Miracole şi apariţii de ieri şi de astăzi
De la corespondentul nostru din Franţa
GUADALUPE, Fátima şi Lourdes: ce înseamnă aceste nume pentru dumneavoastră? Pentru mulţi ele nu reprezintă decît nişte oraşe din Mexic, Portugalia şi Franţa. Dar pentru milioane de catolici sinceri, acestea sînt lucruri sfinte, trei dintre cele mai celebre centre de pelerinaj dedicate cultului Mariei. Nici astăzi, în secolul al XX-lea, devotamentul catolicilor faţă de aceste locuri sfinte nu s-a răcit. Astfel, în 1982, în Lourdes s-au perindat aproape 4 500 000 de vizitatori, iar în Guadalupe încă şi mai mulţi.
Potrivit Bisericii catolice, aceste locuri au fost cadrul unor vindecări miraculoase. Aşa stau lucrurile îndeosebi cu sanctuarul de la Lourdes, descris de Papa Pius al X-lea ca fiind „centrul cultului Mariei şi tronul misterului euharistic, /depăşindu-le/, se pare, în glorie pe toate celelalte centre din lumea catolică“. Mii de persoane afirmă că ar fi fost vindecate în timpul sau după un pelerinaj la Lourdes. Totuşi, Biserica nu recunoaşte în mod oficial, în momentul de faţă, decît 65 „miracole”.
Fie că sînteţi credincios fie că nu, este normal să vă puneţi unele întrebări. Ce gîndiţi despre acele apariţii, în general ale Mariei, care se produc pretutindeni în lume? Trebuie să vedem în vindecările miraculoase şi în alte evenimente asociate lor, o dovadă a aprobării divine? Cu ocazia unei conferinţe ţinută la Lourdes în 1986, arhiepiscopul de Tours şi-a încurajat auditorii să „reflecteze la semnificaţia apariţiilor“ pentru a „stabili deosebirile indispensabile dintre apariţiile adevărate şi cele false“. Dacă sînteţi catolic, nu ar trebui, oare să examinaţi îndeaproape această problemă?
Apariţii adevărate sau false?
Biserica catolică nu ia nici o poziţie oficială faţă de aceste apariţii, nici nu-i obligă pe membrii săi să creadă în ele. Dar ce concluzie trebuie să tragă catolicii sinceri, atunci cînd îl văd pe Papa Ioan-Paul al II-lea bînd apă din grota de la Lourdes sau întreţinîndu-se cu Lucie, ultima persoană în viaţă dintre martorii apariţiei de la Fátima? Nu este acesta semnul evident al unei recunoaşteri oficiale din partea sa (precum şi din partea Bisericii)? Ba mai mult, în timpul călătoriilor sale, papa nu omite niciodată să viziteze sanctuarele dedicate Mariei, cum ar fi altarul Fecioarei Negre din Czestoxhowa, în Polonia.
Biserica recunoaşte şi alte locuri de pelerinaj mai modeste, cum sînt cele din Beauraing şi Banneux din Belgia. Uneori, cultul este autorizat numai la nivel local, acesta fiind cazul cu Tre Fontane, în Italia şi Marienfried, în R. F. Germania.
De la sfîrşitul secolului al XIX-lea, relatările despre persoane care au văzut apariţii, s-au înmulţit. Potrivit cărţii Vraies et fausses apparitions dans l’Église (Apariţii adevărate şi false în Biserică) se estimează că ar fi existat peste 200 de cazuri, între 1930 şi 1976. Atunci, de ce numai un număr mic dintre ele au fost recunoscute în mod oficial, de vreme ce, potrivit spuselor autorului, „mesajele, cu mici excepţii, nu au un caracter aberant şi, dacă sînt examinate, dovedesc un conţinut aproape identic“?
Un articol din revista franceză L’Histoire consacrat apariţiilor Mariei în secolul al XIX-lea în departamentul Loire, din Franţa, furnizează o explicaţie. Potrivit opiniei redactorului, Biserica nu a investigat aceste cazuri şi le-a lăsat în umbră, pentru a evita „concurenţa“ cu locurile de pelerinaj deja cunoscute.
Astăzi, unii sînt de părere că actuala rezervă a Bisericii este datorată noii sale preocupări pentru exactitatea „ştiinţifică“. René Laurentin, teolog francez care este o autoritate în materie, spune chiar că apariţii de genul celor de la Lourdes ar avea puţine şanse de a fi recunoscute în zilele noastre. Dar dacă manifestările sînt în mod autentic de origine divină, nu ar trebui oare acceptate ca atare, oricare ar fi epoca din istorie în care au avut loc?
Apariţii mai recente
Apariţiile continuă să se producă. La San Damiano, în Italia, cohorte de pelerini vin la locul unde Mamma Rosa (decedată în 1981) afirma că o văzuse pe „Fecioară“. Biserica se menţine pentru moment în rezervă, dar unii credincioşi speră într-o schimbare de atitudine datorată convertirilor care se spune că ar fi avut loc acolo.
De curînd, în micul sat Medjugorje din Iugoslavia, cîţiva copii şi adolescenţi au mărturisit că ar fi văzut-o pe „Fecioară“ de mai bine de o mie de ori. Şi aici, în pofida reţinerii Bisericii, unele grupuri luptă însă în favoarea recunoaşterii oficiale a fenomenului. În faţa acestei situaţii, catolicii se pot întreba ce fel de atitudine să adopte în aşteptarea deciziei autorităţilor ecleziastice. Trebuie să dea crezare acestor mărturii?
Pentru a completa imaginea, trebuie în egală măsură să vorbim despre apariţiile care sînt respinse de Biserică, cum ar fi cea de la Palmar de Troya, în Spania. În acest ultim caz, episcopul Sevilliei recomandase credincioşilor să „nu hrănească credulitatea publicului cu fenomene nerecunoscute şi chiar dezaprobate de autoritatea Bisericii“. Aceste avertizări nu au fost suficiente pentru a evita scindarea şi problema s-a soldat cu excomunicarea unui arhiepiscop şi a mai multor preoţi care, în opoziţie cu Biserica, au susţinut că apariţiile erau autentice.
Dar cum se poate afla dacă aceste apariţii sînt autentice sau nu? Articolul următor va trata în mod detaliat acest subiect.