Lumea în obiectiv

Cutremure neprevăzute

Timp de mulţi ani, oamenii de ştiinţă au crezut că pot anunţa dinainte cutremurele care vor avea loc. Ei s-au uitat la variaţiile nivelului pânzei freatice, la mişcările abia sesizabile ale scoarţei terestre, la scăpările de radon din puţuri şi la alte semne care pot fi observate. „Mulţi dintre cei mai de seamă seismologi din ţară sunt de părere acum că cutremurele nu pot fi prevăzute“, se arată într-un articol din The New York Times. „Ei declară că această căutare a unor modalităţi de a-i anunţa pe oameni cu câteva zile, ore sau minute înainte de un cutremur pare a fi inutilă. . . . Cu toate că ultimele cercetări indică faptul că unele cutremure pot fi precedate de unele semne, printre care deplasarea plăcilor tectonice, acele semne sunt atât de neînsemnate, vagi şi ascunse privirilor, încât este aproape imposibil să fie detectate într-un mod eficient.“ Unele persoane îi cer acum guvernului să retragă fondurile alocate cercetărilor seismologice şi să le folosească la reducerea catastrofelor ce rezultă în urma lor. Însă oamenii de ştiinţă sunt de părere că este necesar să se cunoască mai mult despre mişcările scoarţei terestre şi despre modul în care se comportă clădirile în timpul cutremurelor.

Cum să supravieţuieşti când cazi în apă rece

Oamenii de ştiinţă care cercetează cauzele morţii rapide a celor care cad în apă rece ca gheaţa au descoperit că reacţia normală a organismului la şocul rece este hiperventilaţia pulmonară. „Atunci când iei brusc aer, înghiţi şi apă şi te îneci“, declară New Scientist. Hiperventilaţia nu poate fi prevenită. Prin urmare, supravieţuirea depinde de menţinerea capului deasupra apei până când reacţia de a înghiţi cu lăcomie aer trece, de obicei în două sau trei minute.

Sportul şi longevitatea

Germanii cheltuiesc anual echivalentul a 25 de miliarde de dolari cu activităţile sportive, adică mai mult de 300 de dolari de persoană. Aceşti bani sunt cheltuiţi pe „aparate, echipament, antrenament, închirierea unor terenuri sportive şi taxele la cluburi“, precizează Nassauische Neue Presse. Peste trei milioane de persoane merg la săli de gimnastică pentru întreţinere, iar şi mai multe milioane fac jogging. Este posibil ca adepţii sportului să trăiască mai mult sau mai bine decât cei care stau acasă? Nu neapărat. Cartea Physiologie des Menschen (Psihologia omului) spune: „În mod sigur este greşit să generalizăm şi să afirmăm că sportul este cel mai bun medicament“. De ce? Deoarece peste 1,5 milioane de germani merg la doctor în fiecare an cu leziuni apărute în timp ce, la sfârşit de săptămână şi în vacanţe, făceau sport ca divertisment. Cartea arată că exerciţiile fizice şi sportul sunt bune pentru sănătate doar „atâta vreme cât o sănătate mai bună nu este afectată de accidente sau de leziuni permanente datorate sportului“.

Nu au obligaţia să spună adevărul

Recent, cazurile judecate în tribunalele americane au atras atenţia opiniei publice internaţionale şi i-a uimit pe observatori. „În timp ce acuzarea are obligaţia să prezinte adevărul, avocaţii apărării lucrează având alte scopuri“, declară The New York Times. „Un avocat al apărării trebuie să obţină achitarea clientului său, să aducă un complet de judecată în imposibilitatea de a da un verdict (sădind îndoieli plauzibile chiar şi numai în mintea unui singur jurat) sau să obţină o condamnare mai uşoară.“ „Ei nu au obligaţia să dea asigurarea că verdictul «Nevinovat» este corect“, declară Stephen Gillers, profesor de etică legală la catedra de drept din cadrul Universităţii din New York. „Noi le spunem juraţilor că ancheta caută să afle adevărul, însă nu le spunem niciodată că avocaţii apărării sunt obligaţi să-i înşele.“ Când „se află în faţa unor fapte în care clientul lor este implicat în mod flagrant, avocaţii sunt nevoiţi adesea să inventeze poveşti pe care juraţii să le accepte, astfel încât ei să treacă cu vederea acele fapte şi să voteze achitarea [clientului]“, afirmă Times. Care este situaţia atunci când avocaţii ştiu că clientul lor este vinovat, dar acesta insistă ca acest caz să fie adus totuşi în faţa instanţei? „Atunci avocaţii se vor înfăţişa în faţa instanţei ca Uriah Heep, plini de falsă umilinţă şi vor face publică puternica lor convingere în veridicitatea poveştii clientului lor, deşi ştiu că este falsă sută la sută“, spune Gillers.

Valori noi

Tinerii ruşi, precum şi societatea rusă, în general, trec printr-o criză a valorilor. Un sondaj efectuat recent în oraşul St. Petersburg, Rusia, a arătat că tinerii pun accentul pe „valori care sunt apreciate de oameni, în general, şi anume sănătate, viaţă, familie şi dragoste, precum şi pe valori individuale, cum ar fi succesul, cariera, confortul şi siguranţa pe plan material“, declară ziarul rusesc Sankt-Peterburgskiye Vyedomosti. Alte valori însemnate se concentrează asupra părinţilor, banilor, bunăstării, fericirii, prieteniei şi cunoaşterii. În mod interesant, în concepţia tinerilor, o bună reputaţie şi faptul de a te bucura de anumite libertăţi ocupă două dintre ultimele locuri. Ce se află pe ultimul loc? Cinstea. Raportul încheie astfel: „Dacă întâlnesc minciuna la tot pasul, atunci, pentru această generaţie care creşte, [cinstea] nu are nici o valoare“.

Un deceniu fără rezultate

Bisericile britanice au declarat acest deceniu drept „Deceniul evanghelizării“. Aflându-ne acum la jumătatea lui, ce s-a realizat? Iată ce spune un purtător de cuvânt, Michael Green, în Church Times: „Cu greu am început să modelăm evanghelia ca să facă faţă întrebărilor puse de oamenii de rând. Nu prea văd semne că bisericile lucrează dincolo de zidurile lor şi că ies cu vestea bună în cadrul comunităţii. . . . Cu greu am început să avem vreo oarecare influenţă asupra tinerilor de azi care nu merg la biserică, iar aceştia constituie circa 86 la sută din totalul tinerilor din această ţară“. Din ce cauză nu se înregistrează succese? „Noi încercăm să ne convingem singuri că stilul nostru de viaţă o va face fără să fie necesar să spunem vreun cuvânt. Ne este teamă să nu supărăm pe cineva“, spune Green.

Jafuri curajoase

În Canada, o bancă din şapte a fost atacată de hoţi în 1994 — mai multe atacuri pe filiale ale băncilor decât în oricare altă ţară. Cu toate acestea, în Italia, unde din 13 filiale bancare una a fost atacată, hoţii par să fie mai neobrăzaţi decât oriunde altundeva. Puţini hoţi de bănci din Italia se mai deranjează să se mascheze sau chiar să folosească arme. Unii pur şi simplu îi ameninţă pe casierii din bancă cu vorba şi primesc banii din casă. Doi hoţi au recurs chiar la hipnoză, semnalează The Economist. Hoţii de bănci din Italia sunt şi foarte insistenţi: 165 de filiale bancare au fost atacate de două ori, 27 de trei ori şi 9 de patru ori pe parcursul acelui an. Cât s-a furat, în medie, într-un jaf în 1994? O sumă de 61 de milioane de lire (37 803 dolari), cea mai mică cifră din 1987 încoace.

Ştiri despre crocodili

Maxilarele fosilizate ale unui crocodil din vechime, care au fost dezgropate recent, „s-ar putea să ni-l prezinte pe primul membru ierbivor cunoscut“ al familiei de crocodili, anunţă Nature. În locul dinţilor lungi şi ascuţiţi ai crocodilului din prezent, atât de temut pentru oameni, acest strămoş din vechime are dinţi plaţi, despre care se spune că sunt mai potriviţi pentru a mesteca iarba. Există indicii că această creatură — descoperită de cercetătorii chinezi şi canadieni în provincia Hupeh din China, pe un deal aflat în apropierea malului sudic al fluviului Yangtze — era şi un locuitor terestru, nu un amfibian. Mărimea lui? Măsura aproape un metru în lungime.

Mai mult stres

Un studiu efectuat recent în Rio de Janeiro, Brazilia, a dezvăluit că peste 35 la sută din cei care caută ajutor medical suferă de diferite forme de tulburări psihice, semnalează revista Veja. Iată ce întrebări îi adresează revista dr. Jorge Alberto Costa e Silva, director în probleme de sănătate mintală, ataşat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS): „Care poate fi explicaţia pentru aceste cifre? S-a înrăutăţit situaţia lumii sau au devenit oamenii mai slabi pe plan psihologic?“ El răspunde astfel: „Trăim într-o perioadă de schimbări extrem de rapide, care ajung să producă anxietate şi stres într-o măsură nemaiîntâlnită până în prezent pe tot parcursul istoriei omenirii“. El susţine că o sursă care provoacă în mod obişnuit stres este violenţa care se întâlneşte la tot pasul în Rio de Janeiro. Aceasta duce adesea la stres posttraumatic, care, aşa cum explică el, „îi afectează pe oameni atunci când, într-un fel sau altul, au trecut printr-o situaţie care le-a pus viaţa în pericol. În timpul zilei, ei au un sentiment de nesiguranţă în legătură cu tot ceea ce-i înconjoară. Noaptea, ei au coşmaruri în care întâmplarea care le-a pus viaţa în pericol este trăită din nou“.

Decalaj de sănătate

Între ţările sărace şi cele bogate există un decalaj din ce în ce mai mare în ce priveşte starea sănătăţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că speranţa medie de viaţă a celor care trăiesc în ţările dezvoltate şi care s-au născut aici este de 76 de ani, în comparaţie cu 54 de ani în cazul celor care trăiesc în ţările mai puţin dezvoltate. În 1950, rata mortalităţii în rândul copiilor din ţările sărace a fost de trei ori mai mare decât cea din ţările bogate; în prezent ea este de 15 ori mai mare. Pe la sfârşitul anilor ’80, rata mortalităţii în ţările sărace datorată complicaţiilor legate de sarcină era de 100 de ori mai mare decât în ţările bogate. Ceea ce a contribuit la această problemă, declară OMS, este faptul că mai puţin de jumătate din cei care trăiesc în ţările sărace au acces la apă potabilă şi beneficiază de măsuri de igienă. Potrivit Naţiunilor Unite, numărul „ţărilor cel mai puţin dezvoltate“ a crescut de la 27 în 1975 la 48 în 1995. Pe întregul pământ există 1,3 miliarde de oameni săraci, iar numărul lor este în creştere.