Potrivit Bibliei

Este întotdeauna greşit să te mânii?

„MÂNIA este o nebunie scurtă.“ Aşa a exprimat poetul roman Horaţiu un punct de vedere răspândit cu privire la unul dintre cele mai puternice sentimente. În timp ce nu toţi sunt de părere că mânia este o formă de demenţă temporară, mulţi o consideră un lucru în mod inerent rău. Deja în secolul al VI-lea e.n., nişte călugări catolici au întocmit faimoasa listă a celor „şapte păcate de moarte“. Nu este de mirare că mânia apărea pe listă.

Este uşor de înţeles de ce au fost ei de această părere. Biblia spune: „Lasă mînia, părăseşte iuţimea“ (Psalmul 37:8). Iar apostolul Pavel a sfătuit congregaţia din Efes: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate“. — Efeseni 4:31.

V-aţi putea însă întreba: ‘Asta-i tot ce spune Biblia cu privire la mânie? La urma urmei, nu a profeţit şi Pavel că aceste «ultime zile» în care trăim aveau să fie «timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă»’ (2 Timotei 3:1–5, NW)? Aşteaptă, într-adevăr, Dumnezeu de la noi să trăim în aceste timpuri în care oamenii sunt ‘cruzi, neiubitori de bine, fără afecţiune naturală’ — şi niciodată să nu ne mâniem, nici măcar un pic?

Un punct de vedere echilibrat

Biblia nu tratează acest subiect într-un mod atât de simplist. Să observăm, de exemplu, cuvintele lui Pavel de la Efeseni 4:26: „Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi“. Acest verset ne-ar nedumeri dacă mânia ar fi în mod automat un „păcat de moarte“, unul care să merite pedeapsa eternă.

Pavel a citat din Psalmul 4:4, care spune: „Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi!“. Potrivit cu Vine’s Expository Dictionary of Biblical Words, cuvântul ebraic ragház, tradus aici prin „cutremuraţi-vă“, înseamnă a „tremura de o emoţie puternică“. Dar ce fel de emoţie puternică? Mânia? În Septuaginta, cuvântul ragház din Psalmul 4:4 era redat în greacă prin „înfuriaţi-vă“ şi, evident, acest lucru a intenţionat Pavel să spună aici.

De ce ar aproba Biblia mânia? Deoarece nu orice mânie este greşită. Potrivit unui comentator biblic, ideea că „mânia unui om nu este niciodată în sine justă şi admisibilă“ nu este scripturală. Biblistul R. C. H. Lenski a făcut o observaţie corectă cu privire la Efeseni 4:26: „Etica prin care se interzice orice mânie, pretinzând un calm imperturbabil în orice situaţie este stoică şi necreştină“. Profesorul William Barclay a notat, de asemenea: „Trebuie să existe mânie în viaţa creştină, dar aceasta trebuie să fie felul corect de mânie“. Dar ce înseamnă „felul corect de mânie“?

Mânie corectă

În timp ce mânia nu este una din calităţile sale dominante, Iehova este descris de repetate ori în Scripturi ca mâniindu-se şi exprimându-şi mânia. Din două motive însă mânia sa este întotdeauna corectă. Primul, el niciodată nu se mânie fără motive întemeiate. Şi al doilea, el îşi exprimă mânia într-un mod just şi drept, fără să-şi piardă vreodată controlul. — Exodul 34:6; Psalmul 85:3.

Iehova se mânie din cauza unei nedreptăţi deliberate. De exemplu, el le-a spus israeliţilor că dacă le persecutau pe femeile şi pe copiii lipsiţi de apărare, el avea ‘să audă negreşit strigătele’ acestora. El a avertizat: „Mînia Mea se va aprinde“ (Exodul 22:22–24; compară cu Proverbele 21:13). Asemenea tatălui său, Isus a avut tandre sentimente faţă de copii. Când discipolii săi bine intenţionaţi au încercat odată să-i împiedice pe nişte copii să se apropie de el, „Isus s-a indignat“ şi i-a luat pe copii în braţe (Marcu 10:14–16, NW). Este demn de remarcat faptul că termenul grecesc pentru „indignat“ se referea iniţial la „durere fizică sau iritare“. Într-adevăr, sentimente puternice!

În mod asemănător, o indignare dreaptă a cuprins inima lui Isus când a văzut că negustorii şi schimbătorii de bani transformaseră casa de închinare a Tatălui său într-o „peşteră de tîlhari“. El le-a răsturnat mesele şi i-a dat afară (Matei 21:12, 13; Ioan 2:15)! Când fariseii şi scribii au arătat mai multă preocupare pentru respectarea nesemnificativelor lor reguli de Sabat decât pentru cei bolnavi care aveau nevoie de ajutor, Isus a fost „profund rănit, deoarece şi-a dat seama de lipsa lor de umanitate“ şi „s-a uitat plin de mânie la feţele din jurul lui“. — Marcu 3:5, Phillips.

În mod similar, când a aruncat jos tablele Legii mozaice din cauza neloialităţii israeliţilor, fidelul Moise din vechime era plin de o indignare dreaptă (Exodul 32:19). Iar dreptul scrib Ezra a fost atât de mânios din cauza neascultării israeliţilor faţă de legea lui Dumnezeu cu privire la căsătorie, încât şi-a sfâşiat veşmintele şi chiar şi-a smuls părul din cap! — Ezra 9:3.

Toţi cei care ‘iubesc binele’ se străduiesc să ‘urască răul’ (Amos 5:15). Astfel, creştinii de astăzi pot simţi o mânie dreaptă invadându-le inima când văd comiţându-se acte deliberate, nepenitente de cruzime, ipocrizie, necinste, neloialitate sau nedreptate.

Un punct de vedere corect despre mânie

Nu întâmplător Biblia compară adesea mânia cu un foc. Asemenea focului, ea îşi are locul ei. Dar ea poate fi totodată îngrozitor de distructivă. Foarte des, spre deosebire de Iehova şi de Isus, oamenii se mânie fără motive întemeiate sau îşi exprimă mânia într-un mod nedrept. — Vezi Geneza 4:4–8; 49:5–7; Iona 4:1, 4, 9.

Pe de altă parte, simplul fapt de a reprima mânia şi de a pretinde că nu eşti mânios s-ar putea să nu fie un lucru corect. Să ne amintim că Pavel a sfătuit: „Să nu apună soarele peste mînia voastră“ (Efeseni 4:26). Există modalităţi scripturale de exprimare a mâniei, de pildă ‘cugetînd în inima ta’, discutând cu o persoană matură, de încredere despre ceea ce simţi sau chiar înfruntând în mod calm un răufăcător. — Psalmul 4:4; Proverbele 15:22; Matei 5:23, 24; Iacov 5:14.

De aceea, mai mult ca sigur, nu este întotdeauna greşit să te mânii. Atât Iehova, cât şi Isus s-au mâniat — şi se vor mai mânia (Apocalipsa 19:15)! Imitându-i, s-ar putea chiar să ne confruntăm cu situaţii în care este greşit să nu te mânii! Secretul rezidă în a urma sfatul Bibliei, asigurându-ne că avem un motiv întemeiat pentru sentimentele noastre şi că le exprimăm într-un mod corect, creştin.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Cain şi Abel