Orăcăitul broaștei-de-copac japoneze

Masculii din această specie sunt bine cunoscuți pentru sunetele lor repetitive, aparent aleatorii. Dar știați că, dintr-un „cor” de masculi zgomotoși, fiecare mascul se poate distinge prin sunetul emis? Cercetătorii din Japonia care studiază broasca-de-copac japoneză au descoperit secretul: masculii din aceeași zonă reușesc să-și coordoneze armonios sunetele prin care încearcă să cucerească femelele.

Gândiți-vă: Masculii emit sunete pentru a atrage femelele. Sunetul este produs de coardele vocale și este amplificat de sacul vocal, care are rol de rezonator. Sacul vocal nu este altceva decât o membrană care se umflă la nivelul gușii.

Dar cum se face recunoscut un mascul de ceilalți din „cor”? Cercetătorii au descoperit că, în loc să orăcăie la întâmplare, broaștele-de-copac japoneze fac asta într-o anumită ordine, așteptându-și fiecare rândul. Astfel, sunetele nu se suprapun, creându-se un „cor” în care se distinge clar fiecare sunet. Această tehnică nu este doar eficientă, ci îi și ajută pe masculi să-și conserve energia. Coordonându-și „glasurile”, broaștele pot avea o scurtă pauză de respiro.

Inspirându-se din modul în care broaștele-de-copac japoneze își coordonează sunetele, cercetătorii în comunicații wireless folosesc modele matematice complexe ca să îmbunătățească timingul în ce privește transmisia de date și astfel să se evite coliziunea pachetelor de date. Ca urmare, transmisia de date devine mai fiabilă, având și un consum redus de energie.

Ce credeți? A apărut capacitatea broaștelor-de-copac japoneze de a-și coordona sunetele prin evoluție? Sau este opera unui Proiectant?