Vă puteţi încrede în promisiunile lui Dumnezeu?

IEHOVA DUMNEZEU, Creatorul nostru, întotdeauna s-a ţinut de cuvânt. „Eu am spus“, a declarat el. „Eu voi înfăptui“ (Isaia 46:11). După ce i-a condus pe israeliţi în Ţara Promisă, Iosua, un slujitor al lui Dumnezeu, a scris: „Din toate cuvintele bune pe care DOMNUL le spusese casei lui Israel, nici unul n-a rămas neîmplinit: toate s-au împlinit“. — Iosua 21:45; 23:14.

De pe timpul lui Iosua până la venirea lui Mesia s-au împlinit sute de profeţii inspirate de Dumnezeu. De exemplu, cel care a reconstruit Ierihonul a fost pedepsit exact aşa cum fusese profeţit cu secole înainte (Iosua 6:26; 1 Împăraţi 16:34). Un alt exemplu este promisiunea, aparent imposibil de îndeplinit, conform căreia locuitorii înfometaţi ai Samariei aveau să primească hrană din belşug a doua zi după ce s-a prezis acest lucru. În 2 Împăraţi, capitolul 7, puteţi citi despre modul în care Dumnezeu a îndeplinit această promisiune.

Apariţia şi căderea puterilor mondiale

Dumnezeu i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să consemneze detalii referitoare la apariţia şi căderea puterilor mondiale. De exemplu, Dumnezeu l-a folosit pe profetul său Isaia pentru a profeţi distrugerea puternicului Babilon cu aproape 200 de ani înainte ca acest lucru să se întâmple. De fapt, li s-a dat chiar şi numele cuceritorilor, şi anume mezii, care s-au aliat cu perşii (Isaia 13:17–19). Însă un lucru şi mai remarcabil, profetul lui Dumnezeu a dat şi numele celui care avea să conducă această cucerire, şi anume regele persan Cirus, cu toate că acesta nici măcar nu se născuse atunci când profeţia a fost consemnată (Isaia 45:1)! Dar aceasta nu este totul.

Isaia a mai profeţit şi modul în care avea să fie cucerit Babilonul. El a scris că apele care protejau oraşul, râul Eufrat, ‘trebuiau să fie secate’ şi că ‘porţile [Babilonului] nu se vor mai închide’ (Isaia 44:27 — 45:1). Istoricul Herodot a arătat că aceste detalii exacte s-au împlinit.

În timp ce Babilonul era încă o mare putere, Dumnezeu s-a folosit şi de profetul său Daniel pentru a anunţa puterile mondiale care aveau să îl succeadă. Daniel a văzut în viziune un berbec simbolic cu două coarne care a reuşit să învingă toate celelalte ‘fiare’. Fără să lase nici cea mai mică îndoială în privinţa identităţii berbecului cu două coarne Daniel a scris că acesta îi reprezenta pe „împăraţii Mediei şi Persiei“ (Daniel 8:1–4, 20). Într-adevăr, exact aşa cum s-a profeţit, Medo-Persia a devenit următoarea putere mondială, după ce a cucerit Babilonul în anul 539 î.e.n.

În această viziune primită de la Dumnezeu, Daniel a văzut în continuare ‘un ţap cu un corn mare între ochi’. Daniel a continuat această descriere astfel: ‘L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi l-a izbit şi i-a frânt amândouă coarnele şi nimeni n-a scăpat pe berbec. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari’. — Daniel 8:5–8.

Cuvântul lui Dumnezeu nu lasă nici cea mai mică îndoială în ce priveşte semnificaţia tuturor acestor lucruri. Remarcaţi explicaţia dată: „Ţapul păros însă este împărăţia Greciei şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din poporul acesta, dar nu cu puterea lui“. — Daniel 8:21, 22.

Istoria indică faptul că acest ‘împărat al Greciei’ a fost Alexandru cel Mare. După moartea sa survenită în 323 î.e.n., imperiul său a fost împărţit în cele din urmă între patru dintre generalii săi: Seleucos I Nicator, Casandru, Ptolemeu I şi Lisimah. Exact aşa cum a fost profeţit de Biblie, ‘au crescut patru coarne în loc’. Şi aşa cum s-a mai profeţit, nici unul dintre aceştia nu a ajuns să aibă puterea pe care a avut-o Alexandru. Într-adevăr, împlinirile au fost atât de extraordinare, încât asemenea profeţii biblice au fost numite „istorie scrisă cu anticipaţie“.

Promisul Mesia

Dumnezeu nu numai că a promis un Mesia care va elibera oamenii de consecinţele păcatului şi ale morţii, ci a şi furnizat o mulţime de profeţii care să-l identifice pe Cel Promis. Să analizăm doar câteva dintre aceste profeţii, a căror împlinire Isus nu avea cum să o aranjeze.

Cu sute de ani înainte s-a prezis că Cel Promis avea să se nască în Betleem, dintr-o fecioară (compară Mica 5:2 cu Matei 2:3–9; Isaia 7:14 cu Matei 1:22, 23). S-a profeţit că avea să fie trădat pentru 30 de arginţi (Zaharia 11:12, 13; Matei 27:3–5). S-a mai profeţit şi că nici un os din corpul său nu avea să-i fie zdrobit şi că hainele sale urmau să-i fie trase la sorţi. — Compară Psalmul 34:20 cu Ioan 19:36; Psalmul 22:18 cu Matei 27:35.

Deosebit de important este faptul că Biblia a prezis când avea să vină Mesia. Cuvântul lui Dumnezeu a profeţit: „De la darea poruncii pentru restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), Prinţul, sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni“ (Daniel 9:25). Potrivit Bibliei, porunca pentru refacerea şi reconstruirea zidurilor Ierusalimului a fost dată în anul al douăzecilea al domniei regelui Artaxerxe, istoria laică indicând că acest lucru s-a întâmplat în anul 455 î.e.n. (Neemia 2:1–8). Aceste 69 de săptămâni de ani s-au încheiat după 483 de ani (7 x 69 = 483), adică în 29 e.n. Acesta a fost exact anul în care Isus a fost botezat şi uns cu spirit sfânt, devenind Mesia, sau Cristosul!

Semnificativ este faptul că oamenii din zilele lui Isus aşteptau ca Mesia să apară în acel timp, aşa cum a arătat istoricul creştin Luca (Luca 3:15). Şi istoricii romani Tacit şi Suetoniu, istoricul evreu Iosephus şi filozoful evreu Philo Judaeus au confirmat această stare de aşteptare ce domnea. Chiar şi Abba Hillel Silver, în cartea sa A History of Messianic Speculation in Israel, recunoaşte că „Mesia era aşteptat cam prin al doilea sfert din primul secol al erei noastre“. Acest lucru, spunea el, se datora „bine cunoscutei cronologii a acelei perioade“, ce provenea în parte din cartea lui Daniel.

Având în vedere asemenea informaţii, nu ar trebui să ne surprindă faptul că Biblia indică şi momentul în care Mesia avea să se întoarcă pentru a-şi începe domnia ca rege. Dovezile cronologice pe care le conţine profeţia lui Daniel au stabilit cu precizie momentul în care „Cel Prea Înalt“ avea să-i înmâneze conducerea pământului ‘celui mai de jos [umil, NW] dintre oameni’, Isus Cristos (Daniel 4:17–25; Matei 11:29). Este menţionată o perioadă de „şapte timpuri“, adică şapte ani profetici, şi s-a calculat că această perioadă s-a sfârşit în anul 1914.a

Nu se cunoaşte data sfârşitului

Însă anul 1914 este doar data când Cristos a început să domnească ‘în mijlocul duşmanilor săi’ (Psalmul 110:1, 2; Evrei 10:12, 13). Cartea biblică Apocalipsa dezvăluie că atunci când avea să înceapă să domnească în cer, Cristos urma să-i arunce pe Satan Diavolul şi pe îngerii săi jos pe pământ. Biblia spune că, înainte de a fi distruse de Cristos, aceste creaturi spirituale rele aveau să cauzeze o mulţime de probleme pe pământ pentru „puţin timp“. — Apocalipsa 12:7–12.

Este important faptul că Biblia nu dă o dată când acest „puţin timp“ se va sfârşi şi când Cristos va acţiona în calitate de Executor al duşmanilor lui Dumnezeu în Armaghedon (Apocalipsa 16:16; 19:11–21). De fapt, aşa cum s-a arătat în articolul precedent, Isus a spus să fim gata pentru că nici un om nu ştie data acestui eveniment (Marcu 13:32, 33). Când cineva trece peste ceea ce a spus Isus, aşa cum au făcut primii creştini din Tesalonic şi alţii care au urmat după ei, prezicerile vor fi false, sau inexacte. — 2 Tesaloniceni 2:1, 2.

Se impunea corectarea punctului de vedere

În toamna anului 1914, mulţi creştini aşteptau ca în acel timp Cristos să se întoarcă şi să-i răpească la cer. Astfel, într-un discurs ţinut la 30 septembrie 1914, un Student în Biblie, A. H. Macmillan, a declarat: „Aceasta este probabil ultima cuvântare publică pe care o mai ţin, deoarece vom merge în curând acasă [la cer]“. Cu siguranţă, Macmillan a greşit, însă aceasta nu a fost singura speranţă neîmplinită pe care a avut-o el sau ceilalţi Studenţi în Biblie.

Studenţii în Biblie, cunoscuţi din 1931 ca Martori ai lui Iehova, au aşteptat şi în anul 1925 să vadă împlinirea unor minunate profeţii biblice. Ei bănuiau că atunci avea să înceapă învierea pământească, fiind readuşi la viaţă oamenii fideli din vechime, cum ar fi Avraam, David şi Daniel. În anii mai recenţi, mulţi Martori au presupus că evenimentele asociate cu începerea Domniei Milenare a lui Cristos ar putea să înceapă în 1975. Această previziune s-a bazat pe înţelegerea faptului că atunci avea să înceapă al şaptelea mileniu din istoria omenirii.

Aceste concepţii eronate nu duc la concluzia că promisiunile lui Dumnezeu sunt false, că el a făcut o greşeală. Cu siguranţă, nu! Greşelile sau interpretările greşite, cum a fost în cazul creştinilor din primul secol, s-au datorat neluării în seamă a avertismentului dat de Isus: ‘Nu cunoaşteţi timpul acela’. Concluziile greşite nu s-au datorat răutăţii sau infidelităţii faţă de Cristos, ci unei dorinţe arzătoare de a vedea împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în timpul lor.

Prin urmare, A. H. Macmillan a explicat mai târziu: „Am învăţat că trebuie să ne recunoaştem greşelile şi să continuăm să cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru a obţine mai multă înţelegere spirituală. Indiferent ce fel de modificări ar trebui să facem din când în când în concepţiile noastre, măsura milostivă a răscumpărării şi promisiunea lui Dumnezeu referitoare la viaţa veşnică nu se vor schimba“.

Într-adevăr, ne putem încrede în promisiunile lui Dumnezeu! Oamenii sunt cei înclinaţi să greşească. Aşadar, adevă- raţii creştini vor avea o atitudine de aşteptare, ascultând de porunca lui Isus. Ei vor rămâne treji şi vor fi gata pentru inevitabila venire a lui Cristos în calitate de Executor numit de Dumnezeu. Ei nu vor permite ca nişte preziceri false să le întunece raţiunea şi să ajungă să ignore adevăratul avertisment referitor la sfârşitul lumii.

Aşadar, ce putem spune despre convingerea că această lume se va sfârşi? Există, într-adevăr, dovezi că acest lucru se va întâmpla în curând, în timpul vieţii voastre?

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Căderea Babilonului a fost profeţită cu detalii exacte.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 9]

Isus nu ar fi putut să aranjeze împlinirea multora dintre profeţiile referitoare la el.