Sistemul de filtrare al diavolului de mare

Diavolul de mare se hrănește cu plancton. El înoată cu gura larg deschisă, care se umple cu un amestec de apă de mare și plancton. Acest amestec se lovește de un filtru, iar planctonul este împins spre gâtul peștelui, fiind apoi înghițit. În schimb, apa trece prin filtru și este eliminată prin branhii. Interesant este că diavolul de mare poate filtra chiar și plancton de dimensiuni mult mai mici decât fantele filtrului. Ed Yong, un jurnalist științific, a descris această capacitate drept „o realizare teoretic imposibilă”.

Gândiți-vă: Sistemul de filtrare e alcătuit din cinci arcade, care au o structură asemănătoare unor piepteni cu dinți pe ambele părți. Unii dintre acești dinți, sau lobi, sunt înclinați înainte, iar alții, înapoi. Lobii au rolul de a separa apa de mare: o parte din ea este împinsă peste ei, în timp ce restul apei trece printre ei, creând mici vârtejuri.

Când se lovesc de suprafața lobilor, planctonul și celelalte particule de hrană sunt aruncate în fluxul de apă care curge mai rapid și ajung în gâtul peștelui, după care sunt înghițite. Chiar și planctonul de dimensiuni suficient de mici încât să treacă printre lobi ajunge în gâtul peștelui datorită vârtejurilor care îi accelerează deplasarea, forțându-l să ricoșeze în fluxul de apă. Acest sistem de filtrare îi permite diavolului de mare să nu piardă particulele de hrană care, în mod normal, ar fi trecut prin spațiile dintre lobi și ar fi ajuns înapoi în mare.

În plus, sistemul de filtrare al diavolului de mare folosit pentru hrănire nu se înfundă și se curăță singur, indiferent cât de rapid ar înota acesta sau cât de mare ar fi concentrația planctonului din apa de mare.

Inspirându-se de la sistemul de filtrare al diavolului de mare, cercetătorii încearcă să realizeze filtre care să curețe apele reziduale și să înlăture microplasticele dăunătoare.

Ce credeți? A apărut sistemul de filtrare al diavolului de mare prin evoluție? Sau este opera unui Proiectant?