Asia și Orientul Mijlociu

O sută de ore pentru o sută de ani

Într-o țară asiatică, o bine-cunoscută actriță de televiziune și fotomodel a acceptat un studiu biblic. Ea a început imediat să pună în practică ce învăța și a renunțat la cărțile spiritiste și la obiectele de cult budiste.

Una dintre colaboratoarele apropiate ale femeii a rugat-o insistent: „De ce nu întrerupi studiul doar trei ani ca să te concentrezi la cariera ta? După aceea, poți începe să studiezi din nou”.

Femeia a răspuns: „Mereu mi-am dorit să-l găsesc pe Dumnezeu. De ce să amân să învăț despre el încă trei ani?”.

Chiar în săptămâna în care trebuia să prezinte prima ei temă la Școala de Serviciu Teocratic, o companie din industria cinematografică a luat legătura cu ea. I-a oferit un contract avantajos pe patru ani cu condiția să accepte orice rol care îi va fi dat. Femeia a refuzat oferta. În mai 2014 a devenit vestitoare nebotezată și s-a hotărât să predice 100 de ore în luna august. Când a fost întrebată de ce, ea a spus: „Vreau să celebrez cei 100 de ani de domnie ai lui Isus predicând o oră pentru fiecare an de guvernare a sa”. Ea și-a atins obiectivul. În ianuarie 2015 s-a botezat, iar acum este pionieră auxiliară.

O noapte în închisoare a fost o bună ocazie de a predica

În Sri Lanka, patru surori au mers cu autobuzul ca să predice într-un teritoriu nerepartizat, locuit în mare parte de budiști. În a doua zi de predicare, un călugăr și un șofer de taxi le-au acostat pe surori. Nu după mult timp, vreo 30 de oameni furioși le-au înconjurat. A sosit poliția, le-a dus pe surori la secția de poliție și le-a ținut peste noapte în arest, deși nu fuseseră acuzate de încălcarea vreunei legi. Au fost puse în celulă cu infractori periculoși, au fost supuse la abuzuri verbale adresându-li-se cuvinte obscene, însă prezența lor în închisoare le-a dat ocazia de a depune mărturie. Una dintre surori a spus: „Am fost închisă cu criminali, dar am putut să vorbesc cu ei despre adevăr. Au fost surprinși că eram acolo și au avut multe întrebări cu privire la convingerile mele. O persoană chiar m-a întrebat: «De ce ești atât de fericită?»”.

Curtea Supremă a Sri Lankăi a acceptat cererea noastră pentru deschiderea unui dosar de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului împotriva poliției pentru a fi ținut persoane în arest fără temei. Dosarul se află încă pe rolul instanței.

Ajutor pentru o femeie imobilizată la pat

Michiko, o pionieră din Japonia, conducea un studiu în limbajul semnelor cu o femeie în vârstă într-un spital. Sora a întrebat personalul spitalului dacă erau și alți pacienți cu care ar putea să vorbească. Michiko a cunoscut-o astfel pe Kazumi, care auzea, dar nu putea vorbi. Kazumi era imobilizată la pat în urma unui accident de mașină pe care îl avusese la vârsta de 23 de ani. Nu putea să înghită mâncare și nici măcar să bea apă. Ea avea multe întrebări și a acceptat imediat un studiu biblic.

Michiko punea întrebările, iar Kazumi își folosea mâinile pentru a arăta răspunsurile în paragraf sau pentru a le scrie. După ce Kazumi a intrat în posesia unui telefon mobil, Michiko a putut analiza textul zilei cu ea în fiecare dimineață. Deși a slăbit pe plan fizic, Kazumi a continuat să crească din punct de vedere spiritual, ajungând să-și exprime dorința de a deveni Martoră a lui Iehova. La vârsta de 61 de ani, după ce a studiat 13 ani, Kazumi a devenit vestitoare nebotezată.

Deoarece Kazumi este imobilizată la pat, congregația a luat măsuri ca ea să poată asculta programul tuturor întrunirilor și al congreselor. Diferite surori din congregație citesc la întruniri comentariile pregătite de Kazumi.

Kazumi le scrie scrisori încurajatoare, individualizate tuturor persoanelor care studiază Biblia și asistă la întruniri. Ea depune mărturie personalului spitalului și celor care o vizitează. Kazumi le spune: „Dacă veți studia Biblia, veți fi fericiți”.

Un călugăr învață adevărul

Într-o țară din sud-estul Asiei, o soră a mers la un optician într-un spital, unde a întâlnit un călugăr. Ea l-a întrebat: „V-ar plăcea să aveți o sănătate perfectă și să trăiți pentru totdeauna într-un loc frumos?”. A urmat o discuție plăcută, iar sora i-a oferit broșura Ascultă de Dumnezeu. Călugărul i-a dat numărul lui de telefon, pe care ea i l-a dat unui frate din congregație. La scurt timp după aceea, fratele a luat legătura cu călugărul și l-a invitat la cuvântarea specială. Călugărului i-a plăcut foarte mult întrunirea, îndeosebi cântările Regatului, și a fost foarte impresionat că toți l-au primit cu căldură.

Când călugărul a întrebat dacă Martorii au facultăți de teologie sau seminare, fratele i-a explicat că noi conducem studii biblice cu oamenii în particular și i-a propus să studieze Biblia cu el. Până săptămâna următoare, călugărul citise capitolul 1 din cartea Ce ne învață în realitate Biblia? El a continuat studiul, a început să asiste la întruniri și a și dat răspunsuri la studiul Turnului de veghe.

Când călugărul a participat la un congres de circumscripție, reprezentantul filialei l-a invitat să viziteze Betelul. Săptămâna următoare, călugărul a călătorit aproximativ zece ore pentru a ajunge la Betel, unde a fost întâmpinat cu căldură. La sfârșitul lunii februarie 2015, el a părăsit viața monahală și continuă să studieze Biblia și să participe la întrunirile creștine.

Pierdută, dar găsită din nou

Recent, un cuplu de pionieri au fost trimiși în nord-estul Indiei, unde vestea bună nu fusese predicată de mulți ani. Ei au întâlnit multe persoane interesate și au vrut să găsească un loc potrivit pentru a ține întruniri. În timp ce mergeau la un studiu biblic, pionierii au văzut o clădire în construcție și s-au gândit să întrebe de ea. Au mers mai departe pe stradă, dar s-au hotărât să se întoarcă și să întrebe. În spatele clădirii au întâlnit o femeie în vârstă și i-au spus că erau Martori ai lui Iehova. Femeia s-a luminat la față. „Și eu sunt Martoră a lui Iehova”, a zis ea bucuroasă și i-a invitat în casă pe pionieri. Le-a arătat colecția ei de publicații din anii ’70 și ’80. Ea studiase cu niște pionieri în urmă cu 30 de ani și participase la câteva întruniri, în ciuda împotrivirii din partea soțului ei. Femeia se convinsese că găsise adevărul, dar, când pionierii au plecat din acea zonă, a pierdut legătura cu organizația. Toți copiii ei au devenit membri ai diferitor biserici, dar ea a refuzat să meargă la vreo biserică.

De puțin timp, copiii femeii începuseră să-i ceară insistent să devină membră a Bisericii Catolice ca să poată avea o înmormântare catolică. Sora ei chiar a insistat să o ducă la biserică să se înscrie, însă, din cauza unui ambuteiaj, au trebuit să se întoarcă acasă. Sora ei a spus că vor merge iar a doua zi, dar s-a îmbolnăvit. Chiar în acea după-amiază, pionierii au întâlnit-o pe această femeie interesată. Acum ea studiază din nou Biblia, participă la întruniri și își încurajează copiii și nepoții să studieze și ei.