Cutia cu întrebări

◼ Ce ar trebui să ştim dacă dorim ca, în caz de deces, toate bunurile sau o parte dintre bunurile noastre să revină organizaţiei lui Iehova?

Când mor, oamenii nu mai au niciun control asupra bunurilor lor materiale (Ecl. 9:5, 6). De aceea, mulţi întocmesc din timp un testament sau emit o substituţie fideicomisară prin care îşi exprimă dorinţa cu privire la împărţirea bunurilor personale (2 Re. 20:1). De asemenea, în aceste documente persoana specifică, de regulă, pe cine împuterniceşte în calitate de executor testamentar sau de instituit. În lipsa unui testament, în multe ţări autorităţile hotărăsc cum vor fi împărţite bunurile persoanei decedate. Prin urmare, dacă cineva doreşte ca întreaga sa avere sau o parte din averea sa să revină organizaţiei lui Iehova, este important ca persoana în cauză să întocmească un document care să stipuleze acest lucru. În plus, ea trebuie să îl aleagă cu grijă pe cel care va fi executor testamentar sau instituit.

Responsabilitatea executorului testamentar nu este deloc uşoară. În funcţie de mărimea averii, inventarierea bunurilor şi împărţirea lor ar putea pretinde mult timp şi eforturi. Deseori autorităţile cer să fie respectate anumite reguli. Nu orice membru al congregaţiei poate fi un bun executor testamentar sau instituit. Persoana pe care o alegem ar trebui să fie cineva despre care ştim că este capabil, demn de încredere şi dispus să ne respecte dorinţele. (Vezi articolul „Planificarea patrimoniului succesoral — O dovadă de înţelepciune şi foloasele care decurg din ea“, apărut în revista Treziţi-vă! din 8 decembrie 1998.)

Dacă ţi se cere să fii executor testamentar sau instituit: În cazul în care cineva te întreabă dacă ai fi dispus să-i administrezi averea după decesul său, calculează mai întâi „costul“ şi analizează sub rugăciune dacă poţi să te achiţi de această responsabilitate (Luca 14:28–32). În calitate de instituit, va trebui ca, după decesul testatorului, să te ocupi doar de liberalitatea ce face obiectul substituţiei fideicomisare. Însă dacă ai calitatea de executor testamentar, va trebui să iei legătura cu toţi legatarii. Apoi, în baza împuternicirii notariale prin care eşti numit executor testamentar, vei avea obligaţia să împarţi averea în conformitate cu legea şi să respecţi cu stricteţe dispoziţiile testamentului. Un executor testamentar trebuie să fie conştient de faptul că, indiferent dacă este vorba despre o avere mică sau mare, el nu are dreptul de a interpreta dispoziţiile testamentare. Orice moştenire lăsată organizaţiei lui Iehova este un bun ce îi aparţine lui Iehova (Luca 16:10; 21:1–4).