Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut
Congresele anuale ale Martorilor lui Iehova se numără printre evenimentele remarcabile ale anului. Congresele de district care au început la jumătatea lui 1999 au purtat titlul „Cuvântul profetic al lui Dumnezeu“. Programul a accentuat importanţa faptului de a citi Biblia în fiecare zi şi a întărit acest lucru printr-o dramă care se referea la relatarea despre Iacov şi Esau. Cuvântările au inclus o trecere în revistă a profeţiilor din cartea lui Daniel şi o analiză detaliată a cărţii lui Habacuc. Programul a subliniat faptul că sfârşitul acestui sistem vechi este aproape. Pe lângă faptul că a prezentat lucrarea de mărturie care se efectuează acum, programul ne-a îndreptat atenţia asupra perspectivelor emoţionante care sunt cuprinse în promisiunea încurajatoare a lui Iehova de a ‘face toate noi’. — Apoc. 21:5.
Congresiştii au fost încântaţi să primească în 47 de limbi noua carte Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel! În Coreea a existat un motiv în plus de bucurie — da, un mare entuziasm — datorită faptului că fraţii au primit Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi în limba coreeană.
Deşi războiul a făcut ravagii timp de mai multe luni, în mod surprinzător, în Iugoslavia a fost posibilă lansarea Scripturilor greceşti creştine — Traducerea Lumii Noi în limba sârbă. În urma unei strânse colaborări teocratice internaţionale, Scripturile greceşti creştine au fost lansate şi în ţările vecine în limbile croată şi macedoneană. Aceste publicaţii au fost primite cu lacrimi de bucurie.
În Iugoslavia a existat un motiv special de bucurie. Pe parcursul lunii martie, ţara se pregătea de război. Bombardarea Belgradului însemna că legăturile telefonice urmau să devină nesigure şi că aveau să existe dificultăţi în ce priveşte trimiterea materialului de la traducătorii din Belgrad la tipografia din Germania. Marţi, 23 martie, a devenit atât de evident că vor începe atacurile aeriene, încât fraţii care lucrau pentru a pregăti această publicaţie ce urma să fie lansată la congresul din Belgrad s-au hotărât să lucreze toată noaptea. În dimineaţa următoare, fişierele electronice necesare erau trimise. Câteva ore mai târziu a început bombardamentul. În pofida faptului că au trebuit să se refugieze în adăposturi antiaeriene, membrii echipei de traducere erau fericiţi!
Bucuria lor a fost completă patru luni mai târziu, odată cu lansarea Bibliei tipărite, care a produs un mare entuziasm la congresul din Belgrad. După ce fiecare participant a primit exemplarul său personal, locul de congres s-a golit repede. Fraţii s-au îndreptat spre locurile lor de cazare pentru a citi Biblia! Înconjuraţi fiind de o lume în care diferenţele de ordin religios şi etnic au avut drept rezultat ucidere şi ură înverşunată, ei erau convinşi că nu puteau să primească un cadou mai minunat.
În următorul sfârşit de săptămână a fost ţinut primul dintr-o serie de opt congrese în Indonezia, o ţară mare din Orient care a fost, de asemenea, zguduită de violenţe cauzate de facţiunile religioase şi politice. La congresul din Jakarta au fost prezente 15 666 de persoane venite din multe părţi ale ţării. Pentru prima dată, botezul s-a făcut chiar la locul de congres. Auditoriul a fost foarte entuziasmat în timp ce privea la nişte ecrane TV mari botezul celor 430 de candidaţi. Totuşi, emoţiile au atins punctul culminant când s-a făcut anunţul că Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi în indoneziană erau deja tipărite în întregime şi că se spera ca acestea să fie în curând disponibile pentru a fi distribuite.
Urmarea modului de viaţă care îi place lui Dumnezeu
Desigur, anul de serviciu 1999 a început în septembrie 1998. Pe parcursul primelor luni ale anului de serviciu au continuat congresele internaţionale „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu“. Multe se ţinuseră deja în Statele Unite şi în Europa. Dar, din septembrie până în ianuarie, s-au mai ţinut încă 13 congrese internaţionale în Africa, Asia, Australia şi America Latină.
În anul de serviciu 1999, primul dintre ele a fost ţinut în São Paulo, Brazilia, în perioada 18–20 septembrie 1998. Congresele s-au desfăşurat simultan în 16 locuri, precum şi pe uriaşul stadion Maracanã din Rio de Janeiro. Mii de delegaţi au venit din 15 ţări. Printre ei erau 54 de misionari, dintre care 23 plecaseră din Brazilia pentru a sluji în Mozambic. Duminică, când s-a prezentat rezoluţia ce declara că modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu este cel mai bun mod de viaţă, persoanele prezente la aceste 17 congrese într-un număr uimitor de 516 333 au adoptat-o răspunzând cu un răsunător Sim (Da)!
În acelaşi sfârşit de săptămână, peste 63 886 de delegaţi au umplut până la refuz stadionul olimpic din Seul, Coreea. În zilele anterioare congresului, 3 046 de delegaţi din alte ţări au fost întâmpinaţi la aeroport de sute de Martori coreeni, inclusiv de surori ce purtau îmbrăcăminte tradiţională colorată. După ultima cuvântare, pe măsură ce delegaţii din alte ţări se îndreptau spre autobuzele lor, mii de congresişti au format un culoar al iubirii, după cum a fost numit de unii, iar în timp ce delegaţii treceau pe el, Martorii coreeni le spuneau vizitatorilor: „Ne vedem în Paradis!“ şi „Vă iubim!“ În ochii multora au izvorât lacrimi de bucurie.
De-abia încetaseră lacrimile delegaţilor din Seul când uraganul Georges a lovit Puerto Rico. Următorul congres internaţional trebuia să înceapă în Puerto Rico vinerea următoare. Avea să fie posibil acest lucru? În urma furtunii se aştepta ca întreaga insulă să rămână fără electricitate timp de câteva săptămâni. Alimentarea cu apă a fost întreruptă; aeroportul San Juan a fost închis; locuinţele fraţilor care intenţionau să cazeze sute de delegaţi veniţi din alte ţări au fost avariate. Din cauza dezastrului, din cele patru locuri planificate pentru congres a rămas disponibil numai unul, stadionul Hiram Bithom. În mod surprinzător însă, una câte una, problemele au fost rezolvate. Asistenţa la acel congres a atins un record de 15 065 de persoane.
O lună mai târziu, în perioada 30 octombrie — 1 noiembrie, au fost ţinute trei congrese internaţionale în Australia (în Brisbane, Melbourne şi Sydney). La aceste congrese au asistat John Barr, Milton Henschel, Lloyd Barry şi Theodore Jaracz, membri ai Corpului de Guvernare. Ultimii doi slujiseră mai demult în Australia. Au fost prezenţi şi mulţi misionari zeloşi care fuseseră trimişi din Australia în alte părţi ale pământului.
Spre sfârşitul anului 1998 s-au ţinut şi alte congrese internaţionale în Africa. La Nairobi, Kenya, fraţi din 16 ţări s-au bucurat să fie printre cei 24 502 congresişti care s-au adunat în decembrie la Centrul Sportiv Internaţional Moi.
În săptămâna următoare s-au ţinut patru congrese internaţionale în Africa de Sud (în Cape Town, Durban, Johannesburg şi Pretoria), cu o asistenţă totală de 83 858 de persoane dintre care s-au botezat 1 626. Congresele internaţionale au fost urmate de o serie de 18 congrese de district. La acestea au asistat 53 901 persoane şi s-au mai botezat 1 065. Cu această ocazie au fost lansate Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi în limba tsonga. Iubirea şi unitatea evidente în mijlocul acestor congresişti au constituit o dovadă clară că ei corespund într-adevăr descrierii făcute de Isus, care a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“. — Ioan 13:35.
În aceeaşi săptămână, la sfârşitul lunii decembrie, a fost ţinut un congres la Abidjan, Côte d’Ivoire, Africa de vest. Programul a fost ţinut în limbile franceză, engleză şi twi. Deşi în ţară sunt numai aproximativ 6 000 de vestitori — şi probabil 500 care au venit de peste hotare — asistenţa a ajuns la uimitorul număr de 16 009 persoane dornice să înveţe despre modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu!
În cele din urmă, în încheierea acestei serii de 32 de congrese internaţionale care au avut loc în întreaga lume, cei peste 19 000 de vestitori din Costa Rica au fost încântaţi să aibă adunate acolo 34 431 de persoane pe parcursul primelor trei zile ale anului 1999. La aeroport, aproximativ 4 000 de Martori locali i-au întâmpinat pe delegaţii care au sosit cu 42 de zboruri internaţionale. Ei au format un culoar de Martori care îi aplaudau şi îi salutau pe delegaţii sosiţi cu „Bienvenidos, hermanos!“ (Bine aţi venit, fraţilor!). Afecţiunea manifestată de fraţi chiar l-a îndemnat pe un vânzător de la aeroport să solicite un studiu biblic!
Congresele internaţionale au avut un efect pozitiv asupra multor persoane din afară care au observat iubirea manifestată de delegaţi. De asemenea, ele au întărit legăturile internaţionale dintre Martorii lui Iehova. Congresele au fost o dovadă vizibilă că, de fapt, Iehova strânge „o mare mulţime . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“ — oameni care se îndreaptă spre Iehova şi spre Fiul Său, Isus Cristos, pentru a fi salvaţi — cu speranţa de a fi păstraţi în viaţă în noua Sa lume a dreptăţii. — Apoc. 7:9, 10.
Iubind „cu fapta şi cu adevărul“
Iubirea pe care o manifestă Martorii lui Iehova unii faţă de alţii nu se limitează la zâmbete şi strângeri de mână la Sălile Regatului. Ea implică mai mult decât manifestarea de ospitalitate faţă de delegaţii la congres din alte ţări. Ca cercetători ai Bibliei, Martorii lui Iehova ştiu bine ceea ce se spune în 1 Ioan 3:17, 18: „Cine are bunurile lumii şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu? Copilaşilor, să . . . iubim . . . cu fapta şi cu adevărul“. Furtunile violente, secetele şi războaiele civile din timpul anului trecut i-au adus pe mulţi membri ai poporului lui Iehova în situaţii dificile. Cum a reacţionat fraternitatea internaţională?
În septembrie 1998, inundaţiile au făcut ravagii în statul Chiapas din Mexic. Câteva săptămâni mai târziu, uraganul Georges a străbătut St. Kitts, Nevis, Puerto Rico, Republica Dominicană şi Haiti, iar apoi s-a abătut asupra părţii de sud a Statelor Unite. Aproximativ o lună mai târziu, uraganul Mitch a lovit Hondurasul cu o viteză de 290 km/h, a inundat regiuni din Nicaragua, iar apoi, înainte de a se potoli în Mexic, a brăzdat El Salvadorul şi Guatemala, devastând totul în calea sa. Pe lângă cele 50 de Săli ale Regatului şi cele două Săli de Congrese, peste 1 800 de locuinţe ale Martorilor lui Iehova au fost fie dărâmate, fie grav avariate. Recoltele şi bunurile personale au fost distruse. În unele locuri, congregaţii întregi au trebuit să fie evacuate.
Exista o mare nevoie de alimente, apă, îmbrăcăminte şi medicamente. Martorii din zonele care nu au fost distruse de furtuni au răspuns cu promptitudine. În unele locuri, imediat după ce au auzit de aceste pagube, Martorii au început să vină la Biroul de filială cu alimente, îmbrăcăminte şi bani pentru a-i ajuta pe fraţii lor creştini. În zonele sinistrate în care fraţii nu au putut ajunge cu maşinile sau cu camioanele pentru a duce ajutoare s-au folosit canoe, biciclete şi rucsacuri. Bătrânii locali au făcut tot ce au putut pentru a ajuta la repararea acoperişurilor de la locuinţele fraţilor. Martori care sunt medici şi-au pus la dispoziţie serviciile lor.
Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova a coordonat furnizarea ajutorului financiar, precum şi transportul din ţările învecinate al lucrurilor de care era o nevoie urgentă: alimente, îmbrăcăminte şi materiale de construcţii. Transporturile s-au făcut cu vaporul şi cu camioanele, precum şi cu avioane închiriate. Fraţii şi surorile din zonele sinistrate şi-au exprimat de repetate ori aprecierea profundă pentru iubirea manifestată de fraternitatea mondială.
Comitetele Regionale de Construcţii, care au menirea de a ajuta la construirea de Săli ale Regatului, au fost mobilizate pentru a ajuta la curăţarea şi repararea locuinţelor. Şapte grupe, fiecare fiind alcătuită din aproximativ 30 de voluntari din Statele Unite, au călătorit, pe cheltuiala lor, pentru a petrece o săptămână reparând locuinţele colaboratorilor lor Martori din St. Kitts şi Nevis. Alţi 600 de voluntari au zburat spre Puerto Rico pentru a ajuta la lucrările de reparare şi reconstrucţie de acolo. În armonie cu sfatul Bibliei din Galateni 6:10, ei au acordat ajutor în primul rând fraţilor şi surorilor lor spirituale. Dar ei au reparat şi acoperişul unei şcoli şi locuinţele unor vecini în vârstă ce nu aveau copii care să-i ajute. În Republica Dominicană, Martorii locali au curăţat zona din jurul unui spital.
În Puerto Rico un grup de fraţi s-a deplasat în localitatea montană Yabucoa pentru a ajuta la reconstruirea unei case în care locuiau o Martoră şi soţul ei necredincios. Vecinii au ridiculizat-o când ea şi-a exprimat convingerea că fraţii ei creştini vor veni să o ajute. Când au sosit fraţii, ea a fost în culmea fericirii. În câteva ore, peste drum s-au adunat aproximativ 200 de spectatori. Ei au privit toată ziua cum a lucrat echipa de fraţi. După ce au montat uşa de la intrare, fraţii i-au oferit surorii noastre un buchet de flori şi i-au dat cheile de la locuinţa sa reconstruită. Când s-au aprins luminile, vecinii au aplaudat. În urma celor văzute în acea zi, mulţi vecini, care anterior îi evitaseră pe Martori, erau acum dispuşi să asculte mesajul despre Regat.
Între timp, în Europa, inundaţiile mari din vestul Ucrainei care au avut loc în noiembrie au provocat şi alte dezastre. La fel putem spune şi despre cutremurul din Columbia (America de Sud) care a avut loc în ianuarie. Şi în aceste locuri, poporul lui Iehova a oferit acelaşi ajutor iubitor.
Ca urmare a faptului că în 1999 în Angola a izbucnit din nou războiul civil, au apărut peste 1 700 000 de refugiaţi. Fraţii au lucrat din greu pentru a-i ajuta pe colaboratorii lor în credinţă care au devenit refugiaţi, precum şi pe mulţi alţii, să aibă bunurile de strictă necesitate. Cele 34 de tone de alimente şi îmbrăcăminte care au fost trimise de filialele din Italia, Portugalia şi Africa de Sud au fost distribuite celor ce au fost nevoiţi să-şi abandoneze atât locuinţele, cât şi localităţile. Unele dintre aceste ajutoare au putut fi duse chiar în zonele de conflict în care bombardamentele au continuat luni de zile.
Când a început noul an de serviciu, filiala din Congo (Kinshasa) a înştiinţat Corpul de Guvernare că, din cauza războiului civil, filiala avea nevoie de ajutoare pentru a se îngriji de peste 200 000 de oameni. S-au făcut imediat demersuri ca filialele din Marea Britanie, Belgia, Elveţia şi Africa de Sud să trimită alimente şi să furnizeze fonduri pentru achiziţionarea mai multor produse din alte ţări africane. Martorii lui Iehova din Europa au strâns şi au trimis pe calea aerului peste 75 de tone de ajutoare umanitare.
Dar războiul din Congo nu se terminase. Au apărut noi crize. În data de 7 februarie 1999, în cadrul familiei Betel de la sediul mondial din New York s-a făcut următorul anunţ cu privire la situaţia din Republica Democrată Congo: „Din cauza războiului civil, 30 000 de vestitori din estul ţării au nevoie stringentă de ajutoare. Biroul filialei din Kinshasa nu poate lua legătura cu aceşti fraţi din cauza războiului. Totuşi, Corpul de Guvernare a aprobat ca Belgia să trimită ajutoare pe calea aerului. Primul zbor este planificat în această săptămână, iar a doua misiune va începe la 20 februarie. Cu a doua misiune va fi trimisă o echipă de medici“. Fraţii din Europa au colaborat cu 11 comitete de ajutorare numite oficial, care au fost alcătuite din Martori ai lui Iehova din Congo de Est.
Unii refugiaţi au trebuit să fugă în ţările învecinate. Mii dintre ei s-au refugiat în ţara vecină Zambia. Acolo, organizaţiile umanitare au furnizat mult ajutor; Martorii au oferit în plus pături, îmbrăcăminte, vase de bucătărie şi unelte pentru agricultură. Când un frate în vârstă a primit o pătură, a leşinat. Lui nu i se dăduse niciodată înainte o pătură nouă care să fie numai a lui. În timp ce un supraveghetor de circumscripţie se îndrepta spre Zambia, a găsit un frate invalid sub un copac. Supraveghetorul de circumscripţie l-a aşezat pe bicicleta lui şi l-a dus mai departe. Când pantele erau prea abrupte, fratele invalid se dădea jos, şi, având legate la genunchi şi la mâini bucăţi de cauciuc, el se străduia să meargă înainte până când ajungea în vârful dealului. În cele din urmă, ei au ajuns cu bine în oraşul Kaputa din Zambia. Acolo, Filiala le-a dat tuturor literatură în limba swahili pentru a o folosi la întrunirile congregaţiei. În aprilie, la o întrunire la care au participat peste 2 000 dintre aceşti refugiaţi, fraţii de la Biroul filialei le-au dat acestora o încurajare spirituală iubitoare. La rândul lor, refugiaţii — atât adulţi, cât şi copii —, majoritatea fără cărţi de cântări, au cântat din toată inima unele cântări cum ar fi: „Iehova este Cel care se îngrijeşte de scăpare“, „Iehova este refugiul nostru“, „Îţi mulţumim, Iehova“ şi „Dumnezeu promite Paradisul“.
Zel în predicarea veştii bune
Lucrul cel mai remarcabil este însă iubirea manifestată de Martorii lui Iehova în lucrarea de proclamare a veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. Ca răspuns la îndrumarea dată de Isus Cristos, ei se străduiesc să ajungă cu vestea bună la oricine este posibil (Mar. 13:10). Ei fac acest lucru prin faptul că se dăruiesc de bunăvoie, precum şi prin faptul că îşi oferă resursele. Pe parcursul anului trecut, la această activitate au participat într-un număr record 5 912 492 de vestitori, care au dedicat în minister 1 144 566 849 de ore. Mulţi Martori şi-au planificat lucrurile pentru a sluji ca pionieri regulari sau ca pionieri auxiliari.
Aceşti pionieri provin din multe medii culturale. Mii dintre ei sunt tineri care au terminat şcoala sau care şi-au organizat programul în aşa fel încât să poată face pionieratul în timp ce urmează cursurile acesteia. În rândul pionierilor sunt şi soţii casnice, precum şi bărbaţi care lucrează pentru a-şi întreţine familiile. Un bătrân creştin, cap de familie, reuşeşte să facă pionieratul pentru că are grijă să-şi ‘păstreze un ochi simplu’ (Mat. 6:19–22, NW). Recent, când i s-a oferit ocazia să aibă un loc de muncă bine plătit, el l-a refuzat pentru că acest lucru ar fi însemnat să petreacă mai multe ore la serviciul laic, să piardă întrunirile creştine, să fie departe de familia lui timp de şase luni şi să renunţe la ministerul de pionier. El a preferat să caute mai întâi Regatul, fiind convins că Iehova va continua să-i binecuvânteze eforturile de a se îngriji de familie.
O Martoră în vârstă de 95 de ani din Antigua, de când îşi aminteşte ea, s-a bucurat să efectueze o dată sau de două ori pe an serviciul de pionier auxiliar. Explicând de ce continuă să facă acest efort, ea spune: „Iehova mi-a dat mai multă putere şi energie, şi am considerat acest lucru ca o ocazie de a-mi arăta iubirea pentru el“.
O soră din Danemarca în vârstă de peste 60 de ani s-a decis să devină pionieră auxiliară. De ce? Ea spune: „Cred că citirea Bibliei m-a îndemnat să fac acest lucru . . . Sunt convinsă că aşa cum, de exemplu, cineva poate fi influenţat în rău de televizor, tot la fel poate fi influenţat şi în bine de citirea în fiecare zi a Cuvântului lui Iehova. Acest lucru mi-a dat o motivaţie puternică“.
Din cauza presiunilor crescânde resimţite de oamenii de pretutindeni în ce priveşte satisfacerea în mod corespunzător a necesităţilor fizice, în ianuarie 1999, Corpul de Guvernare a făcut o schimbare în privinţa numărului necesar de ore pentru pionierii regulari (de la 90 la 70 de ore) şi a numărului necesar pentru pionierii auxiliari (de la 60 la 50 de ore). Ce binecuvântare s-a dovedit a fi aceasta! Ea le-a permis celor ce erau deja pionieri să rămână în rândul pionierilor, în timp ce alte mii li s-au alăturat. Pentru mulţi, schimbarea a fost o dovadă suplimentară că „Domnul este bun“. — 1 Pet. 2:3.
Pe parcursul lunilor care au urmat după această modificare, filiala din Australia a înregistrat o creştere de peste 400 la sută a numărului celor ce au intrat în rândul pionierilor regulari. Columbia a înregistrat o creştere de aproape 300 la sută. În Ucraina, numărul pionierilor a fost tot mai mare în fiecare lună, iar rapoartele arată o creştere de 42 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În Micronezia, fiecare congregaţie a avut, în medie, mai mult cu cel puţin un pionier. În Liberia, unde majoritatea fraţilor trăiesc în condiţii precare, supravieţuind de la o zi la alta cu ceea ce câştigă din mici vânzări, schimbarea numărului necesar de ore a fost urmată de opt recorduri consecutive în ce priveşte numărul de pionieri regulari.
S-au îngroşat, de asemenea, rândurile pionierilor auxiliari. În Austria, pe parcursul primelor trei luni ale anului 1999 erau cu 56 la sută mai mulţi pionieri auxiliari decât anul trecut. Malaysia a raportat cu 103 la sută mai mulţi pionieri auxiliari. Danemarca a înregistrat o creştere de 91 la sută pe parcursul primelor şase luni ale anului. În Coreea, unde luna ianuarie este o lună favorabilă pentru o activitate sporită, 57 la sută dintre vestitori au activat în una dintre formele serviciului de pionier.
Între timp, programul „Pionierii îi ajută pe alţii“ continuă să producă rezultate bune. O soră din congregaţia Filipino din Anchorage, Alaska, a spus: „Sunt la adevăr de 11 ani. Serviciul de teren era doar o rutină pentru că mergeam în minister fără nici un obiectiv în minte“. Dar, după ce a lucrat o perioadă de timp cu o pionieră locală, serviciul de teren a căpătat mai mult sens pentru ea. Ea a înţeles urgenţa lucrării. A manifestat mai mult interes faţă de oameni şi a putut să iniţieze studii biblice la domiciliu. În Africa de Sud, o soră pionieră a ajutat o altă vestitoare să găsească o satisfacţie mai mare vorbind cu trecătorii, în loc ca pur şi simplu să aştepte oamenii să răspundă la interfon. De asemenea, ele au stat împreună şi au discutat despre diferite obiective în minister. La sfârşitul programului de şase luni, vestitoarea era un pionier regular. Ea, împreună cu cea care a ajutat-o, găseşte acum în minister mai multă bucurie ca niciodată.
Adevărul biblic sub formă tipărită
Încă din zilele lui Moise, Iehova a furnizat instruire spirituală sub formă scrisă. Aceasta a fost întotdeauna întărită de instruirea orală. Dar pagina tipărită a fost un factor important în răspândirea veştii bune. Atât Biblia, cât şi literatura care o explică au fost publicate în cantităţi mari. Numai anul trecut au fost tipărite 1 026 706 628 de exemplare ale Turnului de veghere şi Treziţi-vă!; Martorii lui Iehova au tipărit 41 579 805 cărţi şi 71 221 759 de broşuri, precum şi un mare număr de tracte. Această lucrare de tipărire se face în 332 de limbi.
Din această activitate au tras foloase oameni din multe locuri. Insulele de corali care alcătuiesc Tuvalu au o populaţie de numai 9 403 locuitori. Turnul de veghere este tipărit în limba lor, iar acum, 45 de persoane se închină lui Iehova. Deşi Republica Centrafricană este departe de lumea industrializată, aici sunt distribuite pe scară largă revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! în limbile arabă, engleză, franceză, lingala, sango şi zande. În această ţară sunt 2 305 Martori, iar la Comemorarea de anul trecut, numărul persoanelor care au asistat a fost de cinci ori mai mare decât numărul Martorilor. Angola este o ţară sfâşiată de război civil şi mulţi oameni trăiesc în sărăcie, dar anul trecut, Turnul de veghere a început să apară lunar în limba umbundu, spre folosul celor două circumscripţii ale Martorilor lui Iehova din Angola şi al multor oameni pe care ei îi ajută din punct de vedere spiritual. În acest an care a trecut, în Ucraina au fost distribuite peste 26 de milioane de reviste. După ce l-a căutat pe adevăratul Dumnezeu timp de 20 de ani, un bărbat a fost convins că a găsit adevărul când a citit un singur număr al revistei Treziţi-vă! Cei 107 045 de vestitori din Ucraina au fost încântaţi să vadă că alte 12 320 de persoane s-au botezat pe parcursul anului.
În Columbia, unei femei îndurerate i s-a oferit tractul Ce speranţă există pentru cei morţi? Ea nu fusese niciodată interesată de religie, dar fiul ei murise într-un cutremur şi acest subiect chiar o interesa. Tractul a condus la un studiu biblic la domiciliu. În Lituania, un Martor i-a oferit unei femei broşura Se îngrijeşte într-adevăr Dumnezeu de noi? Femeia avea nevoie desperată de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da. Ea a acceptat un studiu biblic la domiciliu şi a progresat rapid spre dedicare şi botez. Da, mulţi oameni apreciază publicaţiile, acestea fiind instrumente valoroase pentru răspândirea veştii bune.
Învăţaţi de Iehova
Iehova continuă în multe şi variate feluri să-i înveţe pe slujitorii săi, să-i echipeze pentru lucrarea pe care o efectuează în prezent şi să-i pregătească în vederea activităţilor viitoare (Is. 54:13). Pe lângă aceasta, oamenilor din peste 230 de ţări le este adresată o invitaţie personală de a trage foloase din minunatul program de instruire al lui Iehova. Milioane de persoane care sunt ‘rânduite pentru viaţa veşnică’ au acceptat această invitaţie, iar în anul care a trecut s-au condus cu acestea, în medie, în fiecare lună 4 433 884 de studii biblice gratuite la domiciliu (Fap. 13:48). De câte binecuvântări au avut ei parte în timp ce Scripturile le erau prezentate într-un mod pe care ei într-adevăr l-au putut înţelege!
Învăţătura furnizată de Iehova prin intermediul organizaţiei sale include, de asemenea, diferite forme de instruire specială. Şi în acest an, mii de persoane au tras foloase urmând Şcoala pentru Serviciul de Pionier după ce au încheiat primul an de pionierat regular. Pe parcursul anului de serviciu, 40 de filiale au găzduit Şcoala de Instruire Ministerială. La aceasta au participat fraţi capabili din cele două Americi, Asia, Europa, Africa şi din teritoriile insulare — în total, din 89 de ţări. Cei care au primit această instruire specială au fost în număr de 2 174 de persoane. Membrii comitetelor de filială din 43 de ţări au fost invitaţi la Centrul de Învăţământ de la Patterson (New York) al Societăţii Watchtower pentru un program special de instruire de două luni. Cursanţii Şcolii Galaad s-au bucurat de un studiu al Bibliei aprofundat, ce a durat cinci luni, după care au primit repartiţii ca predicatori şi învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu în 31 de ţări.
În plus, la Centrul de Învăţământ al Societăţii Watchtower a fost înfiinţată o nouă şcoală pentru supraveghetorii itineranţi. Prima clasă a avut 48 de membri, care au fost înscrişi în luna mai pentru un curs de opt săptămâni. Cei înscrişi erau supraveghetori de circumscripţie şi de district din Statele Unite şi Canada. Ei au primit instruire în clasă şi în timp ce au desfăşurat o activitate în departamentul pentru serviciu. S-a acordat atenţie fiecărui aspect al lucrării lor, acest lucru fiind de mare folos pentru mii de fraţi şi surori din congregaţiile şi circumscripţiile în care slujesc aceştia. Soţiile supraveghetorilor itineranţi care au venit împreună cu soţii lor şi-au împărţit timpul petrecut la Patterson între munca repartizată la Betel şi serviciul de teren alături de congregaţiile din apropiere. În fiecare săptămână, ele au asistat şi la o cuvântare din cadrul şcolii, care a fost foarte folositoare atât pentru ele, cât şi pentru fraţi.
„Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca . . . mărturie“
Isus a profeţit că continuatorii săi vor fi ‘aduşi înaintea împăraţilor şi înaintea guvernatorilor’. Amploarea pe care a avut-o împlinirea acestei profeţii în întreaga lume pe parcursul secolului al XX-lea ne oferă o dovadă în plus că trăim în zilele din urmă. De ce se întâmplă acest lucru? Nu pentru că Martorii lui Iehova încalcă legea. Dimpotrivă, acest lucru se întâmplă ‘din cauza numelui lui Isus Cristos’ — pentru că ei înţeleg că Cristos este Rege ceresc şi pentru că, la fel ca Isus, ei „nu sunt din lume“. Isus, de asemenea, a profeţit că „aceste lucruri vi se vor întâmpla ca . . . mărturie“ (Luca 21:12, 13; Mat. 24:9; Ioan 17:16). Cu siguranţă, acest lucru s-a dovedit a fi adevărat pe parcursul anului de serviciu care a trecut. Datorită eforturilor sincere de a apăra dreptul la închinare fără restricţii al Martorilor lui Iehova, în multe ţări, oficialităţilor li s-a depus mărturie.
În 1998, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost examinată o cauză care îi privea pe Martorii lui Iehova din Bulgaria. Cum s-a ajuns până aici? Guvernul din Bulgaria a refuzat să le mai acorde recunoaştere legală Martorilor lui Iehova, precum şi altor 20 de grupuri religioase. Un apel la Curtea Supremă a Bulgariei a fost respins pentru că, printre altele, Martorii lui Iehova nu cred în Trinitate şi în alte doctrine nebiblice ale creştinătăţii. Acest lucru a condus la arestări, la interzicerea întrunirilor şi la confiscarea literaturii religioase. Curtea Europeană a îndemnat Bulgaria să reglementeze lucrurile cu Martorii lui Iehova în mod paşnic. Drept rezultat, în octombrie 1998, Bulgaria le-a acordat din nou recunoaştere legală Martorilor lui Iehova. Acest lucru a făcut posibil ca în Bulgaria să fie trimişi patru misionari din cea de-a 106-a clasă a Şcolii Galaad pentru a-i ajuta pe vestitorii locali să le împărtăşească oamenilor vestea bună despre Regat.
Problemele juridice care îi privesc pe Martorii lui Iehova din Franţa, de asemenea, au dus la depunerea unei mărturii ample. Martorii au fost defăimaţi în public. Organizaţiile antisectă au fost iniţiatorii publicării în presă a unor articole defăimătoare la adresa lor. În 1996, un raport al parlamentului i-a catalogat pe Martorii lui Iehova drept o „sectă periculoasă“, iar, în ianuarie 1999, guvernul a stabilit un impozit de 60 la sută pe toate contribuţiile primite de ei, deşi nici unei alte religii nu i s-a aplicat vreo măsură de genul acesta. Martorii lui Iehova au răspuns cu o campanie de trei zile, începând din 29 ianuarie 1999, în cadrul căreia au distribuit 12 milioane de exemplare ale tractului Francezi, sunteţi dezinformaţi!
În prima zi a campaniei s-a ţinut o conferinţă de presă pentru a explica ceea ce se făcea. Până la prânz, aceste informaţii au fost preluate de posturile de radio şi de televiziune. Peste 60 de ziare şi reviste naţionale şi locale au prezentat campania, folosind titluri de articole cum ar fi: „Iehova cheamă Franţa ca martor“ şi „Operaţiunea «Adevărul» desfăşurată de Martorii lui Iehova“.
În prima zi, zeci de mii de vestitori au distribuit exemplare ale tractului în gări, fabrici, birouri, magazine, pieţe şi în alte locuri. Puţini oameni au refuzat să-l ia.
Un frate care predica în apropierea unei închisori s-a apropiat de un gardian. După ce i s-a oferit tractul, gardianul a spus: „Am nevoie de mai multe tracte; înăuntru sunt o mulţime de oameni“. Într-un alt loc, unele persoane în vârstă care se întorceau cu autocarul la casa de odihnă unde erau cazate şi-au exprimat dezamăgirea pentru că nu au primit tractul. Şoferul a spus ca aceia care doreau un exemplar al tractului să ridice mâna; apoi i-a dus într-un loc unde văzuse un Martor şi i-a cerut tractele solicitate de pasageri.
Pe de altă parte, într-o piaţă din Grenoble, o femeie a început să-l insulte pe Martorul care îi dăduse un tract. Fratele nostru a rămas calm. Însă vânzătorii de la tarabe şi cumpărătorii, auzind ţipetele femeii, au început dintr-o dată să strige: „Trăiască Iehova!“ Atunci, femeia împotrivitoare a plecat.
Care au fost rezultatele în ansamblu? Această activitate a stimulat toate congregaţiile din Franţa. Sute de fraţi care erau inactivi s-au simţit îndemnaţi să participe din inimă la această campanie specială. Vestitorii din toate părţile ţării şi-au exprimat marea satisfacţie că au ocazia să-şi apere credinţa în acest mod. Biroul filialei a primit din partea publicului mii de telefoane şi scrisori. Unii au dat dovadă de intoleranţă. Mulţi şi-au exprimat dorinţa de a oferi sprijin. Pe parcursul acelui sfârşit de săptămână, oamenii au cerut să fie vizitaţi şi s-au iniţiat multe studii biblice la domiciliu.
Ce se poate spune însă despre impozitul stabilit de guvern? Ca urmare a acestei măsuri, înalţii funcţionari s-au văzut puşi în faţa unei vaste documentaţii juridice referitoare la Martorii lui Iehova — într-adevăr o mărturie! În privinţa ordonanţei referitoare la impozit s-a făcut recurs, iar dacă va fi necesar, aceasta va fi contestată până când se va ajunge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Timp de mai mulţi ani, autorităţile districtului Oradell, New Jersey, S.U.A., au pus piedici predicării veştii bune. Acestea au hotărât că Martorii lui Iehova nu-şi pot efectua ministerul public dacă nu obţin mai întâi un permis şi dacă nu poartă un ecuson. Eforturile repetate de a-l convinge pe primar şi consiliul districtual de natura neconstituţională a acestor cerinţe au fost zadarnice. În cele din urmă, pentru a contesta legea locală, s-a intentat un proces la Curtea Districtuală Federală din districtul New Jersey (S.U.A.). Aceasta a fost prima dată în ultimii 50 de ani când în Statele Unite s-a întreprins o astfel de acţiune pentru a obliga autorităţile locale să recunoască dreptul nostru de a participa la ministerul public. În plângerea adresată instanţei a fost potrivit să se explice natura activităţii noastre şi baza ei scripturală; astfel s-a depus o mărturie excelentă.
La 8 martie 1999, judecătorul districtual federal s-a întâlnit cu reprezentanţi ai departamentului nostru juridic şi cu autorităţile districtuale Oradell şi a ordonat autorităţilor districtului să schimbe legile. La 16 martie, cu ocazia reuniunii consiliului districtual, consiliul şi primarul au adoptat o rezoluţie prin care organizaţiile religioase erau scutite de cerinţele în legătură cu permisul şi ecusonul. Vestea bună poate fi predicată din nou în Oradell fără restricţii neconstituţionale!
De fiecare dată când numele lui Iehova sau numele poporului său este menţionat într-un tribunal ori în timpul unei sesiuni parlamentare sau al unei audieri în cadrul Congresului, li se depune mărturie persoanelor aflate în „poziţii înalte“, care poate că nu au deseori ocazia de a auzi mesajul despre Regat (1 Tim. 2:2). Dar uneori se iveşte ocazia de a depune mărturie într-un mod mult mai direct şi la o scară mult mai mare. Aşa s-a întâmplat în Rusia.
Din septembrie 1998 până în martie 1999, într-o sală de judecată din Moscova, Rusia, ticsită de oameni, s-au depus eforturi susţinute pentru a interzice activitatea religioasă a Martorilor lui Iehova în Moscova. Însă, în loc să-i reducă la tăcere pe Martorii lui Iehova, această sală de judecată o oferit un cadru unic pentru depunerea unei mărturii temeinice.
Procuratura din Moscova, căreia i s-au alăturat mai târziu Ministerul Justiţiei din Moscova şi organizaţii antisectă ce aveau legături cu Biserica Ortodoxă Rusă, a adus acuzaţii nefondate cu scopul de a desfiinţa congregaţia Martorilor lui Iehova din Moscova. În mod normal, o instanţă care examinează o cauză civilă ar considera că o analiză critică a învăţăturilor şi convingerilor religioase este inacceptabilă într-o sală de judecată. Însă acuzaţiile priveau convingerile şi practicile Martorilor lui Iehova, astfel că acestea au devenit obiectul procesului.
În instanţă, procurorul a susţinut că literatura noastră instigă la duşmănie religioasă. Cum anume? Noi învăţăm că avem adevărata religie. Atunci, unul dintre avocaţii apărării, care era un Martor al lui Iehova, le-a dat judecătorului şi procurorului câte un exemplar al Bibliei şi a citit Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez“. Continuând cu apărarea sa bazată pe Scripturi, fratele nostru rus a combătut şi celelalte acuzaţii din plângerea procurorului, menţionând versete scripturale, cum ar fi Iacov 1:27, Ioan 17:16 şi Apocalipsa 18:1–4, care arată necesitatea de a fi ‘separaţi de lume’. Procurorul a ripostat argumentând că ultimul verset, în legătură cu Babilonul cel Mare, reprezintă o insultă la adresa oamenilor de altă religie când este aplicat în cazul lor. Însă mai târziu, un profesor de filozofie, care este şi lector universitar, a făcut următoarea observaţie: „Când experţii îi acuză pe Martorii lui Iehova pentru învăţăturile lor, ei nu-şi dau seama că de fapt aduc o acuzaţie împotriva Bibliei“.
Procesul a oferit ocazia de a se citi în faţa instanţei din publicaţiile Martorilor lui Iehova despre ceea ce procurorul a inclus în plângerea sa. Însă, de această dată, convingerile noastre au fost prezentate în mod corect, pasajele fiind citite în contextul lor, înlăturându-se astfel orice bază pentru a aduce acuzaţii de delict justificate. Renumiţi experţi ruşi au prezentat nu mai puţin de cinci studii ştiinţifice care respingeau afirmaţiile procurorului. S-a pus accentul, de asemenea, pe deciziile tribunalului internaţional şi pe tratatele care prevedeau respectarea libertăţii religioase.
Cum s-ar fi simţit Isus sub legea rusă din 1997 care furniza o bază pentru acţiunea judiciară a procurorului? Acest aspect a fost dezbătut de un avocat canadian din echipa apărării care era şi el un Martor al lui Iehova. El a declarat instanţei: „Este adevărat că Isus i-a criticat pe conducătorii religioşi din zilele sale, referindu-se la ei când a spus cuvintele pe care le găsim în Ioan 8:44, 45: «Voi aveţi de tată pe Diavolul». Aşa cum se arată în Matei 15:2–9, Isus a condamnat tradiţiile care contraveneau Cuvântului lui Dumnezeu. A încercat Isus să destrame familiile prin ceea ce a spus în Matei 10:34–37? Nu. El a prezentat pur şi simplu un rezultat inevitabil ce urma să apară din cauza modului în care aveau să reacţioneze oamenii. De asemenea, în Luca 18:15, 16 se arată că Isus i-a invitat pe copii să vină la el. Îi ademenea el astfel pe adolescenţi şi pe minori la creştinism? Şi de ce au dorit împotrivitorii religioşi să-l oprească pe Isus să mai predice? Pentru că, aşa cum se arată în Ioan 11:47, 48, mulţi îl urmau pe Isus, iar clericii iudei se gândeau că îi pierd pe membrii bisericii lor. Putem observa că între situaţia din prezent şi cea din timpul lui Isus există unele asemănări“. Era evident că, dacă Isus Cristos ar fi predicat în Moscova, acuzaţiile care erau aduse împotriva Martorilor lui Iehova în acest caz ar fi putut fi aduse şi împotriva lui. Dar cine a greşit? Evident, cei ce aduceau acuzaţiile, pentru că Isus „n-a făcut păcat“. — 1 Pet. 2:22.
Ca răspuns la întrebările puse de procuror în legătură cu învăţăturile Martorilor lui Iehova, un avocat rus, care este un frate al nostru, a citit din Biblie Daniel 2:44, 45 şi 2 Timotei 3:1–5. Mai târziu, în acea după-amiază, a fost prezentată mărturia unui frate care face parte din a treia generaţie a unei familii de Martori şi a cărui istorie a vieţii demonstrează că Martorii lui Iehova există în Rusia de zeci de ani. Mărturia lui a fost şi o aducere aminte a suferinţelor pe care le-au suportat Martorii lui Iehova în timpul deportării lor în Siberia şi ca urmare a altor acte de opresiune comise de regimul sovietic în anii de interdicţie. — Vezi Treziţi-vă! din 22 aprilie 1999, paginile 20–25.
A treia avocată a apărării i-a reprezentat de asemenea pe Martorii lui Iehova. Ea nu este o Martoră a lui Iehova, dar este foarte obiectivă şi are experienţă în problemele referitoare la apărarea drepturilor omului. Ea chiar a avut ocazia de a deschide Biblia şi de a îndrepta atenţia instanţei asupra anumitor pasaje din ea. După ce a atras atenţia asupra versetelor din Apocalipsa 14:1; 16:16; 20:6 şi din Psalmul 37:9, 10, ea l-a invitat pe „expertul“ în religie al procurorului să arate unde au greşit Martorii lui Iehova. El nu a putut să facă acest lucru.
Este interesant că în 29 aprilie 1999, Ministerul Naţional de Justiţie al Rusiei i-a înregistrat din nou pe Martorii lui Iehova ca organizaţie religioasă. Totuşi, această decizie nu a avut drept rezultat respingerea cazului de la Moscova, nici o hotărâre judecătorească favorabilă Martorilor lui Iehova. Dimpotrivă, instanţa aşteaptă ca o comisie de „experţi“ numită de judecătoare să facă o analiză a literaturii Martorilor lui Iehova. Oricare va fi rezultatul final, putem fi siguri că ‘aceste lucruri se vor întâmpla ca . . . mărturie’. — Mat. 10:18.
Pe lângă mărturia depusă oficialităţilor în sala de judecată, ştirile privitoare la proces s-au răspândit în toată Rusia prin intermediul ziarelor şi al reţelelor de televiziune. De asemenea, Martorii lui Iehova din Rusia au pus zilnic la dispoziţia presei şi a publicului informaţii în legătură cu desfăşurarea procesului. Au fost prezentate în întregime citate din publicaţiile Watch Tower care au fost interpretate greşit de acuzare şi s-au furnizat multe informaţii despre istoria Martorilor. Pe parcursul diferitelor etape ale procesului au fost prezenţi reprezentanţi de la cel puţin şapte agenţii de presă internaţionale importante. Ambasadele altor state şi organizaţiile care luptă pentru drepturile omului au manifestat un viu interes faţă de procedurile folosite. La 11 martie, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care îndemna oficialităţile ruse de la toate nivelurile să garanteze libertatea religioasă şi să respecte astfel acordurile internaţionale care au fost semnate şi de guvernul rus. În luna următoare, 11 membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au semnat încă un document în care îşi exprimau preocuparea în legătură cu desfăşurarea procesului de la Moscova.
Între timp, fraţii din Moscova şi din întreaga Rusie sunt pe deplin conştienţi că ei reprezintă „obiectul urii“ celor ce se împotrivesc mesajului despre Regat. La o întrunire ţinută de una dintre congregaţiile din St. Petersburg a fost pusă o bombă cu gaze. Un împotrivitor a atacat cu o puşcă o soră în vârstă în timp ce aceasta era în serviciul de teren. Anularea contractelor de închiriere i-a privat pe 2 000 de Martori din Moscova de locurile lor de întrunire, obligându-i să caute spaţii pentru întruniri în altă parte. Apoi, în august, când Martorii lui Iehova au ţinut un congres la Moscova în pofida eforturilor depuse pentru a împiedica acest lucru, sâmbătă după-amiază stadionul a trebuit să fie evacuat din cauza unei ameninţări cu explozia unei bombe. Cu toate acestea, la acel congres s-au botezat 600 de persoane şi peste 15 100 de oameni au revenit duminică pentru a audia restul programului.
Având în vedere multitudinea şi diversitatea presiunilor exercitate asupra Martorilor lui Iehova de pe întregul pământ în timp ce aceştia îşi efectuează ministerul, a fost potrivit ca fraţi cu răspundere să se întrunească pe parcursul lunii aprilie pentru a discuta despre necesităţile actuale în ce priveşte „apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“. — Filip. 1:7, NW.
Martorii lui Iehova sunt ferm convinşi că, aşa cum spune Biblia, nici o armă pregătită împotriva „slujitorilor DOMNULUI“ nu va avea succes (Is. 54:17). Şi la Ieremia 1:19 avem promisiunea că: „«Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap», zice DOMNUL“.
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
Daniel Sydlik anunţă apariţia în limba engleză a cărţii „Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel!“
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
Chong-il Park anunţă apariţia în limba coreeană a „Sfintelor Scripturi — Traducerea Lumii Noi“.
[Legenda fotografiilor de la paginile 12, 13]
Nairobi, Kenya — unul dintre cele 32 de congrese internaţionale.
[Legenda fotografiilor de la pagina 14]
Sus, stânga: Încărcarea ajutoarelor în Belgia pentru a fi expediate în Africa. Jos: Refugiaţii din Congo sunt instruiţi şi îşi unesc glasurile cântând din inimă laude lui Iehova.
[Legenda fotografiilor de la paginile 20, 21]
Pregătirea literaturii pentru a fi expediată de la sediul mondial