Raportul mondial

Se construieşte pentru primirea unei mari mulţimi

În 1935, Martorii lui Iehova au înţeles pe baza Scripturii că scopul lui Dumnezeu este acela de a aduna o mare mulţime acum, în timpul acestui sistem de lucruri, o mare mulţime care să-i slujească lui Iehova pentru veşnicie pe un pământ paradiziac (Apoc. 7:9, 10). În acelaşi an, unul dintre locurile lor de închinare din Hawaii a fost numit, pentru prima oară, Sala Regatului. În prezent, mii de Săli ale Regatului de acest fel sunt pline de oameni care au îmbrăţişat promisiunile înviorătoare ale Bibliei şi care respectă normele ei drepte.

Cei ce asistă cu regularitate la întrunirile de la Sala Regatului se numără cu milioanele. Având în vedere faptul că în fiecare an sunt botezate sute de mii de persoane, există o nevoie stringentă de mai multe Săli ale Regatului. Un studiu efectuat în 1998 a arătat că în 40 de ţări în curs de dezvoltare era nevoie urgent de aproximativ 8 000 de Săli ale Regatului. Ce anume s-a realizat în decursul anului trecut în ce priveşte satisfacerea acestei necesităţi?

S-au înfiinţat Birouri Regionale pentru Sălile Regatului în locuri-cheie ca, de exemplu, Africa de Sud, Australia şi Germania. Din aceste centre de operaţiune, supraveghetorii de proiect au început să ajute la organizarea programelor de construire de Săli ale Regatului în Africa de Est şi de Vest, în regiunea Asia-Pacific şi, respectiv, în Europa Răsăriteană. Până în prezent, 77 de slujitori internaţionali au dat şi dau ajutor în cadrul acestei activităţi în 21 de ţări din Africa, în 7 ţări din Europa Răsăriteană şi în 4 ţări din regiunea Asia-Pacific. Două ţări din America Latină, de asemenea, primesc ajutor. Acolo unde acest lucru e posibil, se depun eforturi în vederea înfiinţării unor Echipe pentru Construirea de Săli ale Regatului care să lucreze cu timp integral. În măsura în care acest lucru este posibil, se folosesc materiale şi metode de construcţie locale, iar fraţii locali sunt încurajaţi să participe la lucrările de construcţie. Pentru început însă, unul sau doi slujitori internaţionali pot conduce aceste echipe pentru a le asigura instruirea necesară. Acolo unde este urgent nevoie de locuri de întrunire, însă din cauza situaţiei economice fraţilor locali le este aproape imposibil să cumpere materiale de construcţie, fraternitatea internaţională depune eforturi pentru a ajuta şi în această privinţă.

După ce au primit ajutor pentru a-şi simplifica şi a-şi face mai eficient programul de construire a Sălilor Regatului, fraţii din Ghana au reuşit să construiască anul trecut 13 Săli ale Regatului în loc de 4, număr care reprezintă media din ultimii ani. În Burundi, cu ajutorul primit din străinătate, s-au construit în doar câteva luni 11 Săli ale Regatului. S-a întâmplat ca Sala Regatului din Gitega, Burundi, să fie prima clădire de pe dealul pe care a fost amplasată. Potrivit obiceiului local, mulţi cetăţeni din zona respectivă vorbesc acum despre dealul acela ca fiind Muntele lui Iehova.

Liberia a înregistrat o creştere de 40 la sută a numărului de vestitori în 1998 şi o creştere de 19 la sută în 1999. După mai mulţi ani de război civil, cele mai multe congregaţii din ţară au nevoie de Săli ale Regatului. În plus, majoritatea fraţilor noştri din această ţară se confruntă cu probleme grave de natură economică, printre care se numără şi şomajul. Cât de recunoscători sunt ei pentru ajutorul financiar furnizat de fraţii lor din alte ţări pentru construirea Sălilor Regatului de care au nevoie! Ei sunt recunoscători şi pentru sprijinul oferit de cinci slujitori internaţionali care îi ajută să-şi organizeze activitatea de construcţie.

În Nigeria este nevoie de peste 1 800 de Săli ale Regatului. În Abeokuta, Nigeria, unitatea şi sârguinţa observate în rândul Martorilor locali care participau la lucrările de construcţie au determinat-o chiar pe conducătoarea unei biserici din vecinătate să se ofere să dea ajutor. În prezent, ea îi slujeşte lui Iehova alături de congregaţia căreia i-a dat ajutor la construirea Sălii Regatului. În Togo s-a manifestat o opoziţie atât de îndârjită faţă de construirea unei Săli a Regatului, încât fraţii au căutat un alt teren unde să construiască. Însă, după ce au văzut ce Sală a Regatului frumoasă s-a construit, oponenţii au întrebat dacă se mai putea construi o sală pe terenul în legătură cu care se iscase disputa.

În Sri Lanka, congregaţiile se întrunesc în locuinţe particulare, în mici clădiri provizorii cu acoperiş din frunze de cocotier şi sub tende montate în curţile din spatele caselor. Cât de recunoscători sunt ei că vor beneficia de locuri de închinare mai corespunzătoare şi mai demne! În Sri Lanka sunt în prezent în construcţie 13 Săli ale Regatului, alte 20 sunt în stadiul de proiect, iar 50 sunt în faza de propunere pentru următorii cinci ani.

Când există o Sală a Regatului corespunzătoare, oamenii se adună mai repede ca să tragă foloase din instruirea furnizată de Iehova. Astfel, când într-una dintre suburbiile oraşului Lima, Peru, s-a construit o Sală a Regatului mare, în fiecare dintre cele trei congregaţii care o folosesc a crescut asistenţa, iar în decurs de un an au început să ia parte la serviciul de teren 75 de noi vestitori.

În oraşele mai mari în care sunt multe congregaţii, terenurile sunt folosite în mod judicios prin construirea unor clădiri care cuprind mai mult de o Sală a Regatului. În sfârşitul de săptămână din 29–30 mai, în România au fost dedicate trei complexe de Săli ale Regatului de acest fel. Unul dintre acestea, aflat în Cluj-Napoca, cuprinde patru Săli ale Regatului; altul două. În ziua următoare, la Târgu-Mureş, a avut loc dedicarea unui complex care conţine şapte Săli ale Regatului.

Construirea de Săli de Congrese

Pentru întrunirile de proporţii mai mari, în multe ţări s-au construit Săli de Congrese. Anul trecut, în Estonia au fost dedicate două complexe de Săli ale Regatului/Sală de Congrese. Fiecare complex conţine trei Săli ale Regatului separate, care, prin unire, alcătuiesc o mare Sală de Congrese. În acest an de serviciu, un eveniment remarcabil pentru Polonia l-a constituit dedicarea a trei Săli de Congrese într-un sfârşit de săptămână. La acest eveniment deosebit au luat parte doi membri ai Corpului de Guvernare, Theodore Jaracz şi Daniel Sydlik, care au ţinut cuvântări încurajatoare în fiecare dintre aceste săli. Celei mai mari dintre aceste săli, aflată în oraşul Sosnowiec, i s-a adăugat un amfiteatru cu 6 400 de locuri, acesta fiind folosit în luna iulie pentru cinci congrese de district.

În Statele Unite ale Americii, unde există în prezent 980 419 vestitori ai Regatului, s-au dedicat anul trecut alte patru Săli de Congrese, acestea făcând ca numărul total al sălilor din ţară să ajungă la 40. În Brazilia, unde există 528 034 de vestitori, a fost dedicată cea de-a 17-a Sală de Congrese. Această clădire cu două săli, a căror capacitate este de 10 000 de locuri, se află la o distanţă de aproximativ 40 de kilometri de São Paulo. În decursul anului trecut, alte două Săli de Congrese fără pereţi laterali au fost dedicate în Nigeria — una la Ota, iar cealaltă la Ibadan, având capacităţi de 10 000 şi, respectiv, 5 000 de locuri.

S-au construit şi alte clădiri pentru a veni în sprijinul programului mondial de instruire biblică.

Centrul de Învăţământ al Societăţii Watchtower

În 1986 s-au efectuat câteva dintre primele demersuri legale necesare în vederea construirii Centrului de Învăţământ al Societăţii Watchtower de la Patterson, New York, Statele Unite ale Americii, alcătuit din 28 de clădiri. În 1989 a fost în sfârşit posibil să se înceapă construcţia. În 1994, diferite birouri aferente activităţii de învăţământ desfăşurate de Martorii lui Iehova au început să folosească aceste clădiri. În 1995 a fost transferată în aceste clădiri Şcoala Galaad. Acolo funcţionează, de asemenea, şcoli pentru membrii comitetelor filialelor şi pentru supraveghetorii itineranţi. În cele din urmă, în 1999 s-a ţinut programul de dedicare. (Un raport privitor la aceasta a fost publicat în Turnul de veghere din 15 noiembrie 1999.) Zeci de mii de Martori şi de persoane interesate fac în fiecare an turul clădirilor şi se bucură văzând ce s-a realizat cu ajutorul donaţiilor lor, al eforturilor conjugate depuse de surorile şi de fraţii voluntari şi, mai presus de toate, cu binecuvântarea lui Iehova.

Este nevoie de clădiri pentru filiale

Creşterea numărului de lăudători ai lui Iehova înregistrată în multe ţări a impus construirea de noi filiale. La aceste filiale, la fel ca la sediul mondial, lucrează membrii familiei Betel, care fac parte din Ordinul Slujitorilor Speciali cu Timp Integral.

BOLIVIA: Creşterea teocratică impresionantă de aici a dus la dedicarea noilor clădiri ale filialei din Santa Cruz în 20 martie 1999. De la cei 714 vestitori, câţi existau în 1968, când s-a dedicat fosta filială, numărul proclamatorilor din Bolivia a crescut până la recordul absolut de 15 388, iar asistenţa la Comemorarea din 1999 a totalizat 53 312 persoane.

Noua filială, situată în câmpiile tropicale ale Boliviei, a fost construită în întregime prin eforturi locale — o mare parte dintre acestea fiind depuse de Martori în mod voluntar — şi prin folosirea cu bun gust a materialelor existente pe plan local. Rezultatul a fost un design care favorizează păstrarea unei temperaturi plăcute, fără să fie necesară o instalaţie de aer condiţionat, şi care se armonizează cu zona împădurită unde este amplasată filiala. În timpul unei vizite a lui Gerrit Lösch, membru al Corpului de Guvernare, aceste clădiri, precum şi prima Sală de Congrese din ţară, i-au fost dedicate lui Iehova. La acest eveniment fericit au fost prezenţi mii de Martori din Bolivia, precum şi oaspeţi din 11 ţări, printre care foşti misionari care au slujit în Bolivia la un moment dat pe parcursul celor 54 de ani de când în această ţară se efectuează serviciul misionar.

MOZAMBIC: „Iehova este mare şi demn de multă laudă“ (Ps. 48:1, NW). Aceasta este o expresie preferată de Martorii lui Iehova din Mozambic, şi a fost auzită de multe ori în ziua de 19 decembrie 1998, când au fost dedicate noile clădiri ale filialei din Maputo, oraş situat în apropiere de Oceanul Indian. Cu câţiva ani în urmă, acest lucru ar fi părut imposibil. Martorii lui Iehova s-au aflat sub interdicţie timp de peste 20 de ani, mai exact până în 1991. În acel an, ei numărau puţin peste 6 000. La sfârşitul anului 1998, 29 514 vestitori, un număr record, au predat raport de activitate. Era nevoie de noi clădiri pentru filială.

Cum a fost construită filiala, din moment ce majoritatea fraţilor mozambicani nu au experienţă în acest tip de lucrări de construcţie? Ajutorul a venit din partea multor slujitori şi voluntari internaţionali, care i-au instruit pe fraţii locali chiar în timpul desfăşurării lucrărilor. La dedicare au fost prezenţi oaspeţi din 15 ţări, iar, în acelaşi sfârşit de săptămână, la Matola, localitate situată la 26 de kilometri distanţă, a fost dedicată şi prima Sală de Congrese din Mozambic. Într-adevăr, Iehova este mare! Fără grija sa iubitoare, slujitorii săi din Mozambic nu ar fi fost martori la aceste evenimente memorabile.

NOUA CALEDONIE: La 24 octombrie 1998, în Noua Caledonie au fost dedicate o filială nouă şi o Sală de Congrese. Acum filiala este de peste trei ori mai mare. Aici funcţionează trei echipe de traducători, care satisfac necesităţile din Noua Caledonie şi din alte teritorii dependente.

Dedicarea a fost un eveniment plin de bucurie şi de culoare. În program a fost inclusă o prezentare audio-video a unor momente importante din timpul lucrărilor de construcţie. Martorii lui Iehova din Noua Caledonie au avut deosebita plăcere de a-l avea în mijlocul lor, cu această ocazie, pe Loyd Barry, membru al Corpului de Guvernare, care a ţinut cuvântarea de dedicare.

SENEGAL: De când primul Martor al lui Iehova a venit în Senegal, în 1951, s-au depus eforturi sârguincioase pentru a se ajunge la milioanele de oameni care locuiesc pe teritoriul de care răspunde această filială. Au venit pentru a sluji aici 194 de misionari din 18 ţări. În acest teritoriu, în care peste 90 la sută din populaţie este necreştină, ei au ajutat sute de persoane să li se alăture în serviciul adus lui Iehova.

Construirea noii filiale la Cape Almadies, o suburbie a Dakarului, a însemnat folosirea unor metode de lucru noi pentru majoritatea locuitorilor din regiune. De fiecare dată când macaraua ridica un panou prefabricat pentru a fi montat la locul lui, cei prezenţi aplaudau şi strigau de bucurie. Totul a fost perfect ajustat şi aliniat. La încheierea programului de dedicare ţinut la 19 iunie 1999, acolo, în punctul cel mai vestic al continentului african, toţi cei prezenţi şi-au unit vocile cântând din toată inima: „Îţi mulţumim, Iehova“!

Africa

Istoria modernă a Martorilor lui Iehova din Africa a început imediat după 1880. În al doilea deceniu al secolului nostru, pe acest continent se desfăşura o intensă lucrare de predicare publică. Anul trecut, pe tot cuprinsul Africii, peste 830 000 de Martori, un număr record, le-au vorbit vecinilor lor şi altor persoane despre „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu“. — Fap. 2:11.

A fost foarte încurajator să vedem că mulţi tineri au făcut din şcoală teritoriul lor de predicare. Dorcas, o soră tânără din Mozambic, şi-a propus ca obiectiv să le depună mărturie directorului şi tuturor profesorilor de la şcoala ei, precum şi colegilor ei de clasă. În prezent, conduce opt studii biblice, iar şase dintre elevii cu care studiază Biblia asistă cu regularitate la întruniri. Alţi trei au făcut progrese în vederea botezului, apoi au întrunit cerinţele pentru a deveni pionieri regulari. Patru dintre profesorii lui Dorcas au dat curs de mai multe ori invitaţiei ei de a asista la întrunirile congregaţiei. Tatăl lui Dorcas studiază în prezent cu unul dintre profesori. O profesoară, căreia Dorcas a început să-i depună mărturie în urmă cu cinci ani, când s-a mutat la o altă şcoală, a reacţionat în cele din urmă la perseverenţa ei şi a acceptat să studieze Biblia cu ea, cu speranţa de a lua parte la închinarea adevărată.

Începând din 1995 s-a acordat mai multă atenţie celor aproximativ cinci milioane de persoane cu deficienţe de auz din Nigeria. După ce au văzut că la un congres de district cuvântările au fost interpretate în limbajul semnelor, mulţi vestitori cu auz normal au dorit să înveţe să comunice în acest limbaj. Într-un an şi ceva, 216 vestitori şi pionieri din 61 de congregaţii au învăţat suficient de bine limbajul semnelor pentru a conduce studii biblice şi pentru a interpreta în acest limbaj programul din cadrul întrunirilor. În prezent, există peste 80 de congregaţii în care programele sunt interpretate spre folosul persoanelor cu deficienţe de auz.

O tânără din Côte d’Ivoire, Florence, s-a hotărât să devină călugăriţă. Însă era descurajată de învăţăturile despre care se spunea că sunt taine şi pentru care nu se dădea nici o explicaţie şi era şocată de avansurile imorale repetate pe care i le făcea un preot. Tânăra a părăsit mănăstirea. Ulterior, Martorii lui Iehova au întâlnit-o în ministerul din casă în casă, în Burkina Faso. Studiul broşurii Ce pretinde şi al cărţii Cunoştinţa a făcut ca ea să devină în scurtă vreme o fericită slujitoare a lui Iehova.

În decursul anului trecut, Sălile Regatului şi locuinţele particulare din Bangui, Republica Centrafricană, au fost de două ori puse la dispoziţie pentru Martorii care au considerat necesar să plece din Republica Democratică Congo sfâşiată de război, traversând râul. În luna iulie, peste 200 de surori şi fraţi însoţiţi de familiile lor, precum şi de alte persoane, s-au văzut obligaţi să traverseze râul pentru a ajunge la Bangui. În timp ce majoritatea refugiaţilor stăteau înghesuiţi în port, sub cerul liber, fraţii noştri primeau îngrijiri atât în sens fizic, cât şi în sens spiritual. La două Săli ale Regatului s-au organizat pentru ei întruniri în limba lingala şi s-au ţinut toate cele cinci întruniri săptămânale. Un reprezentant al autorităţilor locale care a urmărit aceste lucruri a spus: „Este minunat ceea ce aţi făcut, punându-vă la dispoziţie sala pentru a-i găzdui pe aceşti oameni sărmani. Meritaţi laude pentru asta“. Un alt om care a trecut pe lângă sală a oprit un misionar şi i-a spus: „Voi trăiţi în conformitate cu ceea ce predicaţi. Vă doresc numai bine. Dumnezeu vă va binecuvânta pentru aceasta“.

În urmă cu câţiva ani, în timp ce era internată în spital, o vestitoare nebotezată din Ghana, deşi era foarte grav bolnavă, a depus mărturie mergând de la pat la pat. Unele persoane ascultau cu apreciere mesajul ei, altele îl refuzau cu dispreţ; o femeie a ascultat aparent fără să reacţioneze. Câţiva ani mai târziu, în timp ce asista la unul dintre Congresele de district „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu“, care au avut loc în Ghana, acea vestitoare, care este acum pionieră specială, a întâlnit o femeie pe care a recunoscut-o. „Cu ce ocazie aţi venit aici?“, a întrebat pioniera. „Mare este Iehova, i-a răspuns doamna. Întotdeauna m-am întrebat dacă te voi mai vedea ca să-ţi mulţumesc pentru adevărul despre Regat pe care l-ai plantat în inima mea când eram în spital. Pe atunci eram prea bolnavă ca să reacţionez, însă nu am putut să nu mă gândesc şi să nu meditez la ceea ce ai spus despre viaţa în Paradisul aflat sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu, unde «nici un locuitor nu va zice: „Sunt bolnav“». Imediat după ce am ieşit din spital, i-am căutat pe Martorii lui Iehova, iar ei au început să mă înveţe mai multe lucruri. La puţin timp după aceea m-am mutat. Odată mutată la noul meu domiciliu, i-am căutat pe Martorii lui Iehova şi mi-am continuat studiul biblic. Rezultatul este că la acest congres, mâine, mă botez.“ Cele două femei s-au îmbrăţişat şi au vărsat lacrimi de bucurie. Acea mărturie depusă la spital a dat, desigur, un rod excelent!

În Mali, o femeie, care de 13 ani era invalidă din cauza vrăjilor, a luat legătura cu Martorii lui Iehova. Ea nu putea să se deplaseze decât mergând de-a buşilea. S-a început cu ea un studiu biblic. Sora noastră i-a vorbit despre întrunirile noastre din cadrul congregaţiei, însă, ţinând cont de gradul de invaliditate al femeii, ea nu avea mari speranţe ca aceasta să ajungă la Sala Regatului. Cu toate acestea, adevărul a sensibilizat inima femeii. Imaginaţi-vă cât de surprinşi au fost fraţii şi surorile când au văzut-o pe această femeie stând în faţa Sălii Regatului şi aşteptând să înceapă întrunirea. Un frate care are maşină a stabilit să o ducă acasă după program. Pe măsură ce studiul a avansat, iar credinţa ei în Iehova a crescut, femeia a fost eliberată din sclavia spiritelor rele. Treptat, ea a început să-şi folosească din nou picioarele, iar după şase luni a putut să meargă din nou! În prezent, ea este o slujitoare a lui Iehova botezată.

În timpul pauzei de prânz din a doua zi la noul său loc de muncă, un pionier regular din Uganda a început o conversaţie cu un coleg de serviciu astfel: „Salut! Constat că mi-e destul de greu să reţin numele tuturor colegilor de serviciu“. „O, nu-ţi face probleme, i-a spus colegul, peste puţin timp o să le reţii. Pe mine mă cheamă William“. „Îţi mulţumesc că mi-ai spus numele tău“, i-a răspuns pionierul. „E frumos din partea ta. Dar ştiu că faptul de a reţine numele altora constituie o problemă în toată lumea.“ „Ce vrei să spui?“, a întrebat William. Pionierul a continuat: „De exemplu, dacă ţi s-ar cere să spui numele Creatorului universului şi al tuturor vieţuitoarelor, le-ai putea spune cu uşurinţă?“ Discuţia cu privire la numele lui Dumnezeu a dus la începerea unui studiu biblic în ziua următoare. William l-a invitat pe pionier acasă ca să le vorbească şi celorlalţi membri ai familiei lui. În prezent, cinci membri ai acestei familii sunt Martori botezaţi. Înainte de Comemorare, pionierul a mers din birou în birou ca să-şi invite colegii la acest eveniment important. Ce bucuros a fost să vadă acolo 40 de colegi!

Mulţi locuitori ai Africii suferă din cauza războaielor care se poartă în ţările lor. Deseori ei sunt nevoiţi să-şi părăsească locuinţele. Însă, dacă refugiaţii sunt Martori ai lui Iehova, ei continuă să predice vestea bună. Mulţi fraţi şi multe surori din capitala Republicii Guineea-Bissau, ţară situată în Africa de Vest, au străbătut 240 de kilometri pentru a se refugia în oraşul Buba. Acolo locuiau un frate şi soţia lui, dar nu exista nici o congregaţie. Însă, la scurt timp după venirea Martorilor din capitală, s-au organizat întruniri, iar lucrarea de mărturie a progresat. Nu după multă vreme, la întruniri asistau 40 de persoane şi se conduceau 70 de studii biblice.

Treizeci de persoane din congregaţia Giteranyi din Burundi au străbătut pe jos aproximativ 160 de kilometri pentru a asista la congresul de circumscripţie de la Kayanza. Călătoria a durat trei zile. Cei ce aveau biciclete îi luau pe alţii, îi duceau o bucată de drum, după care se întorceau să-i ia pe cei ce rămăseseră în urmă ca să-i ducă mai departe, şi tot aşa. Toată familia lui Nzeyimana Jean — soţia, soacra şi cei şapte copii, dintre care unul are poliomielită şi se foloseşte de un baston pentru a merge — a făcut această călătorie. Toţi au ajuns la locul de congres cu o mare bucurie.

Cele două Americi

În secolul al XVIII-lea, Biblia era disponibilă în întregime în limbile engleză, franceză, spaniolă şi portugheză, care au devenit limbi de mare circulaţie în cele două Americi. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Martorii lui Iehova, aşa cum au fost cunoscuţi ulterior, au iniţiat un program de instruire biblică, program care, în 1935, pătrunsese în aproape toate ţările celor două Americi. În prezent, în aceste ţări există 2 769 625 de Martori zeloşi.

În unele locuri este foarte frig, dar predicarea veştii bune continuă. Un bătrân din Congregaţia Polul Nord, din Alaska, ne informează că lucrarea de la uşă la uşă continuă chiar şi atunci când termometrul arată –37°C, iar întrunirile se ţin chiar şi atunci când temperaturile coboară până la –48°C. Faptul de a sluji în aceste condiţii pretinde perseverenţă.

În unele teritorii din oraşele mari, există multe clădiri unde, din cauza faptului că se tem de delincvenţă, locatarii le dau rareori vestitorilor ocazia să le vorbească faţă în faţă. În timp ce depunea mărturie într-o clădire de acest fel din Argentina, o vestitoare a vorbit prin interfon cu o doamnă care a ascultat-o cu atenţie. Au stabilit să continue conversaţia cu altă ocazie. S-au făcut multe vizite ulterioare, însă fără o întâlnire faţă în faţă. Cu toate acestea, s-au purtat conversaţii interesante şi s-au citit versete prin interfon. În cele din urmă, după patru luni, doamna a invitat-o pe vestitoare la ea în apartament şi s-a iniţiat un studiu biblic. Perseverenţa vestitoarei a fost răsplătită.

În Statele Unite ale Americii există peste 17 000 de sanatorii particulare în care sunt găzduiţi sute de mii de cetăţeni în etate. Cum se poate ajunge cu vestea bună la această populaţie vârstnică? Unele congregaţii au reuşit cu brio acest lucru, abordându-l pe responsabilul cu activităţile de grup din cadrul unei instituţii de acest fel şi oferindu-se să ajute la satisfacerea necesităţilor spirituale ale celor găzduiţi acolo. Într-un loc s-a spus că voluntarilor din cadrul congregaţiei le-ar face plăcere să conducă în mod gratuit un studiu biblic săptămânal cu orice persoană care dorea să fie prezentă. Oferta a fost acceptată cu bucurie. Deseori, la studiu asistau membri ai personalului de la sanatoriu, membri ai familiilor celor internaţi şi alţi vizitatori şi voluntari. Responsabila cu activităţile de grup a scris: „Acest studiu în grup furnizează sprijin pe plan spiritual şi sporeşte bunăstarea pacienţilor noştri. Ei sunt pur şi simplu încântaţi de studiul biblic“. Ea a observat cât de mult erau stimulaţi cei în vârstă din punct de vedere mental de acest studiu. Spre bucuria personalului, o femeie în vârstă care de când venise la sanatoriu nu vorbise a început să facă comentarii în cadrul studiului. Un bărbat mai în vârstă, care nu asistase la nici o altă activitate de grup organizată în cămin, era nerăbdător să asiste la studiul biblic.

În timp ce depunea mărturie într-un cimitir, o soră din Chile a vorbit cu o femeie care îşi pierduse fiul în vârstă de 12 ani într-un accident. Această mamă îndurerată venea la mormântul fiului ei de două ori pe zi. Martora i-a vorbit despre speranţa învierii şi s-a iniţiat un studiu biblic. Femeia a vorbit cu vecina ei, căreia, de asemenea, îi murise un băiat şi care venea zilnic la mormântul fiului ei. Şi ea a început să studieze. Când a venit la cimitir, mama acestei femei l-a rugat pe preot să facă o slujbă pentru nepotul ei decedat. Din cauza răspunsului lipsit de amabilitate dat de preot, ea a încetat să mai meargă la biserică şi a început să studieze Biblia. În prezent, aceste trei femei le împărtăşesc noua lor speranţă şi altor persoane pe care le întâlnesc la cimitir.

I-ai permite lui Iehova să te folosească pentru a ajuta pe cineva să înveţe adevărul chiar şi în cazul în care capacităţile tale ar fi limitate? O misionară din Costa Rica a făcut acest lucru. Ea încă nu putea să vorbească bine spaniola. Cu toate acestea a iniţiat un studiu biblic cu Ana, care era o catolică devotată. A folosit broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? şi Biblia. Ana nu avea vederea bună, aşa că ea asculta pur şi simplu citirea paragrafelor şi a versetelor; apoi comenta pe marginea lor. Într-una din săptămâni, Ana i-a spus surorii misionare următoarele cuvinte încurajatoare: „Nu mă deranjează deloc faptul că nu putem comunica perfect. Multe dintre lucrurile pe care le-am discutat se deosebesc de ceea ce predă Biserica Catolică. Dacă aş fi primit explicaţii ample, exprimate perfect, nu le-aş fi crezut, însă dumneavoastră îmi arătaţi aceste lucruri direct din Biblie, fără să adăugaţi o mulţime de cuvinte, aşa că eu pot să înţeleg în mod clar că ele sunt exact ceea ce predă Biblia“.

În Nicaragua, fraţii au depus eforturi deosebite ca să ducă anumite numere ale revistei Treziţi-vă! profesorilor de şcoală. Tema „Ce speranţă există pentru tineri?“ este reprezentativă pentru tipul de articole prezentate de ei. Valoarea acestor informaţii este evidentă. Într-un oraş, deşi o profesoară a ridicat obiecţii, directorul şcolii le-a cerut Martorilor să facă o prezentare în faţa tuturor elevilor. S-a prezentat un simpozion de o oră şi jumătate şi mulţi elevi au cerut literatură. Apoi, profesoara care mai înainte ridicase obiecţii a dorit ca Martorii să facă o prezentare la şcoala la care era ea directoare. Zis şi făcut. S-a început cu ea un studiu biblic, iar acum acea profesoară doreşte ca Martorii să prezinte în fiecare lună cuvântări în faţa elevilor.

Eurasia

Denumirea Eurasia se referă la Europa şi Asia ca fiind un singur continent. Acolo i-a comunicat Iehova prima oară o veste bună lui Avraam (Gal. 3:8). Tot acolo, Isus Cristos a pus fundamentul unei lucrări de evanghelizare care se efectuează şi în zilele noastre (Mat. 28:19, 20). Martorii lui Iehova se străduiesc să împărtăşească vestea bună oamenilor din toate cele aproximativ 80 de ţări ale Eurasiei. La sutele de limbi în care Societatea Watch Tower tipărea deja literatură biblică, s-au adăugat, începând din 1995, alte 36 de limbi cu scopul de a ajunge la alţi 170 000 000 de oameni care trăiesc în această parte a globului. Printre aceste limbi se numără punjabi (nastaliq), uzbecă, kazahă, tadjică, azerbaijani şi mongolă.

Pe parcursul anului 1999, problemele grave din Kosovo s-au înmulţit. Aproape 800 000 de etnici albanezi din Kosovo s-au refugiat în ţările vecine. Circa 500 000 dintre aceştia s-au refugiat în Albania. Printre refugiaţi au fost 14 Martori ai lui Iehova împreună cu cei opt copii ai lor. Martorii albanezi şi-au pus locuinţele la dispoziţie, ajutându-i pe aceşti fraţi să depăşească situaţia foarte grea în care se aflau. Pe măsură ce conflictul etnic s-a agravat, priorităţile fraţilor kosovari au devenit mai clare. Ei doreau să fie siguri că fraţii lor sârbi erau în siguranţă. La rândul lor, Martorii sârbi făceau eforturi deosebite ca să ia legătura cu fraţii lor de etnie albaneză pentru a se asigura că sunt în siguranţă. Câtă iubire, spre deosebire de ura etnică manifestată în jurul lor! După patru luni, fraţii kosovari erau nerăbdători să se întoarcă acasă. Ei nu erau preocupaţi să ia multe lucruri materiale. Dimpotrivă, ei au cerut cutii cu literatură pe care să o folosească pentru a le duce altora mesajul mângâietor despre Regatul lui Dumnezeu.

Când o Martoră din Belgia i-a vorbit unei femei prin interfon, femeia i-a spus deschis că nu avea dispoziţia necesară pentru a discuta astfel de lucruri. Sora noastră s-a oferit să o caute mai târziu la telefon. După câteva zile, când Martora i-a telefonat, femeia a rămas surprinsă. Ea a spus că trebuia să se mute şi că apelase la un Centru de asistenţă socială să o ajute să găsească un apartament. După încă o conversaţie la telefon, au pierdut legătura, aşa că Martora s-a hotărât să-i scrie o scrisoare pe care să o trimită la Centrul de asistenţă socială. Scrisoarea a fost pusă în dosarul acelei femei, iar după câteva săptămâni, când ea a primit în sfârşit scrisoarea, s-a reluat legătura cu ea. Aceasta s-a întâmplat chiar atunci când în Ministerul nostru pentru Regat se spunea: „Dacă toţi depunem eforturi conjugate pentru a iniţia studii şi dacă ne rugăm ca Iehova să binecuvânteze străduinţa noastră, în mod sigur vom găsi noi studii!“ După ce i-a adresat o rugăciune fierbinte lui Iehova, sora noastră i-a telefonat acestei femei pentru a-i spune că era nerăbdătoare să studieze Biblia împreună cu ea. Femeia a fost de acord. În prezent, atât ea, cât şi soţul ei asistă la întrunirile congregaţiei, iar ea le împărtăşeşte celorlalţi membri ai familiei ei şi prietenilor lucrurile bune pe care le învaţă.

Într-o zi ploioasă, o pionieră specială temporară împreună cu partenera ei vorbeau cu comercianţii dintr-un oraş din Malaysia în care se depusese foarte puţină mărturie. O elevă de liceu care se oprise în apropiere, aşteptând să stea ploaia, a venit lângă ele şi le-a cerut să-i dea din publicaţiile pe care le ofereau. Pionierele i-au explicat că ofereau studii biblice gratuite la domiciliu şi i-au arătat unde locuiau. După aproximativ o săptămână, ea a telefonat. Citise toată literatura şi mai dorea. S-a început un studiu biblic. Fiind o cititoare pasionată, după aproape fiecare vizită, această fată cerea mai multe publicaţii. Uneori telefona seara târziu pentru a solicita publicaţia la care se făcea referire în literatură. Întrucât pionierele nu se aflau decât temporar în acel oraş, studiul a fost condus atât în mod direct, cât şi prin corespondenţă. În două luni, fata a terminat cartea Cunoştinţa. Ea le predica prietenilor ei, inclusiv celor din autobuzul cu care mergea. A făcut progrese frumoase, iar acum este o vestitoare nebotezată, nerăbdătoare să întrunească condiţiile necesare pentru a fi botezată.

O Martoră din Italia s-a împrietenit cu o vecină care se mutase de curând. Vecina se întorsese din Germania pentru că soţului ei i se promisese un loc de muncă. Însă nu i s-a dat locul de muncă respectiv. Aşa că, lăsându-şi familia în Italia, soţul a plecat din nou în străinătate să-şi găsească de lucru. Cât timp a fost plecat el, cuplul de Martori a ajutat-o pe soţia lui la cumpărături, l-a dus pe băiatul ei la şcoală, a invitat-o de câteva ori împreună cu copiii la masă şi i-a oferit sprijinul moral de care avea atât de mare nevoie. Femeia a întrebat de ce făceau toate aceste lucruri. Care a fost răspunsul? „Pentru că, fiind Martori ai lui Iehova, noi ne iubim semenii.“ Femeia a spus că nu avusese niciodată timp să-i asculte pe Martori, dar acum era curioasă să afle în ce credeau ei. S-a ţinut cu regularitate un studiu biblic cu ea; ea a început şi să asiste cu regularitate la întrunirile congregaţiei. Între timp, soţul ei s-a întors acasă. Martorii i-au oferit şi lui un studiu biblic, însă el a refuzat deoarece trecea printr-o perioadă stresantă. Întâmpina din nou greutăţi în găsirea unui loc de muncă. Când familia respectivă s-a mutat într-o altă parte a Italiei, Martorii au obţinut adresa Sălii Regatului de acolo şi au încurajat-o pe femeie să meargă la sală. Ea însă era foarte timidă, aşa că nu s-a dus. Cu toate acestea, sora noastră i-a telefonat în fiecare săptămână şi i-a păstrat viu interesul faţă de Iehova. După un timp, când femeia a văzut două Martore efectuând mărturie stradală, le-a solicitat un studiu biblic. Ea a început, de asemenea, să asiste la întruniri. Între timp, soţul ei şi-a găsit un loc de muncă. A solicitat şi el un studiu biblic. În prezent, amândoi sunt creştini dedicaţi şi botezaţi. Şi cei doi copii mai mari ai lor sunt botezaţi, iar al treilea este vestitor nebotezat.

O pionieră din Luxembourg era sincer interesată să ajungă la toate persoanele din teritoriul ei. La o casă, jaluzelele erau întotdeauna trase şi nu era nimeni acasă. Într-o zi însă, când mergea să o ia pe fetiţa ei de la şcoală, pioniera a văzut o maşină în faţa casei la care nu găsea niciodată pe nimeni. Evident, ea nu intenţiona să meargă pe teren chiar atunci, dar nu voia să lase să-i scape ocazia. A sunat. Bărbatul care a răspuns la uşă i-a spus că în realitate nu îl interesa Biblia, dar că dorea să cunoască mai multe lucruri despre Isus Cristos. Ea i-a lăsat cartea Cel mai mare om care a trăit vreodată. După ce ea şi soţul ei i-au făcut câteva vizite ulterioare, s-a iniţiat un studiu. La început însă, bărbatul a fost de acord să studieze numai o dată la trei săptămâni, deoarece avea un program încărcat. Treptat însă, el a început să-şi schimbe punctul de vedere referitor la viaţă. A înţeles că era necesar să investească mai mult timp în a învăţa şi în a înfăptui voinţa lui Dumnezeu. A renunţat la pasiunea lui pentru tenisul de masă, căruia îi dedica patru seri pe săptămână. Când a ajuns să înţeleagă în mod clar problema neutralităţii creştine, şi-a lăsat serviciul şi a acceptat o muncă plătită cu mai puţin de jumătate din salariul pe care îl primea înainte. Ce a simţit el în legătură cu această schimbare? El a spus: „Am făcut-o cu bucurie. La urma urmei, doream foarte mult să-mi aduc viaţa în armonie cu principiile biblice. Am continuat să fac progrese în adevăr, astfel încât nimic să nu mă împiedice să devin vestitor nebotezat şi, după cinci luni, să-mi simbolizez dedicarea lui Iehova prin botezul în apă“. Cât de recunoscător îi este el acelei surori pioniere pentru că şi-a efectuat ministerul într-un mod atât de temeinic!

Insulele globului

Iehova invită tot pământul, inclusiv pe locuitorii insulelor, să se bucure de regalitatea sa (Ps. 97:1). Deja de la Penticosta din 33 e.n., printre cei ce primeau această invitaţie erau locuitori ai insulei Creta. În secolul al XX-lea, zeci de mii de locuitori ai insulelor au răspuns la această invitaţie. În Filipine, 132 496 de vestitori le vorbesc altora despre gloria regalităţii lui Iehova. Pe insulele care alcătuiesc Japonia, 222 857 de vestitori participă la acest serviciu care aduce fericire. Chiar insulele cu mai puţini locuitori au ocazia de a se bucura de vestea bună despre Regat.

Amabilitatea manifestată de un frate pionier tânăr din Samoa a ajutat la înlăturarea prejudecăţilor faţă de Martorii lui Iehova. El a mers la o policlinică dintr-un spital local. Acolo i s-a dat un număr şi i s-a spus să-şi aştepte rândul pentru a fi consultat de medic. Însă, când s-a ajuns la numărul său, el era aşezat lângă o femeie în vârstă care părea mai bolnavă decât majoritatea celor prezenţi, astfel că fratele a întrebat-o cu amabilitate pe asistenta medicală dacă ar putea să o lase pe această femeie în locul lui, iar el să intre când urma să-i vină ei rândul. Asistenta a fost surprinsă, dar a fost de acord. Când fratele a fost chemat din nou, lângă el stătea unul dintre conducătorii (matai) satului său. Întrucât bărbatul era mai bolnav decât fratele nostru, fratele a renunţat din nou să intre pentru a-i permite acestui bărbat să fie consultat fără întârziere de medic. Mai târziu, fratele nostru a întâlnit-o din nou pe femeia în vârstă, de această dată în piaţă. Ea a fost foarte bucuroasă să-l vadă şi l-a întrebat dacă era un Martor al lui Iehova. Când i s-a răspuns afirmativ, ea a spus că nu a fost receptivă când au vizitat-o Martorii în trecut, dar acum ştie că ei într-adevăr îşi iubesc semenii. S-a obţinut adresa ei şi s-a iniţiat un studiu biblic regulat. Dar ce s-a întâmplat cu conducătorul satului? Acesta a vorbit cu tatăl pionierului şi i-a spus că, deşi în trecut nu a avut respect faţă de Martori, acum aceştia sunt bineveniţi în casa lui. El a venit la Comemorare şi a zis: „Ceea ce la început nu-ţi place, în final poate să-ţi placă“.

Este oare practic să încerci să iniţiezi studii biblice într-un teritoriu comercial? Uneori da. Un pionier special din Cipru îi ducea cu regularitate reviste unui om de afaceri. Când acesta şi-a exprimat aprecierea pentru ceea ce citise, pionierul i-a arătat cum se desfăşoară un studiu biblic, folosind broşura Ce pretinde Dumnezeu. Studiul se ţine chiar acolo, la locul său de muncă, dar luând în considerare această situaţie, pionierul limitează de fiecare dată studiul la 10 sau 15 minute.

În Guadelupa s-a pus un accent deosebit pe mărturia stradală. Având în vedere proporţia de 1 vestitor la 55 de locuitori, este într-adevăr necesară mărturia stradală? Când sunt acasă, oamenii îşi petrec timpul din ce în ce mai mult urmărind programele de televiziune transmise prin satelit şi prin cablu. Este mai uşor să-i faci să se oprească şi să asculte vestea bună când nu sunt acasă. Un supraveghetor de circumscripţie a relatat că 15 vestitori care depuneau mărturie stradală în St. Martin au distribuit 250 de reviste, precum şi tracte, în aproximativ două ore. Desigur, unii care acceptă cu plăcere literatură pot spune că sunt prea ocupaţi ca să discute. Dar priorităţile se pot schimba când situaţia din viaţă îi stimulează unei persoane apetitul spiritual. În oraşul Les Abymes, o astfel de persoană, după ce îi murise tatăl, avea o mulţime de întrebări. Acum ea dorea să studieze aproape în fiecare zi — mai întâi folosind broşura Ce pretinde Dumnezeu, apoi cartea Cunoştinţa. De asemenea, ea face cercetări în cartea Argumente şi scrie pe o foaie de hârtie versetele menţionate. Ea spune că se simte „ca regele din Israel care îşi scria propriul exemplar al Scripturilor“. Femeia a ajuns la concluzia că probabil „toate aşa-zisele religii creştine au Biblia, dar numai o religie pune în practică ce spune aceasta — Martorii lui Iehova“.

Hatsuko este un părinte fără partener din Japonia care trebuie să crească doi copii. Pentru a-şi susţine financiar familia, ea are două locuri de muncă. Cum găseşte ea timp pentru a le depune mărturie altora despre Iehova şi scopul său iubitor în legătură cu omenirea? Pentru a ajunge la fiecare loc de muncă cu bicicleta, are nevoie de aproximativ 20 de minute. Ea s-a hotărât să-şi folosească acest timp în fiecare zi pentru a depune mărturie. Sora noastră le vorbeşte oamenilor pe care îi întâlneşte pe drum: trecătorilor, cumpărătorilor de la automate, vânzătorilor, lucrătorilor în construcţii, ş.a.m.d. La început i-a fost foarte greu pentru că este timidă. A decis că ar fi mai bine ca, în loc să vorbească ea mai mult, să lase revistele să vorbească. De asemenea, a observat că rugându-se înainte de a pleca, treptat i-a fost mai uşor să vorbească cu oamenii. Ea depune mărturie în felul acesta de doi ani, iar acum distribuie între 200 şi 300 de reviste în fiecare lună, socotindu-le şi pe cele distribuite pe stradă în traseul ei cu reviste.

Videocaseta Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume a fost un instrument eficient pentru a-i ajuta pe oameni să cultive apreciere faţă de organizaţia pe care o foloseşte Iehova. O femeie din Australia a primit revistele Societăţii şi alte publicaţii timp de cinci ani. Apoi, într-una din zile, Martorii i-au dat să vizioneze videocaseta. La următoarea vizită, ea i-a invitat pe vestitori în casă. Femeia vizionase videocaseta şi a fost mişcată până la lacrimi. Ea avusese încredere în Martorii care o vizitau, dar acum simţea că putea avea încredere şi în organizaţie. În acea zi s-a iniţiat cu ea un studiu sistematic din cartea Cunoştinţa, iar în următoarea săptămână a asistat la întrunirile de la Sala Regatului.

La cine apelează oamenii pentru a primi un sfat? Uneori la redactorul unui ziar sau al unei reviste. O pionieră din Noua Caledonie a observat că la o întrebare adresată unei reviste laice, se răspunsese excelent într-un număr al revistei Treziţi-vă! Ea i-a scris celei care a pus întrebarea şi a trimis scrisoarea editorului revistei pentru ca acesta să o trimită mai departe persoanei respective. În scrisoare, pioniera a scris că avea informaţii valoroase cu privire la acel subiect, a menţionat titlul articolului şi unele subtitluri, inclusiv câteva citate alese de ea, şi s-a oferit să-i trimită materialul. Imediat după aceea a primit un răspuns, iar pioniera i-a trimis revista şi astfel s-a deschis calea pentru a furniza ajutor spiritual suplimentar.

Vestitorii din Irlanda întâlnesc în teritoriul lor oameni care au venit din Africa, Europa de Est şi din Orient. O congregaţie din Belfast a făcut demersuri să se ţină o cuvântare publică şi studiul Turnului de veghere în chineza mandarină. La această întrunire au fost prezente 22 de persoane interesate. Acest lucru a fost posibil datorită eforturilor asidue depuse de un cuplu de misionari de a le vorbi chinezilor care lucrau în Belfast sau care mergeau la universitatea de acolo. Începând din 1993, misionarii au condus studii biblice cu 75 de persoane din 17 provincii chinezeşti şi din diferite localităţi taiwaneze. Cu multe dintre persoanele interesate s-a păstrat legătura după ce acestea s-au întors în China. Într-un timp, un cuplu se bucura să studieze Biblia; dar apoi soţia a trebuit să se întoarcă în China. Ea era întristată pentru că se gândea că acolo nu va putea să-şi continue studiul biblic. Însă câteva săptămâni mai târziu, soţul, plin de emoţie, a povestit că a primit un mesaj de la soţia lui, care spunea că Martorii au vizitat-o într-o zi în timp ce ea era la serviciu şi i-au lăsat un bileţel pe care scria: „Prietenii tăi din Irlanda ne-au spus să te vizităm. Vom reveni“. Şi ei au revenit! Un alt cuplu din China a scris: „Ne este foarte dor de voi. Avem multe amintiri frumoase, dar trebuie să spunem că cel mai valoros lucru a fost studiul biblic ţinut cu voi. Acum se pare că Biblia este piatra de temelie în viaţa noastră“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 49]

1) Mozambic, 2) Senegal, 3) Noua Caledonie, 4) Bolivia