Ceea ce vedeţi în ilustraţia alăturată este un auxiliar pentru studierea Bibliei care a fost tipărit prin această metodă. Această carte, ascunsă într-o cutie de chibrituri, a fost introdusă ilegal într-un lagăr de concentrare nazist pentru a fi folosită de Martorii care se aflau aici.
Această carte intra cu uşurinţă într-o cutie de chibrituri şi a fost introdusă ilegal într-un lagăr de concentrare
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
Deşi sunt mici, cărţile în miniatură pot fi citite
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
O bibliotecă de cărţi în miniatură