Ce este rasa?

RASĂ! La ce vă face acest cuvânt să vă gândiţi? Pentru unii înseamnă discriminare şi oprimare. Pentru alţii, ură, tulburări şi chiar ucidere.

De la tulburările rasiale din Statele Unite la apartheidul din Africa de Sud, de la războaiele dintre grupurile etnice din Europa de Est la luptele din ţări cum sunt Sri Lanka şi Pakistanul — rasa a devenit motivul care a generat nespus de multe suferinţe şi distrugeri.

Dar din ce cauză se prezintă astfel lucrurile? De ce, chiar şi în ţările în care oamenii par să fie toleranţi cu privire la aproape orice alt lucru, apartenenţa rasială constituie o problemă atât de delicată? De ce cauzează deosebirile rasiale atâta tulburare şi nedreptate? Cu alte cuvinte, de ce nu reuşesc oamenii de rase diferite să se înţeleagă?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, nu este suficient numai să ştim ce anume este rasa şi sub ce aspecte se deosebesc rasele. Trebuie să înţelegem şi ce rol are istoria în actualele relaţii interrasiale. Dar să vedem, mai întâi, ce ne poate spune ştiinţa cu privire la acest subiect.

Dificultatea de a-i clasifica pe oameni

Oamenii care locuiesc în diferite părţi ale lumii prezintă caracteristici fizice diferite, ca de exemplu culoarea pielii, fizionomia, aspectul secţiunii firului de păr şi aşa mai departe. Aceste particularităţi fizice deosebesc o rasă de alta.

Astfel, se vorbeşte, în general, despre albi şi negri, făcându-se referire la culoarea pielii. Însă, se vorbeşte şi despre iberici, asiatici, scandinavi, evrei şi ruşi. Aceste ultime denumiri nu se referă atât la caracteristicile de ordin fizic, cât la deosebirile de ordin geografic, naţional sau cultural. Aşadar, pentru majoritatea oamenilor, rasa nu este determinată numai de trăsăturile fizice, ci şi de obiceiuri, limbă, cultură, religie şi naţionalitate.

Este interesant totuşi că unii autori care scriu despre acest subiect ezită să folosească cuvântul „rasă“; ei pun întotdeauna acest cuvânt între ghilimele. Alţii îl evită cu desăvârşire şi folosesc în schimb unele expresii cum ar fi: „etnii“, „grupuri“, „populaţii“ şi „varietate“. De ce? Deoarece cuvântul „rasă“, în accepţie generală, este atât de încărcat de conotaţii şi de implicaţii, încât, folosirea lui fără o clarificare corespunzătoare creează deseori confuzie.

Pentru biologi şi antropologi, rasa este adesea definită ca fiind pur şi simplu „o subdiviziune a unei specii, subdiviziune ce moşteneşte caracteristici fizice care o deosebesc de alte populaţii din cadrul speciei respective“.a Se ridică însă o întrebare: Ce caracteristici se pot folosi pentru descrierea diferitelor grupuri din cadrul speciei umane?

Au fost sugerate unele particularităţi, cum ar fi: culoarea pielii, culoarea şi aspectul secţiunii firului de păr, forma ochilor şi a nasului, volumul creierului şi grupa sanguină, dar nici unul dintre acestea nu a constituit un criteriu satisfăcător de clasificare a varietăţilor speciei umane. Şi aceasta deoarece nu există nici un grup de oameni care în mod firesc să prezinte toţi în mod uniform aceste caracteristici.

Să analizăm culoarea pielii. Cei mai mulţi consideră că pe baza acestui criteriu omenirea poate fi împărţită cu uşurinţă în cinci rase, şi anume: albă, neagră, brună, galbenă şi roşie. Potrivit opiniei generale, rasa albă este caracterizată de o piele albă, păr de culoare deschisă şi ochi albaştri. În realitate însă, în rândul membrilor aşa-numitei rase albe există o mare varietate în ce priveşte culoarea părului, culoarea ochilor şi culoarea pielii. Cartea The Human Species (Specia umană) ne informează: „Nu numai că nu există în Europa de azi nici o populaţie ai cărei membri să aparţină, în majoritatea lor, unui singur tip, dar asemenea populaţii nici nu au existat vreodată“.

Într-adevăr, este dificil să se facă o clasificare în cadrul speciei umane, aşa cum se remarcă şi în cartea The Kinds of Mankind (Populaţii umane): „Se pare că tot ce putem să spunem este că: deşi nu toate fiinţele umane seamănă unele cu altele, şi deşi putem observa cu claritate că oamenii diferă unii de alţii sub o multitudine de aspecte, oamenii de ştiinţă nu au căzut de acord în totalitate asupra numărului exact de varietăţi ale speciei umane. Ei nu au stabilit nici măcar criteriul de care să se ţină seama atunci când o persoană este clasificată ca aparţinând unei rase sau alteia. Unii oameni de ştiinţă ar dori pur şi simplu să renunţe la cercetări pe motiv că problema este atât de complicată, încât nu are rezolvare!“

Toate aceste lucruri pot părea complicate. Având în vedere că, după cât se pare, oamenii de ştiinţă nu întâmpină aproape deloc dificultăţi în ce priveşte clasificarea animalelor şi plantelor pe genuri, specii şi subspecii, de ce le este atât de dificil să împartă omenirea în rase?

„Cel mai periculos mit al omenirii“

După părerea antropologului Ashley Montagu, multe persoane cred că „trăsăturile fizice şi cele mintale au legătură unele cu altele, că deosebirile de ordin fizic sunt asociate cu deosebiri mai mult sau mai puţin accentuate ale capacităţii intelectuale şi că aceste deosebiri se pot măsura cu ajutorul testelor de inteligenţă I.Q. şi al realizărilor culturale ale acestor populaţii“.

Astfel, multe persoane consideră că, întrucât rasele au caracteristici fizice diferite, unele rase sunt superioare altora sub aspect intelectual. Cu toate acestea, Montagu defineşte această idee drept „cel mai periculos mit al omenirii“. Părerea sa este împărtăşită şi de alţi specialişti.

În cartea lor, The Kinds of Mankind, Morton Klass şi Hal Hellman explică: „Indivizii sunt diferiţi; în toate populaţiile există şi genii şi imbecili. Însă, în urma tuturor cercetărilor efectuate, oamenii de ştiinţă competenţi nu au găsit dovezi acceptabile ale existenţei unor deosebiri de natură genetică între populaţii sub aspectul inteligenţei sau al capacităţii“.

Atunci, de ce continuă atât de mulţi să creadă că deosebirile de ordin fizic implică deosebiri fundamentale între rase? Cum s-a ajuns să se acorde atâta importanţă rasei? Vom analiza aceste probleme în articolul următor.

[Notă de subsol]