Cărăbuşii de băligar din Africa sar în ajutor!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

CINE ar fi putut să prevadă acum două sute de ani, când au fost aduse pentru prima dată vitele în Australia, că aici avea să apară această problemă gravă?

Cu trecerea timpului, păşunile au ajuns să fie presărate cu băligar de vite, împiedicând în unele locuri creşterea ierbii sau făcând-o imposibil de mâncat pentru vite. Grămezile de băligar au ajuns, în cele din urmă, imense locuri de înmulţire pentru muştele obraznice. De fapt, potrivit unui raport publicat în revista Africa​—Environment & Wildlife (Africa: mediu şi faună), în anii ’70 problema s-a transformat într-o „criză economică şi ecologică de proporţii uriaşe“. S-a calculat că „mai mult de două milioane de hectare [cinci milioane de acri] de păşune dispăreau anual ca suprafeţe productive . . ., mari cantităţi de azot nu se mai întorceau în sol din cauză că băligarul nu era îngropat, iar populaţiile de muşte atingeau proporţii epidemice“.

Care era problema? În mod normal, cărăbuşii de băligar din Africa curăţau câmpurile rapid şi eficient. Băligarul îngropat de ei era un îngrăşământ pentru sol şi afâna mai bine solul, ducând astfel la îmbunătăţirea culturilor de plante. În acest fel, speciile de muşte dăunătoare erau ţinute sub control, iar ouăle de paraziţi erau distruse, împiedicându-se răspândirea bolilor de natură bacteriană.

Însă primii locuitori ai Australiei nu şi-au dat seama că acei cărăbuşi de băligar din Australia nu lucrează decât pe baligile mici şi tari, asemănătoare unor ghemotoace, ale animalelor indigene şi că nu fac faţă baligilor mari şi moi ale vitelor.

Ce era de făcut? Să se importe cărăbuşi de băligar din alte ţări! De exemplu, diferitele specii din Africa (aici existând circa 2 000 de specii) reuşesc să facă faţă enormelor cantităţi de băligar moale, cum ar fi cel care provine de la elefanţi. Pentru aceşti cărăbuşi, eliminarea baligilor de vacă nu constituie deloc o problemă. Dar cât de mulţi cărăbuşi trebuie să realizeze această muncă! Africa​—Environment & Wildlife precizează că într-un parc naţional „au fost observaţi pe o singură baligă de elefant 7 000 de cărăbuşi“, iar într-un alt parc „au fost strânşi în 12 ore de pe o baligă de elefant de 7 kg . . . 22 746“ de cărăbuşi. Imaginaţi-vă ce cantităţi imense de cărăbuşi sunt necesare pentru a ataca problema catastrofală din Australia!

Din fericire, în prezent situaţia se îmbunătăţeşte foarte mult: graţie cărăbuşilor de băligar din Africa.