1492 — Un an renumit pentru diverse motive

DE CE este 1492 o dată atît de importantă în istoria umană? De obicei, ea aminteşte de anul în care Cristofor Columb a plecat din Spania pentru a descoperi Lumea Nouă în vest. Însă, în cartea sa The Conquest of Paradise, Kirkpatrick Sale aminteşte aceeaşi dată şi din alte motive. El scrie:

„În 2 august 1492, cu o zi înainte de plecarea lui Colón [Columb] din Palos [Huelva, Spania], a sosit termenul limită pentru expulzarea tuturor evreilor din Spania. Potrivit unui decret regal . . ., toţi evreii, indiferent de vîrstă, stare materială sau poziţie socială, urmau să fie expediaţi cu promptitudine. Cele mai multe estimări spun că aproximativ între 120.000 şi 150.000 de persoane au fost obligate să-şi părăsească locuinţele şi terenurile pe care familiile lor le ocupaseră de generaţii — în unele cazuri, de secole — şi să-şi ia cu ele doar bunurile personale de strictă necesitate — însă nu aurul, argintul, bijuteriile sau banii, pe care trebuiau să le lase în urmă în favoarea coroanei [catolice] şi a agenţilor săi.“

În cartea lui Sale, acelaşi an intră în istorie pentru un alt eveniment dezgustător:

„În noaptea de 10 august 1492, avînd ca sprijin puterea şi banii lui Ferdinand de Aragon, Rodrigo de Borja, un membru spaniol al renumitei familii Borgia, a mituit, a ameninţat, a pledat şi a şantajat cu scopul de a deveni suveranul pontif, Vicar al lui Cristos şi Papă al Bisericii Romei, luîndu-şi numele papal de Alexandru al VI-lea. Deţinînd bogăţii imense şi ducînd un mod de viaţă extrem de luxos, el a fost — în pofida jurămîntului său sfînt — tatăl unui număr necunoscut de copii, atît în Castilia, cît şi în Roma, inclusiv al lui Cezar şi Lucreţia, . . . şi chiar în timpul său a fost recunoscut ca ultimul simbol al unei papalităţi care ajunsese pe cea mai de jos treaptă a unui secol de decădere. Papalitatea sa a fost marcată . . . de vînzarea la licitaţie a oficiilor eclesiastice lucrative celor mai bogaţi şi mai corupţi oameni din curia sa şi de propriile sale înşelătorii în cadrul funcţiei sale, incluzînd mituirile, atribuirea de funcţii în schimbul unor favoruri sexuale, viaţa amoroasă cu amante, şi lecturarea cu voce tare a literaturii pornografice din biblioteca papală.“ — The Conquest of Paradise, paginile 13, 16.