Tinerii se întreabă . . .
De ce încearcă părinţii mei să-mi ţină sub control viaţa?
„Caut o posibilitate de a acţiona, de a-mi încorda muşchii, de a-mi simţi puterea. . . . Vreau să învăţ amarul din dulce gustîndu-l, nu auzind vorbindu-se despre el. Mi-e foame de experienţă; [părinţii mei] mă hrănesc cu explicaţii.“ — Un tînăr de 16 ani.
„Mama şi cu mine sîntem într-un conflict total . . . Ea încearcă să mă trateze ca pe un bebeluş . . . Vreau să evadez; nu mai pot sta întemniţată. . . . Încerc să cresc şi ea nu-mi dă voie.“ — O tînără de 17 ani.
ACEASTA este o lamentare obişnuită printre tinerii ai căror părinţi încearcă să le ţină sub control viaţa. Şi probabil tu însuţi ai acelaşi motiv de nemulţumire. Tu spui că vrei să stai afară mai mult; ei spun că trebuie să fii acasă devreme. Tu spui că eşti corespunzător pentru a merge la întîlniri; ei spun că eşti prea tînăr. Se pare că orice întrebare de genul «Pot să» se sfîrşeşte cu «Nu, nu poţi.»
Dar, dacă sîntem cinstiţi în ce priveşte confruntarea cu părinţii, trebuie să admitem că majorităţii tinerilor li se permite să facă ce doresc, cel puţin un anumit timp. Şi probabil tu nu eşti o excepţie. Pe deasupra, părinţii tăi sînt foarte conştienţi că tu nu mai eşti un copil; mai devreme sau mai tîrziu ei vor trebui să renunţe la controlul pe care l-au avut asupra ta de cînd te-ai născut. Şi, ca majoritatea părinţilor, ei doresc probabil să devii un adult echilibrat, independent.
Te-ai putea întreba atunci: «Dacă părinţii mei gîndesc realmente în felul acesta, de ce nu o demonstrează?» Ţi se pare că ei ţin în mînă viaţa ta şi nu sînt dispuşi să o lase să-şi urmeze cursul. Totuşi, nu există nici o îndoială că tu vei deveni stăpîn peste viaţa ta. Singura întrebare este cînd. Tu vrei ca acest lucru să fie acum, dar părinţii tăi doresc ca tu să dobîndeşti acest control treptat.
O adolescentă privea acest lucru drept „o dovadă de neîncredere“ din partea părinţilor săi, o jignire ideea că ea are „o înclinaţie auto-distrugătoare care trebuie ţinută în frîu.“ Dar ar fi oare posibil ca părinţii tăi să aibă motive justificate ca să acţioneze aşa? În orice caz, înţelegerea punctului lor de vedere te poate ajuta să înlături resentimentele pe care le poţi avea faţă de modul în care te tratează ei. După cum spune Proverbe 19:11: „Înţelepciunea [perspicacitatea, NW] îl face pe om încet la mînie.“
De ce te ţin ei sub control
În primul rînd, nu uita că lumea a devenit treptat mai periculoasă şi mai coruptă decît atunci cînd părinţii tăi au trecut ei înşişi prin perioada tinereţii (2 Timotei 3:1, 13). Un părinte a recunoscut: «Lumea cu care se confruntă băiatul sau fata noastră la 14, 15 sau 16 ani este mai periculoasă decît cea în care am crescut noi. Este imprudent să mergi singur. Acum rămîn însărcinate mai multe adolescente decît atunci cînd eram noi tineri.» Nu este de mirare că părinţii tăi vor să te protejeze!
Dacă părinţii tăi sînt temători de Dumnezeu, ei sînt profund preocupaţi şi de sănătatea ta spirituală. Biblia îndeamnă ca părinţii să le dea copiilor „instruirea şi corecţia care aparţine educaţiei creştine“ (Efeseni 6:4, The New English Bible). Şi ei ştiu că tu nu vei adopta automat valorile şi convingerile creştine pentru simplul motiv că ei o fac. Ei îşi dau, totodată, seama că „copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale“ (Proverbe 29:15). Deşi probabil ei nu se gîndesc la tine ca la un copil, ei se simt încă obligaţi să îţi stabilească ora la care să te întorci acasă şi să îţi impună şi alte limite.
Probabil consideri astfel de restricţii drept o ofensă la adresa demnităţii tale, ceva copilăresc. Dar aminteşte-ţi că nu este mult timp de cînd erai în realitate un copil lipsit de ajutor în braţele părinţilor tăi. Iar acum ei doresc să te ferească de daune morale aşa cum te-au protejat cîndva de daune fizice. Aminteşte-ţi totodată că părinţii tăi au fost cîndva ei înşişi adolescenţi şi cunosc foarte bine dificultăţile pe care le poate întîmpina un tînăr. Iată de ce, chiar şi dreptul Iov şi-a recunoscut «nelegiuirile [erorile, NW] tinereţii sale» (Iov 13:26). Şi ca tineri, unii părinţi au făcut erori serioase care le-au complicat mult viaţa.
O mamă mărturiseşte: „A trebuit să mă căsătoresc. Şi aceasta deoarece aveam un logodnic la o vîrstă foarte tînără. La şaisprezece ani eram însărcinată. Acum am trei copii, iar doi dintre ei sînt adolescenţi. Mă simt ca şi cum aş avea cincizeci de ani în loc de treizeci şi şapte. Mi-am pierdut tinereţea.“
Probabil că părinţii tăi nu au avut niciodată o experienţă atît de amară. Însă ei sînt probabil foarte îngrijoraţi de pericolul întîlnirilor timpurii şi poate îţi interzic să ai întîlniri. Ar trebui oare să ai resentimente faţă de această restricţie? Dacă tu ai, reflectează la cuvintele din Proverbe 27:12: „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii [cei neexperimentaţi, NW] merg spre el şi sînt pedepsiţi.“ Într-adevăr, dacă dai atenţie sfatului părinţilor tăi poţi evita dezastrul.
O personalitate în schimbare
Însă, tu poate simţi ca şi tînărul care a spus: „Eu ştiu ce fac. N-am de gînd să-mi distrug viaţa. De ce nu vor să mă lase să trăiesc cum îmi place?“ Dar problema constă probabil în faptul că tu le transmiţi părinţilor tăi, fără să vrei, semnale contradictorii. Uneori poate acţionezi ca un adult competent; alteori poate arborezi o atitudine de copil care are nevoie de ajutorul părintesc.
În cartea How to Single Parent, Dr. Fitzhugh Dodson relatează experienţa unei mame aflată la cumpărături cu fiica ei de cincisprezece ani. După ce şi-a selectat trei rochii, fata a întrebat-o pe mama ei care i se potrivea mai bine. Mama ei s-a gîndit puţin şi apoi a răspuns: „Cred că cea bleu îţi vine cel mai bine.“ Care a fost răspunsul la acest sfat solicitat? „Oh, mamă, tu întotdeauna încerci să-mi domini viaţa şi-mi spui ce să fac!“
Cîteva luni mai tîrziu ele s-au dus din nou la cumpărături. Fata a ales cîteva articole de îmbrăcăminte şi a întrebat: „Mama, care dintre ele îmi vine cel mai bine?“ Amintindu-şi episodul precedent, mama a decis să fie precaută şi a răspuns: „Sînt sigură că poţi decide singură“, la care fata a exclamat: „Oh, mamă, tu niciodată nu mă ajuţi cînd am nevoie de tine!“
Dispoziţii care oscilează de la bravura sfidătoare pînă la alipirea copilărească îi pot deruta pe părinţi. Şi într-o anumită măsură, toţi tinerii sînt afectaţi de această comportare oscilantă; ea este o parte firească a creşterii. Dar deşi este firească, ea le spune părinţilor tăi că tu mai ai încă unele caracteristici «copilăreşti» şi că nu eşti pregătit pentru a deţine controlul ca să fii lăsat complet liber. — 1 Corinteni 13:11.
Obţinerea unei mai mari libertăţi
Ai putea considera totuşi că protecţia şi atenţia părinţilor tăi sînt excesive. Şi în speranţa de a obţine libertatea pe care o doreşti cu ardoare, poţi fi tentat uneori chiar să recurgi la subterfugii. „Ştiu că nu ar trebui să mint“, scria o adolescentă, „dar fac aceasta doar pentru a simplifica lucrurile. [Mama] este prea severă şi nu m-ar lăsa niciodată să ies afară dacă i-aş spune adevărul.“ Însă faptul de a-ţi înşela părinţii nu simplifică niciodată lucrurile. Dacă minciuna este descoperită (lucru foarte posibil), ea poate complica şi mai mult problemele.
Autorii cărţii Options remarcă în mod înţelept: „Faptul de a-i minţi [pe părinţii tăi], cînd vrei ca ei să aibă încredere în tine, înseamnă acelaşi lucru cu a-i înşela pentru a le dovedi cît eşti de cinstit. Cînd te vor descoperi, ei vor deveni probabil şi mai severi, numai pentru că nu eşti sincer.“ Şi ceea ce este şi mai important, Dumnezeu dezaprobă minciuna. Proverbe 3:32 spune: „DOMNUL [Iehova, NW] urăşte pe oamenii perverşi.“
Deci fii cinstit cu părinţii tăi. Dă-le detalii complete şi exacte despre locul unde vrei să mergi şi despre persoanele care te însoţesc. Atunci cînd îţi spun să te întorci acasă la o anumită oră, supune-te. Acest lucru îi va convinge că ai simţul responsabilităţii. Ei nu se vor mai nelinişti cînd eşti plecat de acasă. Iar cu timpul ei pot deveni mai încrezători în tine, astfel încît să-ţi acorde o mai mare libertate. Situaţia este aşa cum declară Biblia: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, îi vor cere mai mult.“ — Luca 12:48.
Va veni destul de curînd timpul să-ţi asumi responsabilitatea pentru propria ta viaţă. Pînă atunci, fii răbdător, bucură-te de tinereţe (Eclesiast 11:9). Conlucrează cu părinţii tăi, respectînd normele pe care ţi le stabilesc cu privire la întîlniri, regulamente, ora de întoarcere acasă, etc. Procedînd astfel vei evita regretele şi durerile sufleteşti de mai tîrziu. Dacă ţi se pare că anumite reguli nu sînt potrivite pentru vîrsta ta sau sînt iraţionale, nu te răzvrăti. Discută în mod calm problemele cu părinţii tăi. Poate ei au scăpat pur şi simplu din vedere ce vîrstă ai în realitate sau cît de mult ai crescut. Indiferent care ar fi cazul, vei descoperi probabil că în realitate ei nu doresc să-ţi ţină sub control viaţa. Ei doresc pur şi simplu să-ţi asigure un viitor fericit.
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Cum consideri regulile stabilite de părinţii tăi?