ARTICOLUL DE STUDIU 33
CÂNTAREA 130 Să iertăm!
Cum reflectă congregația punctul de vedere al lui Iehova referitor la cei care au păcătuit?
„Dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor.” (1 IOAN 2:1)
IDEEA PRINCIPALĂ
Vom vedea ce învățăm din modul în care a fost tratat cazul unui creștin din Corintul antic, care a păcătuit grav.
1. Ce le dorește Iehova oamenilor?
IEHOVA i-a creat pe oameni cu liber-arbitru. Folosim acest dar în fiecare zi pentru a lua decizii. Cea mai importantă decizie pe care o putem lua este aceea de a ne dedica lui Iehova și de a face parte din familia sa de închinători. Iehova vrea ca toți oamenii să acționeze astfel. De ce? Deoarece ne iubește și dorește să avem parte de cea mai bună viață. El vrea să fim prietenii lui și să trăim pentru totdeauna. (Deut. 30:19, 20; Gal. 6:7, 8)
2. Ce dorește Iehova să facă cei care nu s-au căit încă? (1 Ioan 2:1)
2 Totuși, Iehova nu-i obligă pe oameni să-i slujească. El îi oferă fiecăruia libertatea de a alege. Însă ce se întâmplă când un creștin botezat încalcă legea lui Dumnezeu păcătuind grav? Dacă nu se căiește, trebuie înlăturat din congregație. (1 Cor. 5:13) Dar este el o cauză pierdută? Nicidecum! Iehova dorește foarte mult să se întoarcă la El. De fapt, acesta e un motiv important pentru care a luat măsura răscumpărării – ca să poată ierta păcatele celor ce se căiesc. (Citește 1 Ioan 2:1.) Dumnezeul nostru iubitor îi îndeamnă cu căldură pe cei care păcătuiesc să se căiască. (Zah. 1:3; Rom. 2:4; Iac. 4:8)
3. Ce vom analiza în acest articol?
3 Iehova dorește să ne însușim atitudinea lui cu privire la păcat și păcătoși. În continuare, vom vedea cum putem face acest lucru. Pe măsură ce analizezi articolul, remarcă: 1) cum a fost tratat cazul unui creștin din Corint care a păcătuit grav, 2) ce îndrumări a oferit apostolul Pavel când cel care a păcătuit s-a căit și 3) ce dezvăluie această relatare biblică despre atitudinea lui Iehova față de creștinii care păcătuiesc grav.
CUM A FOST TRATAT UN PĂCAT GRAV ÎN SECOLUL I?
4. Ce situație a apărut în congregația din Corint în secolul I? (1 Corinteni 5:1, 2)
4 Citește 1 Corinteni 5:1, 2. În timpul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel a auzit vești despre congregația din Corint care l-au tulburat. În această congregație, înființată de puțin timp, un frate avea relații sexuale cu mama lui vitregă. Un astfel de comportament șocant ‘nu exista nici chiar printre națiuni’. Congregația nu numai că tolera această conduită, dar se pare că era chiar mândră de ea. Probabil că unii din congregație considerau că atitudinea lor reflecta îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu față de oamenii imperfecți. Însă Iehova nu tolerează păcatul în mijlocul poporului său. Fără îndoială că, prin conduita lui nerușinată, bărbatul păta buna reputație a congregației. În plus, este posibil să-i fi influențat și pe alți creștini care stăteau în compania lui. Ce îndrumare a dat Pavel congregației în această situație?
5. Ce instrucțiuni a dat Pavel congregației și la ce se referea el? (1 Corinteni 5:13) (Vezi și imaginea.)
5 Citește 1 Corinteni 5:13. Sub inspirație divină, Pavel le scrie corintenilor o scrisoare îndemnându-i să-l înlăture din congregație pe acel bărbat care nu se căise. Cum trebuiau să îl trateze membrii fideli ai congregației? Pavel le spune ‘să nu mai aibă legături’ cu el. La ce se referea Pavel? El arată că această poruncă presupunea, printre altele, ca ‘nici măcar să nu mănânce cu un astfel de om’. (1 Cor. 5:11) A sta la masă cu cineva poate deschide calea către o asociere mai strânsă cu acea persoană. Este clar, așadar, că Pavel îi îndemna pe corinteni să nu socializeze cu cel care păcătuise. Astfel, congregația avea să fie ocrotită de influența sa negativă. (1 Cor. 5:5-7) Mai mult, evitarea unor legături strânse cu acel bărbat l-ar fi putut ajuta să conștientizeze cât de mult se îndepărtase de normele lui Iehova, să simtă rușine pentru păcatul comis și, în final, să se căiască.
Sub inspirație divină, Pavel a scris o scrisoare prin care a îndrumat congregația să înlăture din mijlocul ei o persoană care a păcătuit și nu s-a căit (Vezi paragraful 5)
6. Ce efect a avut scrisoarea lui Pavel asupra congregației și asupra celui care păcătuise?
6 După ce le trimite scrisoarea creștinilor din Corint, Pavel se întreabă cum avea congregația să reacționeze la îndrumările primite. În cele din urmă, Tit îi aduce vești care îl bucură foarte mult. Congregația respectase îndrumările date de Pavel și îl înlăturase pe bărbatul care păcătuise. (2 Cor. 7:6, 7) Mai mult, în lunile care trecuseră de când Pavel le-a scris, bărbatul se căise de păcatul său. El își schimbase conduita și atitudinea și trăia la înălțimea normelor drepte ale lui Iehova. (2 Cor. 7:8-11) Ce îndrumări avea să le dea Pavel acum membrilor congregației din Corint?
CUM TREBUIA CONGREGAȚIA SĂ-L TRATEZE PE PĂCĂTOSUL CARE S-A CĂIT?
7. La ce rezultat bun a dus înlăturarea din congregație a bărbatului care a păcătuit? (2 Corinteni 2:5-8)
7 Citește 2 Corinteni 2:5-8. Pavel a spus: „Pentru omul acesta este suficientă mustrarea dată de majoritatea dintre voi”. Cu alte cuvinte, în cazul lui, disciplinarea își atinsese scopul. Care anume? Acela de a-l duce la căință. (Evr. 12:11)
8. Ce altă îndrumare a dat Pavel congregației din Corint?
8 Prin urmare, Pavel i-a îndemnat pe corinteni ‘să-l ierte cu bunăvoință și să-l consoleze’ pe fratele care păcătuise și ‘să-l asigure de iubirea lor’. Să observăm că Pavel dorea ca membrii congregației să facă mai mult decât doar să-l primească înapoi în poporul lui Iehova. El voia ca frații să-l asigure prin cuvinte, atitudine și acțiuni că îl iertaseră cu adevărat și că îl iubeau. În felul acesta, ei demonstrau că erau bucuroși de întoarcerea lui în congregație.
9. De ce este posibil ca unora să le fi fost greu să-l ierte pe bărbatul care se căise?
9 Le-a fost greu unora din congregație să-l primească cu căldură în mijlocul lor pe bărbatul care se căise? Biblia nu spune, însă este posibil. La drept vorbind, prin acțiunile lui, bărbatul cauzase probleme congregației ca întreg, iar unora probabil că le adusese dezonoare la nivel individual. Unii considerau, poate, că nu era corect ca bărbatul să fie primit în mijlocul fraților, care luptaseră din răsputeri să rămână curați pe plan moral. (Compară cu Luca 15:28-30.) Însă de ce era important ca membrii congregației să manifeste iubire sinceră față de acest frate care se căise?
10, 11. Ce s-ar fi putut întâmpla dacă bătrânii ar fi refuzat să-l ierte pe bărbatul care se căise?
10 Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă bătrânii nu i-ar fi permis acestui bărbat, care se căise sincer, să se întoarcă în congregație sau dacă, după întoarcerea lui, membrii congregației ar fi refuzat să-i arate iubire. El ar fi putut „să fie copleșit de tristețea lui nespus de mare”. Ar fi putut considera cu ușurință că nu mai avea nicio speranță. Poate chiar ar fi renunțat la gândul de a-și reface relația de prietenie cu Dumnezeu.
11 Mai mult, dacă ar fi refuzat să-l ierte, frații și surorile din congregație și-ar fi pus în pericol propria relație cu Iehova. De ce? Deoarece ar fi reflectat atitudinea aspră și nemiloasă a lui Satan, și nu atitudinea iertătoare a lui Iehova față de cei care păcătuiesc și se căiesc. Cu alte cuvinte, ei ar fi putut deveni unelte în mâna Diavolului, cu care acesta l-ar fi putut distruge pe acel bărbat din punct de vedere spiritual. (2 Cor. 2:10, 11; Ef. 4:27)
12. Cum putea congregația din Corint să imite exemplul lui Iehova?
12 Așadar, cum puteau membrii congregației din Corint să-l imite pe Iehova, nu pe Satan? Tratându-i pe păcătoșii care se căiau așa cum îi trata Iehova. Să remarcăm ce au spus cu privire la Iehova unii scriitori ai Bibliei. David a spus că El este ‘bun și gata să ierte’. (Ps. 86:5) Mica a scris: „Cine este Dumnezeu ca tine, care ierți nelegiuirea și treci peste [fărădelege]?”. (Mica 7:18) Iar Isaia a afirmat: „Să renunțe cel rău la calea lui și răufăcătorul la gândurile lui. Să se întoarcă la Iehova, care se va îndura de el, la Dumnezeul nostru, căci el va ierta cu larghețe”. (Is. 55:7)
13. De ce era potrivit ca bărbatul care se căise să fie reintegrat în congregație? (Vezi chenarul „Când a fost reintegrat bărbatul din Corint?”.)
13 Pentru a-l imita pe Iehova, membrii congregației din Corint trebuiau să-l primească cu căldură pe bărbatul care se căise și să-l asigure de iubirea lor. Urmând îndrumarea dată de apostolul Pavel de a-l reprimi pe acel bărbat, frații din Corint arătau că sunt „ascultători în toate lucrurile”. (2 Cor. 2:9) E adevărat că nu trecuseră decât câteva luni de când el fusese înlăturat din congregație, însă disciplinarea își atinsese scopul, acela de a-l determina să se căiască. Prin urmare, amânarea reintegrării lui în congregație nu ar fi avut niciun rost.
CUM PUTEM REFLECTA DREPTATEA ȘI ÎNDURAREA LUI IEHOVA?
14, 15. Ce putem învăța din modul în care a fost soluționat cazul bărbatului din Corintul antic? (2 Petru 3:9) (Vezi și imaginea.)
14 Modul în care a fost soluționat cazul bărbatului din Corintul antic a fost scris și păstrat în Scripturi „pentru instruirea noastră”. (Rom. 15:4) Din această relatare învățăm că Iehova nu tolerează păcatele grave în poporul său. El nu consideră că cei care păcătuiesc și nu se căiesc ar trebui să fie acceptați cu „îndurare” în mijlocul închinătorilor săi fideli. Iehova este îndurător, dar nu și permisiv. El nu își coboară standardele. (Iuda 4) De fapt, dacă ar proceda astfel, nu ar fi deloc îndurător deoarece i-ar pune în pericol pe toți cei din congregație. (Prov. 13:20; 1 Cor. 15:33)
15 Cu toate acestea, învățăm că Iehova vrea ca niciun om să nu fie distrus. El vrea să-i salveze pe oameni ori de câte ori este posibil. Dumnezeu le arată îndurare celor care se căiesc sincer și vor să-și restabilească relația de prietenie cu el. (Ezec. 33:11; citește 2 Petru 3:9.) Astfel, când bărbatul din Corint s-a căit și a renunțat la modul său de viață greșit, Iehova l-a folosit pe Pavel pentru a arăta congregației că bărbatul trebuia iertat și primit înapoi în mijlocul lor.
Imitând iubirea și îndurarea lui Iehova, congregația îi primește înapoi cu căldură pe cei care au fost reintegrați (Vezi paragrafele 14, 15)
16. Ce simți față de Iehova când meditezi la modul în care a fost soluționat cazul din Corint?
16 Cum ne-a ajutat analizarea cazului din Corint? Am înțeles mai bine dreptatea și iubirea lui Iehova. (Ps. 33:5) Nu te îndeamnă această analiză să-l lauzi într-o măsură mai mare pe Dumnezeul nostru? În definitiv, cu toții suntem păcătoși – fără excepție – și avem nevoie de iertarea sa. De asemenea, îi suntem recunoscători pentru măsura răscumpărării, în baza căreia ne poate ierta păcatele. Cât de consolator este gândul că Iehova ne iubește cu adevărat și vrea tot ce este mai bun pentru noi!
17. Ce se va analiza în articolele următoare?
17 Însă cum sunt tratate în prezent păcatele grave în congregație? Cum pot bătrânii să reflecte dorința lui Iehova de a ajuta o persoană care a păcătuit să se căiască? Cum ar trebui să reacționeze congregația când bătrânii decid să înlăture sau să reintegreze o persoană? La aceste întrebări se va răspunde în articolele următoare.
CÂNTAREA 109 Să iubim profund, din inimă!