Cum au făcut faţă japonezii unui neaşteptat dezastru

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA

CU O clipă înainte, Kobe era un înfloritor port din Japonia, având 1 500 000 de locuitori. Însă în 20 de secunde, un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter a prefăcut în ruine o mare parte din el. Zeci de mii de locuinţe şi clădiri au fost distruse sau avariate, iar peste 300 000 de persoane au rămas fără adăpost.

Dezastrul s-a abătut pe 17 ianuarie 1995, exact la un an după producerea unui cutremur care a afectat grav localitatea Northridge, California, S.U.A., şi în care au murit 61 de persoane. Faţă de acesta, cutremurul din Kobe a eliberat o energie seismică de două ori mai mare. Numărul morţilor, care s-a ridicat la cifra de peste 5 500 de persoane, a făcut ca acesta să fie cel mai ucigător cutremur din Japonia, din anul 1923 încoace, an în care circa 143 000 de persoane au murit în acel mare cutremur care a distrus oraşele Tokyo şi Yokohama.

Un moment de groază

În acea dimineaţă fatală, la orele 5.46, Ryuji vindea ziare în centrul oraşului Kobe. Era încă întuneric. Deodată s-a auzit un zgomot asemănător celui făcut de un tren care merge pe o cale ferată aeriană. Şoseaua şi clădirile s-au clătinat asemenea valurilor mării. Apoi toate luminile s-au stins.

Şoselele suspendate s-au clătinat, aruncând maşinile pe şoselele aflate dedesubt. Liniile de cale ferată s-au îndoit ca nişte beţe de plastilină, iar trenurile au deraiat. Clădirile vechi din lemn s-au prăbuşit, iar blocurile cu un etaj dintr-o dată arătau ca nişte clădiri fără etaj. Cei mai mulţi dintre locuitorii oraşului s-au trezit în zgâlţâituri.

Au izbucnit imediat incendii, iar zone întregi de clădiri au ars. Pompierii priveau fără să poată interveni, deoarece cutremurul le întrerupsese alimentarea cu apă. Într-o clipă, mitul construcţiilor rezistente la solicitări seismice s-a destrămat.

La un pas de moarte şi alte tragedii

În zona afectată direct de cutremur locuiau 3 765 de Martori ai lui Iehova, membri a 76 de congregaţii. A doua zi dimineaţa, după cutremur, s-a stabilit numărul victimelor: 13 Martori şi 2 persoane nebotezate (Eclesiastul 9:11). Tot atunci, numărul morţilor declarat de poliţie a fost de 1 812 persoane, însă în mai puţin de o săptămână acesta a depăşit cifra de 5 000. Deoarece Martorii i-au găsit repede pe cei care frecventau întrunirile congregaţiei lor, numărul morţilor nu s-a schimbat.

Soţul lui Misao plecase la serviciu foarte devreme. „După o oră, casa a început să se zgâlţâie“, a spus Misao. „Ţiglele de pe acoperiş cădeau în jurul meu. Ţigla cea mare din mijlocul acoperişului a căzut pe perna pe care îşi odihnise capul soţul meu cu numai o oră înainte.“ Un dulap cu sertare şi o bibliotecă au căzut, proptindu-se unul de celălalt, exact deasupra lui Misao. Acest lucru a salvat-o, altfel ar fi fost îngropată sub ţigle.

Mieunatul pisicii l-a trezit pe Hiromasa, un elev de 16 ani. Pe când îi dădea pisicii drumul afară, a început cutremurul. Când s-a întors, a găsit-o pe mama sa sub televizor şi bibliotecă. Cât de uşurat s-a simţit că a găsit-o în viaţă! Hiromasa a împrumutat o lanternă de la un vecin şi a tras-o afară pe mama sa. Mii de oameni pot spune că au fost la un pas de moarte. Însă alţi Martori au fost victimele unor dureroase tragedii.

Hiroshi şi Kazu Kaneko au fost îngropaţi sub molozul apartamentului lor. Câţiva membri ai congregaţiei creştine au alergat la locul unde se aflau ca să-i ajute. Numai la 10.00 Hiroshi a putut fi scos şi dus la spital. Însă Kazu era moartă când au reuşit să o scoată, mai târziu, de sub dărâmături.

Miyoko Teshima, o fată de 24 de ani, botezată de numai doi ani, dorea să devină ministru cu timp integral. În dimineaţa în care a avut loc cutremurul, ea dormea în locuinţa ei aflată la parterul unui bloc, când primul etaj s-a prăbuşit peste ea. Miyoko a fost îngropată sub traverse şi grinzi. Părinţii şi vecinii au încercat să dea la o parte molozul, însă nu au reuşit. Mama sa, care studiază Biblia, a luat legătura cu Martorii lui Iehova, iar aceştia au venit să dea o mână de ajutor.

După aproape şapte ore, când au reuşit s-o scoată pe Miyoko de sub moloz, ea era încă în viaţă. Trei bătrâni creştini împreună cu un medic şi o asistentă medicală i-au făcut pe rând masaj cardiac, însă Miyoko a murit. Tatăl ei, care se împotrivea credinţei fiicei lui, a fost mişcat de eforturile depuse de Martori pentru a-i salva fiica şi a fost de acord să-i îndeplinească dorinţa ei de a fi înmormântată ca Martoră.

Takao Jinguji, un bătrân creştin, locuia împreună cu soţia şi fiica lor la parterul unei case vechi. „Când a început cutremurul, a spus el, etajul de deasupra s-a dărâmat peste noi, iar eu am fost prins sub un raft pentru cărţi. În cele din urmă, am reuşit să ies de sub el şi am încercat să ies afară din clădire. Deodată am auzit un glas. Era un vecin, tot Martor, care venise să ne caute.“

Când, în sfârşit, Takao a reuşit să iasă afară, a văzut clădirile din preajmă în flăcări, iar focul îndreptându-se spre apartamentul său. Prin urmare, s-a târât înapoi sub dărâmături, încercând cu disperare să o scoată pe soţia sa afară. Însă a fost prea târziu. Eiko, soţia sa cu care şi-a împărţit viaţa timp de 26 de ani, şi fiica sa, Naomi, muriseră. În ciuda acestei situaţii, el a început să-i ajute pe alţi membri din congregaţia sa. „Nu mai puteam face nimic pentru familia mea, a spus el mai târziu, deci mi-am îndreptat atenţia spre alţii, pentru a-i ajuta. M-am simţit uşurat când am aflat că toţi ceilalţi din congregaţia noastră se aflau în siguranţă.“

O situaţie disperată

Mii de persoane s-au refugiat în şcoli şi în clădiri publice. Temându-se că vor mai avea loc şi alte cutremure, alţii au stat afară sau au dormit în maşini. Liniile de cale ferată şi autostrăzile erau distruse, iar şoselele ce puteau fi folosite pentru transportul ajutoarelor erau înţesate de mii de maşini. Zile întregi, mulţi nu au avut nimic de mâncare sau au avut foarte puţin. Dar este remarcabil faptul că nu s-a înregistrat nici un jaf, iar mulţi şi-au împărţit între ei puţinele alimente pe care le aveau.

„Este ca după cel de-al doilea război mondial“, a spus un bărbat în vârstă, învelit într-o pătură, cu lacrimile curgându-i pe obraji. Primul ministru japonez, Tomiichi Murayama, a trecut în revistă pagubele şi a declarat: „Nu am văzut niciodată aşa ceva. Depăşeşte cu mult orice imaginaţie“.

Martorii reacţionează cu promptitudine

Când Keiji Koshiro, un bătrân creştin, a vizitat centrul oraşului Kobe în dimineaţa în care a avut loc cutremurul şi a văzut îngrozitoarele distrugeri, el s-a întors acasă şi a organizat în cadrul congregaţiei din localitate pregătirea mâncării pentru colaboratorii creştini care fuseseră mai grav afectaţi. Seara, el a distribuit mâncare şi băutură cu maşina la congregaţiile din centrul oraşului Kobe. În dimineaţa următoare a fost pusă la dispoziţie o cantitate mai mare de alimente şi apă. Deoarece s-au format blocaje rutiere, Martorii au organizat un convoi format din 16 motociclete pentru a distribui ajutoarele.

Mulţi alţii au luat şi ei imediat iniţiativa de a-i căuta şi de a-i ajuta pe fraţii lor creştini. Tomoyuki Tsuboi împreună cu un alt bătrân au pornit cu motocicletele spre Ashiya, un oraş aflat lângă Kobe, oraş care a fost şi el grav afectat. La Sala Regatului din centrul oraşului Ashiya, ei au descoperit că supraveghetorul itinerant, Yoshinobu Kumada, înfiinţase deja un centru de distribuire a ajutoarelor.

Fraţii au fost anunţaţi telefonic despre această necesitate şi, la scurt timp, ajutoarele au început să fie strânse. Nouă maşini încărcate cu pături, alimente şi apă s-au îndreptat în curând spre Ashiya. Aceste ajutoare au fost distribuite la două Săli ale Regatului din oraş, unde se refugiaseră între 40 şi 50 de persoane. Alţii au găsit adăpost în locuinţele colaboratorilor lor în credinţă. În ziua următoare, Martorii dintr-o zonă învecinată au pregătit masa pentru 800 de persoane. S-a pus la dispoziţie pentru cei aflaţi în nevoie mâncare din abundenţă, astfel că Martorii le-au dat şi vecinilor lor care aveau nevoie de hrană.

În toată zona afectată de cutremur, Martorii lui Iehova au sărit imediat în ajutorul colaboratorilor lor în credinţă. Acest lucru i-a impresionat pe mulţi observatori. La o săptămână după cutremur, un pilot de elicopter l-a oprit pe un Martor din Yokohama şi i-a spus: „M-am dus în zona calamitată chiar în ziua în care s-a produs cutremurul şi am stat o săptămână acolo. Martorii lui Iehova au fost singurii care au alergat la locul dezastrului. Am fost profund impresionat“.

Instituirea unui program de ajutorare

Filiala din Japonia a Martorilor lui Iehova, aflată la Ebina, a trimis imediat patru reprezentanţi în zona oraşului Kobe pentru a organiza lucrarea de ajutorare. „Am fost imediat de acord să găsim acele Săli ale Regatului care nu au fost distruse şi să trimitem acolo ajutoare“, a declarat un reprezentant. „Au fost localizate şase Săli ale Regatului şi, în cinci ore, acestea au fost umplute la maximum. Alte ajutoare au fost trimise la două Săli de Adunări mari care se aflau în apropiere, săli aparţinând Martorilor lui Iehova.“

S-a deschis un cont la bancă pentru strângerea de fonduri pentru ajutorare, iar congregaţiile Martorilor lui Iehova de pe tot cuprinsul Japoniei au fost informate despre acest lucru. În primele trei zile lucrătoare s-a donat un milion de dolari. Banii au fost rapid distribuiţi pentru a putea fi folosiţi de cei aflaţi în nevoie.

Congregaţiilor li s-a spus că pot să ridice bunurile de care au nevoie de la centrele de distribuire a ajutoarelor care fuseseră indicate. Bătrânii din fiecare congregaţie au luat măsuri pentru a distribui ajutoare tuturor membrilor din congregaţiile lor aflaţi în nevoie. Nu au fost uitaţi nici membrii necredincioşi ai familiilor Martorilor. Tatăl unui bătrân creştin care locuia în zona calamitată — care în trecut era împotriva Martorilor lui Iehova — a fost auzit lăudându-se la telefon unei rude: „Cei din religia fiului meu vin şi ne ajută!“

Mai mult decât un ajutor material

Au fost organizate imediat întruniri creştine. O congregaţie s-a întrunit marţi, în ziua în care a avut loc cutremurul, într-un parc. Duminică, cele mai multe congregaţii din zona afectată şi-au ţinut obişnuitul lor Studiu al Turnului de veghere, fie în grupuri mici, fie în Sălile Regatului care nu fuseseră grav avariate. În mod potrivit, revista Turnul de veghere din 1 decembrie 1994, care se studia în acea săptămână, vorbea despre privilegiul de a ne folosi resursele „pentru a le ajuta pe victimele dezastrelor naturale“. O femeie a făcut la întrunire următorul comentariu: „Pentru prima dată, noi suntem beneficiarii lucrării de ajutorare. Mă simt plină de recunoştinţă, pe care nu o pot exprima în cuvinte. După ce ne vom întoarce la cursul normal al vieţii, îmi voi face partea ca donator“.

Reprezentanţii filialei au folosit motociclete pentru a vizita zonele cele mai grav afectate. „Era emoţionant să-i vezi pe fraţi cu lacrimi în ochi“, a declarat unul dintre aceştia. „Ei ne spuneau: «Nu plângem pentru că am pierdut totul, ci pentru că voi, fraţilor, ne-aţi mişcat inima, venind tocmai de la Ebina ca să ne vizitaţi».“

În mai puţin de 24 de ore de la cutremur, Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova cu sediul la Brooklyn, New York, S.U.A., precum şi filiale din alte părţi ale lumii au trimis mesaje prin care şi-au exprimat îngrijorarea. Multe mesaje de acest gen s-au primit şi în zilele care au urmat. Un fax de la congregaţia Wŏnju Vest, Republica Coreea, care acum doi ani a pierdut 15 membri din cauza unei explozii, a fost deosebit de emoţionant.a În încheiere se spunea: „Suferinţele fraţilor noştri din Kobe sunt şi suferinţele şi întristările noastre. Vă rugăm să nu uitaţi un lucru pe care şi noi l-am simţit: Când sunteţi în suferinţă, nu sunteţi singuri. Dragi fraţi, nu renunţaţi!“

Reprezentanţii filialei au luat măsuri pentru a se acorda în continuare sprijin spiritual. De exemplu, în zona oraşului Kobe au mai fost numiţi temporar şi alţi supraveghetori itineranţi pentru a oferi încurajare. Iar unii bătrâni creştini din alte părţi ale Japoniei au fost şi ei invitaţi să viziteze pe rând oraşul Kobe pentru o săptămână sau mai mult, ca să ofere sprijin spiritual şi afectiv celor care sufereau.

Bucurându-se de o astfel de îngrijire şi încurajare din partea colaboratorilor în credinţă de pretutindeni, Martorii din zona afectată şi-au păstrat o atitudine pozitivă, plină de apreciere. După ce a participat la prima întrunire care s-a ţinut după producerea cutremurului, un Martor a spus: „Am fost puţin îngrijoraţi până ieri, deoarece nu ştiam unde să ne ducem. Dar venind aici şi auzind despre măsurile pline de iubire care s-au luat în folosul nostru, printre care serviciul spălătorie, măsuri pentru a face baie şi folosirea Sălilor de Adunări ca locuinţe temporare, am fost eliberaţi cu adevărat de îngrijorările noastre. Într-adevăr, aceasta este organizaţia lui Dumnezeu!“

Este adevărat, Martorii au putut să facă faţă acestei situaţii deoarece au pus accentul pe bogăţiile spirituale. Iată ce a spus o fată care are cu puţin peste 20 de ani: „Mama m-a învăţat de când aveam trei ani să-mi pun încrederea în Iehova. Instruirea pe care am primit-o de la ea şi cea primită prin intermediul congregaţiei creştine m-au ajutat să depăşesc aceste momente îngrozitoare“.

Organizaţi în vederea reconstruirii

Au fost grav avariate sau distruse circa 350 de locuinţe ale Martorilor; o sută dintre acestea fiind proprietate particulară. Peste 630 de alte locuinţe ale Martorilor au necesitat reparaţii mai neînsemnate. De asemenea, zece Săli ale Regatului au fost atât de serios avariate, încât nu mai puteau fi folosite.

Imediat s-au luat măsuri pentru a reconstrui Săli ale Regatului pentru congregaţiile care le-au pierdut pe ale lor. Iar fiecare dintre cele 11 Comitete Regionale de Construcţii din Japonia a organizat echipe de câte 21 de persoane pentru a repara locuinţele avariate ale Martorilor.

Un semn al timpurilor

Cutremurele se produc cu o frecvenţă mai mare. „Numai anul trecut, [în Japonia] au avut loc câteva cutremure mai mari decât cel din Kobe“, semnalează revista Maclean’s. Unul dintre acestea a fost un cutremur puternic având magnitudinea de 8,1 grade pe scara Richter, însă el s-a produs într-o zonă slab populată din nord.

O asemenea creştere a frecvenţei cutremurelor nu îi surprinde pe Martorii lui Iehova. Ei bine, imediat după ce cutremurul a zguduit casa sa din Kobe, Atsushi, un băieţel de cinci ani, umbla prin jurul casei şi spunea: „Pe alocuri vor fi cutremure de pământ!“ (Marcu 13:8). El a învăţat această profeţie de la mama sa. Isus Cristos a inclus cutremurele de pământ printre componentele ‘semnului prezenţei [sale] şi al încheierii sistemului de lucruri’ (NW). Alte componente ale acestui semn sunt războaiele, lipsa de alimente, epidemiile şi răcirea iubirii celor mai mulţi. — Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5.

Cutremurul din Kobe nu este decât o dovadă în plus a faptului că trăim în ultimele zile ale acestei lumi. Din fericire, aceasta este o parte a semnului lui Isus care acum se împlineşte, indicând faptul că în curând această lume va fi înlocuită cu o lume nouă, dreaptă. — 1 Ioan 2:17.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Takao Jinguji şi-a pierdut familia sub aceste dărâmături.

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Gară distrusă

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

Pasaj care s-a prăbuşit.

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Martorii au organizat imediat un program de ajutorare pentru victimele dezastrului.