Ulrich Zwingli în căutarea adevărului biblic

În prezent, majoritatea celor sincer interesați de religie pot verifica dacă convingerile lor se bazează sau nu pe învățăturile Bibliei. Însă nu așa au stat lucrurile la începutul secolului al XVI-lea. De ce? Deoarece cei mai mulți oameni nu aveau acces la o Biblie în limba lor. Prin urmare, puțini enoriași puteau compara ceea ce preda Biserica cu ceea ce spunea în realitate Biblia. Iar membrii clerului nu erau de prea mare ajutor. „Biserica din Elveția era coruptă”, se spune în cartea History of the Christian Church. „Clerul era ignorant, superstițios și imoral.”

Acesta era climatul în care Ulrich Zwingli a început să caute adevărul biblic. Ce a descoperit el? Cum le-a împărtășit altora ce a aflat? Și ce putem învăța analizând viața și convingerile sale?

Zwingli își începe căutările

Când avea puțin peste 20 de ani, Zwingli s-a hotărât să devină preot catolic. Asemenea altor aspiranți la preoție de la acea vreme, Zwingli trebuia să studieze filozofia, tradițiile bisericești și scrierile „Părinților Bisericii”, însă nu și Biblia.

Cum a început Zwingli să descopere adevărul biblic? În timp ce studia la Universitatea din Basel, Elveția, a asistat la cursurile ținute de Thomas Wyttenbach, care condamna sistemul de indulgențea al Bisericii. Potrivit unui biograf, Zwingli „a învățat de la [Wyttenbach] că Cristos a murit o singură dată pentru păcatele noastre”. (1 Petru 3:18) Când a înțeles că jertfa de răscumpărare a lui Isus reprezintă singura bază pentru iertare, Zwingli a respins învățătura potrivit căreia clericii puteau ierta păcatele în schimbul unei sume de bani. (Faptele 8:20) Cu toate acestea, el și-a continuat studiile și a devenit preot catolic la vârsta de 22 de ani.

În următorii ani, Zwingli a învățat singur limba greacă pentru a înțelege textul original al Noului Testament, cum este numită, de regulă, această parte din Biblie. De asemenea, a studiat lucrările lui Erasmus și a aflat că, potrivit Bibliei, Isus este singurul Mediator între Dumnezeu și oameni. (1 Timotei 2:5) Drept urmare, Zwingli a început să aibă îndoieli cu privire la învățătura catolică despre rolul pe care îl joacă sfinții în apropierea de Dumnezeu.

După ce a împlinit 30 de ani, Zwingli a început să caute și mai asiduu adevărul. Totuși, între timp, a slujit și ca preot militar într-o serie de războaie din Europa purtate pentru dominație în Italia. În bătălia de la Marignano, din 1515, el a văzut cum catolicii au omorât catolici cu miile. După câțiva ani, Zwingli a copiat de mână și chiar a memorat o mare parte a Scripturilor grecești. În 1519, el locuia în Zürich, centrul puterii politice din Elveția. Acolo a ajuns la concluzia că Biserica trebuia să renunțe la orice învățătură care nu putea fi demonstrată cu Scripturile. Însă cum îi putea ajuta el și pe alții să creadă acest lucru?

„Niciodată n-am mai auzit o asemenea predică”

Zwingli considera că oamenii vor respinge minciunile religioase când vor afla adevărul biblic. Astfel, după ce a fost numit preot la importanta catedrală Grossmünster din Zürich, el a început să țină predici urmând un plan îndrăzneț: Nu a mai citit din lecționarulb în latină, din care clericii recitau de secole, ci a predat evanghelia direct din Biblie, capitol cu capitol, de la început până la sfârșit. În loc să facă referire la scrierile Părinților Bisericii pentru a explica Scripturile, el a permis ca acestea să se explice singure, lăsând ca pasajele mai clare să arunce lumină asupra celor mai dificil de înțeles. (2 Timotei 3:16)

Sergio Azenha/Alamy Stock Photo

În predicile sale, Zwingli evidenția valoarea practică a Bibliei. El a predat normele morale prezentate în Biblie și a condamnat închinarea la Maria, mama lui Isus, rugăciunile adresate sfinților, vânzarea indulgențelor și imoralitatea clerului. Cum au reacționat oamenii? După prima sa predică, unii au spus: „Niciodată n-am mai auzit o asemenea predică”. Iar un istoric a scris cu privire la catolicii care îl ascultau pe Zwingli: „Cei care renunțaseră la serviciile bisericii fiind dezgustați de stupiditatea și de viața scandaloasă a preoților acum se întorceau”.

În 1522, clerul a încercat să-i determine pe politicienii din Zürich să sancționeze acțiunile care contraveneau doctrinelor bisericești. Drept rezultat, Zwingli a fost acuzat de erezie. Întrucât nu dorea să facă compromis, el s-a retras din funcția de preot catolic.

Ce a făcut Zwingli?

Zwingli nu a mai fost preot, dar a continuat să fie un predicator activ, încercând să le transmită altora propriile convingeri. Datorită predicilor sale, el devenise popular în rândul maselor, astfel că a ajuns să aibă influență asupra politicienilor din Zürich. Bucurându-se de această influență politică, el a militat pentru implementarea unor reforme religioase în Zürich. De exemplu, în 1523 a convins autoritățile judiciare din Zürich să interzică orice învățătură religioasă care nu putea fi dovedită cu ajutorul Scripturilor. În 1524, el a determinat autoritățile să declare ilegală idolatria. Magistrații civili, cu sprijinul predicatorilor locali și al populației, au inițiat o amplă campanie de distrugere a altarelor, idolilor, icoanelor și relicvelor. „Cu excepția jafurilor comise de vikingi asupra lăcașelor religioase, Biserica Occidentală nu mai suferise niciodată o astfel de distrugere deliberată”, se spune în cartea Zwingli – God’s Armed Prophet. De asemenea, în 1525, el determinase deja autoritățile să transforme proprietățile bisericii în spitale și să permită căsătoria călugărilor și a călugărițelor. El a propus și ca liturghia să fie înlocuită cu o celebrare simplă, după modelul biblic. (1 Corinteni 11:23-25) Istoricii afirmă că, prin eforturile sale, Zwingli a reunit personalitățile religioase și politice din Zürich și a pregătit terenul pentru Reformă și pentru noua religie protestantă.

Cea mai semnificativă realizare a lui Zwingli a fost traducerea Bibliei. În anii 1520, el a coordonat un grup de erudiți care consultau originalul ebraic și cel grecesc, precum și Septuaginta (în greacă) și Vulgata (în latină). Metoda lor era simplă. Ei citeau câte un verset din textul în limba originală și din aceste traduceri apreciate și discutau semnificația lui. Apoi notau concluziile. În urma eforturilor lor de a explica și de a traduce Cuvântul lui Dumnezeu, în 1531 a apărut ediția într-un singur volum a Bibliei de la Zürich.

Deși, fără îndoială, Zwingli a fost sincer, el s-a dovedit intolerant și agresiv. De exemplu, în 1525 a luat parte la procesul intentat anabaptiștilor, care nu erau de acord cu botezul nou-născuților, susținut de Zwingli. Când instanțele au pronunțat ulterior sentința cu moartea în cazul celor care respingeau botezul nou-născuților, el nu s-a opus acestui verdict necruțător. În plus, Zwingli a îndemnat liderii politici să folosească forța militară pentru a răspândi reforma. Totuși, câteva regiuni din Elveția, în care catolicismul era puternic înrădăcinat, s-au împotrivit reformelor lui, ceea ce a dus la un război civil. Zwingli s-a alăturat soldaților, mergând din Zürich până pe câmpul de luptă, unde a fost omorât, la vârsta de 47 de ani.

Moștenirea lui Zwingli

Ulrich Zwingli ocupă, fără îndoială, un loc de seamă în istorie, deși faima lui este eclipsată de cea pe care o au influenții reformatori protestanți Martin Luther și Jean Calvin. Zwingli a adoptat o poziție mai radicală față de romano-catolicism decât Luther și i-a netezit calea lui Calvin. Din acest motiv, a fost numit Al Treilea Reformator.

Zwingli a lăsat în urmă o moștenire mixtă. Pe de o parte, pentru a-și propaga opiniile, el s-a implicat în politică și în război. Din acest punct de vedere, el nu a urmat exemplul lui Isus Cristos, care a refuzat să se implice în politică și care și-a învățat discipolii să-și iubească dușmanii, nu să-i omoare. (Matei 5:43, 44; Ioan 6:14, 15)

Pe de altă parte, Zwingli a studiat cu sârguință Biblia și a fost hotărât să transmită mai departe ceea ce a aflat. El a descoperit multe adevăruri biblice și i-a ajutat și pe alții să le găsească.