Să respectăm deciziile altora

1, 2. De ce creștinii pot lua uneori decizii diferite?

AI FOST vreodată judecat greșit din cauza unei decizii pe care ai luat-o? Ți s-a întâmplat și ție să judeci un frate de credință din cauza deciziei pe care a luat-o? Fără îndoială că majoritatea dintre noi putem răspunde afirmativ la ambele întrebări.

² Însă nu ar trebui să fim surprinși dacă uneori deciziile noastre diferă de cele pe care le iau alți creștini fideli. De ce? Deoarece fiecare dintre noi este unic și are propriul său punct de vedere. În plus, gândirea noastră este influențată de cultură, de mediul familial din care provenim și de experiențele pe care fiecare dintre noi le-a avut. Însă nu ar trebui să permitem ca opiniile diferite să amenințe pacea și unitatea congregației. (Ef. 4:3)

3. De ce am putea ajunge să judecăm un frate de credință pentru o decizie pe care a luat-o?

³ Când un frate de credință ia o decizie cu care nu suntem de acord, am putea simți nevoia de a-l convinge să se răzgândească sau am putea vorbi cu alții despre îngrijorările noastre. Probabil că avem cele mai bune motivații. Ne iubim frații și surorile și le vrem binele. (Prov. 17:17) Așadar, nu dorim să vedem că iau o decizie pe care mai târziu o vor regreta sau din cauza căreia ar putea avea de suferit pe plan spiritual.

4, 5. Ce ar trebui să facem dacă un colaborator ia o decizie diferită de cea pe care am fi luat-o noi?

⁴ Dar dacă fratele nostru ia o decizie cu care nu suntem de acord, ar trebui să îl abordăm? Răspunsul la această întrebare depinde de mai mulți factori. De exemplu, dacă aflăm că el dorește să facă ceva ce încalcă o poruncă biblică, atunci, din iubire față de el, ar trebui să îl ajutăm să-și corecteze modul de a gândi. (Prov. 27:5, 6) Însă ce ar trebui să facem dacă un frate ia o decizie care nu încalcă o poruncă divină, ci pur și simplu este o alegere diferită de cea pe care am fi făcut-o noi? Găsim răspunsul în versetul motto al articolului – acesta ne îndeamnă să nu judecăm opiniile altora. (Rom. 14:1)

⁵ Cu toate acestea, ne-ar putea fi greu să acceptăm decizia pe care a luat-o fratele nostru. În acest articol, vom vedea de ce ar trebui să respectăm deciziile altora și cum putem face asta. Însă mai întâi să analizăm câteva decizii personale pe care le pot lua frații și surorile noastre, din cauza cărora am putea să-i judecăm.

DECIZII PERSONALE CARE NE-AR PUTEA FACE SĂ-I JUDECĂM PE CEILALȚI

6, 7. Descrieți unele situații în care am putea să-i judecăm pe alții pentru alegerile lor.

⁶ Așa cum s-a menționat mai devreme, deseori, opiniile ferme pe care le avem cu privire la anumite subiecte pot fi determinate de mediul din care provenim sau de experiențele prin care am trecut. Am putea presupune că și alții ne împărtășesc punctul de vedere. Totuși, lucrurile nu stau întotdeauna așa. Să analizăm câteva posibile situații. Scenariul 1: Înainte să afle adevărul, un frate a crescut cu un tată care consuma alcool în exces. La o destindere, fratele vede că unii creștini beau alcool. Este dezamăgit și le spune că ceea ce fac e greșit. Scenariul 2: O soră a câștigat lupta cu o boală gravă. Mai târziu, află că o altă soră a primit același diagnostic. Prima soră vrea s-o ajute, așadar face presiuni asupra prietenei ei pentru a urma același tratament – poate o anumită dietă, un tratament convențional sau remedii naturiste. Scenariul 3: În trecut, un frate a făcut parte dintr-o religie falsă. El urăște forma de închinare pe care a practicat-o. Când află că un creștin a participat la o înmormântare într-o biserică, se simte ofensat.a

⁷ Iată și alte situații posibile. Scenariul 4: Un frate a crescut într-o perioadă în care majoritatea oamenilor considerau că este nepotrivit ca bărbații să poarte barbă, iar femeile să se îmbrace în pantaloni eleganți la evenimente. Deși fratele este la curent cu ultimele clarificări în înțelegere cu privire la acest subiect, el le spune cu insistență altora că bărbații creștini nu ar trebui să poarte barbă și că surorile ar trebui să se îmbrace în rochie atunci când se implică în activități teocratice. Scenariul 5: Un bătrân cunoaște un frate care a urmat o instruire suplimentară și, mai târziu, a părăsit adevărul. Acum, când un frate tânăr din congregația lui decide să urmeze o astfel de instruire, bătrânul este îngrijorat și încearcă să-i determine pe tânăr și pe părinții lui să se răzgândească.

8. a) Ce anume l-ar putea face pe un părinte să-i judece pe alți părinți? b) Ce impact ar putea avea o atitudine critică asupra congregației?

⁸ Să analizăm o situație care i-ar putea afecta pe părinți. Scenariul 6: Ca părinte, faci mari eforturi pentru a-ți crește copiii „în disciplina și în învățătura lui Iehova”. (Ef. 6:4) Dar alți părinți creștini par să fie mai permisivi. De exemplu, le dau voie copiilor să se întoarcă acasă mai târziu, să joace jocuri video nonviolente sau să aibă un telefon mobil, deși sunt încă mici. Din acest motiv, copilul tău ar putea simți că ești prea strict. Poate chiar te întreabă: „De ce nu poți să fii și tu ca părinții prietenului meu?”. În acest context, ai putea ajunge să-i privești cu ochi critici pe ceilalți părinți. Adevărul e că orice decizie diferită de a noastră ar putea afecta armonia dintre noi și ceilalți. Ar putea fi vorba de diverse lucruri: cum își cheltuie banii, cât de des merg în vacanță sau ce divertismente aleg. Dar n-ar trebui să permitem ca propriile sentimente să devină mai importante pentru noi decât unitatea congregației.

9. Ce nu ar trebui să uităm? (Vezi și imaginea.)

⁹ Deciziile pe care le ia un creștin pot fi diferite de cele pe care le ia alt creștin, însă asta nu înseamnă că unul dintre ei are dreptate, iar celălalt greșește. (Rom. 14:5) Este adevărat, creștinii sunt îndemnați să gândească „în același fel” în privința normelor lui Iehova. Însă asta nu înseamnă că ei trebuie să gândească în același fel în toate chestiunile personale. (2 Cor. 13:11) Putem compara alegerile personale cu alegerile pe care le facem când vrem să ajungem la o anumită destinație. Deseori există câteva rute diferite care duc în același punct. Fiecare face o alegere în funcție de preferințele și de situația lui. În mod asemănător, creștinii pot face alegeri diferite în chestiuni personale, însă destinația noastră este aceeași: Cu toții dorim să-i fim plăcuți lui Iehova. Prin urmare, nu-i judecăm pe alții pentru deciziile personale pe care le iau. (Mat. 7:1; 1 Tes. 4:11)

DE CE SĂ RESPECTĂM DECIZIILE ALTORA?

10. Potrivit cu Iacov 4:12, ce nu avem autoritatea să facem și de ce?

¹⁰ Biblia ne oferă mai multe motive pentru care trebuie să respectăm deciziile pe care le iau ceilalți. Iată doar câteva. Noi nu avem autoritatea de a-i judeca pe alții în chestiuni personale. (Citește Iacov 4:12.) Iehova este un Legislator și un Judecător drept. Numai el are autoritatea de a stabili norme și reguli care să ne guverneze viața. Așadar, frații și surorile noastre îi dau socoteală lui Iehova, nu nouă. (Rom. 14:10) Noi nu avem dreptul de a judeca sau de a critica deciziile altora în funcție de normele sau de opiniile noastre.b

11. Cum putem contribui la unitatea congregației? (Vezi și imaginea.)

¹¹ Iehova dorește ca poporul lui să fie caracterizat de unitate, nu de uniformitate. De fapt, Dumnezeul nostru iubește diversitatea. Acest lucru este evident în creație. De exemplu, nu există doi fulgi de zăpadă identici. Apoi să ne gândim la noi: dintre cei peste opt miliarde de oameni de pe pământ, nu există două persoane care să arate exact la fel sau să aibă exact aceeași personalitate. Când ne-a creat, Iehova a dorit să fim diferiți. El nu dorește ca slujitorii săi să fie identici, ca niște clone, însă dorește să rămână uniți. Așadar, să nu lăsăm diferențele să ne dezbine, ci, dimpotrivă, să promovăm pacea. Noi prețuim mai mult unitatea congregației decât propriile opinii și preferințe. (Rom. 14:19)

CUM SĂ RESPECTĂM OPINIILE CELORLALȚI?

12, 13. Ce ar trebui să păstrăm în minte dacă ni se pare că cineva a făcut „un pas greșit”? (Galateni 6:1; vezi și chenarul „Când nu ești de acord”.)

¹² Când ceilalți iau decizii în chestiuni personale. Întreabă-te: „Face fratele meu «un pas greșit» sau pur și simplu un pas diferit?”. Dacă este într-adevăr vorba de un pas greșit, unul care încalcă o poruncă biblică, întreabă-te: „Sunt eu calificat din punct de vedere spiritual pentru a-l ajuta sau ar fi mai potrivit ca o altă persoană să facă lucrul acesta?”. Dacă ești calificat să oferi ajutor, încearcă să discuți cu acea persoană în spiritul blândeții. (Citește Galateni 6:1.) Totuși, deseori ai putea constata că alegerea fratelui tău este pur și simplu un pas diferit, care nu se aliniază cu punctul tău de vedere. În acest caz, nu-i pune la îndoială decizia și nu vorbi negativ despre ea. Respectă dreptul fratelui tău de a lua propriile decizii și nu-l judeca. (Rom. 14:2-4)

¹³ Să ne gândim la următorul exemplu. Dacă ai merge la un restaurant cu un prieten, ai insista ca el să comande același fel de mâncare ca și tine? Cu siguranță că nu. I-ai respecta dreptul de a face propria alegere. La urma urmei, te influențează prea puțin ce alege el să mănânce. Iar dacă rolurile ar fi inversate, probabil că nu ai vrea ca prietenul tău să-ți comande ție mâncarea în funcție de preferințele lui. În mod asemănător, putem arăta respect față de alții dacă îi lăsăm să ia decizii fără să încercăm să le impunem propriile opinii.

14. Cum poți promova unitatea când iei decizii? (1 Corinteni 8:12, 13)

¹⁴ Când tu iei decizii în chestiuni personale. Poți promova unitatea făcând tot ceea ce depinde de tine pentru a nu-i ofensa pe alții. (Citește 1 Corinteni 8:12, 13.) Poate că o decizie pe care urmează să o iei este ‘permisă’, adică acceptabilă în ochii lui Iehova. Însă dacă prin ea îl vei ofensa pe fratele tău, este ea și „de folos”?c (1 Cor. 10:23, 24) În astfel de cazuri, în loc să insiști asupra drepturilor tale, gândește-te dacă nu ar fi mai înțelept să renunți la propriile preferințe. (Rom. 15:1) Acum poate te întrebi: „Însă nu am stabilit mai devreme că alții ar trebui să respecte deciziile noastre în chestiuni personale?”. Ba da, ei ar trebui să ne respecte alegerile, așa cum și noi le respectăm pe ale lor. Dar să nu uităm sfatul din Romani 12:18, unde se spune: „Atât cât depinde de voi, fiți în pace cu toți oamenii”. Prin urmare, trebuie să facem ceea ce ține de noi, în mod rezonabil, pentru a păstra pacea cu ceilalți și a nu-i ofensa în mod inutil.

15. Cum pot bătrânii să contribuie la unitatea congregației? (1 Corinteni 4:6)

¹⁵ Bătrânii respectă deciziile altora. Bătrânii pot contribui la unitatea congregației dacă nu fac reguli în ce privește chestiunile personale și dacă ‘nu trec peste ce este scris’ în Biblie. (Citește 1 Corinteni 4:6.) Prin extensie, ei nu trec nici peste sfaturile pe care le găsim în publicațiile noastre, bazate pe Biblie. În plus, dacă un frate de credință le cere ajutorul, bătrânii sunt atenți să nu se bazeze doar pe propria experiență când oferă sfaturi. Mai degrabă, își bazează sfaturile pe Cuvântul lui Dumnezeu. (Is. 48:17, 18)

16. Cum poate arăta un bătrân respect pentru deciziile luate de corpul de bătrâni?

¹⁶ Un bătrân arată respect și pentru deciziile luate la nivelul corpului de bătrâni. După ce corpul de bătrâni s-a rugat pentru spirit sfânt, a analizat și a aplicat îndrumările din Scripturi și a ajuns să ia o decizie, fiecare bătrân ar trebui să susțină acea decizie, chiar dacă sugestia lui nu a fost adoptată de majoritate. (Ef. 5:17) În plus, bătrânii nu vor încerca să găsească în îndrumările teocratice idei care, în realitate, nu există acolo. De exemplu, un bătrân nu va scoate din context o frază care apare în publicațiile noastre, în dorința de a-și susține punctul de vedere.

17. Ce foloase avem când respectăm deciziile altora?

¹⁷ Așa cum am văzut, fiecare dintre noi este unic și are propriile opinii și preferințe. Dar această varietate e o caracteristică pozitivă a familiei noastre! Mediile diferite din care provenim și personalitățile noastre unice fac din congregație un loc în care ne simțim bine. Așadar, în loc să lăsăm ca diferențele să ne dezbine, noi promovăm pacea. Suntem atenți să nu-i ofensăm pe ceilalți și respectăm deciziile pe care le iau în chestiuni personale. Suntem siguri că eforturile ne vor fi răsplătite din plin. Congregația noastră va fi fericită și unită! (Ps. 133:1; Mat. 5:9)