Să ne încurajăm unii pe alţii în predicare
1 Cât de mult ne încurajează un „cuvânt spus la momentul potrivit“! (Prov. 25:11) Cum ne putem asigura că îi încurajăm pe colaboratorii noştri în lucrare prin vorbirea noastră?
2 Conversaţii ziditoare: Cât de încurajator este să discutăm despre lucruri spirituale cu colaboratorii noştri în predicare (Ps. 37:30). Putem vorbi despre introducerea pe care am pregătit-o sau putem relata experienţe încurajatoare pe care le-am avut recent în lucrare (Fap. 15:3). Putem împărtăşi o idee interesantă pe care am citit-o în Biblie, în revistele recente sau pe care am auzit-o la o întrunire a congregaţiei. Ori putem discuta idei prezentate într-o cuvântare publică ţinută de curând la Sala Regatului.
3 Când un locatar ridică o obiecţie şi nu ştim ce să-i răspundem, ne putem simţi descurajaţi. Ar fi util să ne rezervăm câteva minute pentru a analiza împreună cu colaboratorul nostru cum am putea răspunde unei astfel de obiecţii sau întrebări pe viitor. În acest sens, putem consulta cartea Argumente. Şi, dacă ne-a plăcut ceva din prezentarea colaboratorului nostru, îl putem lăuda sincer.
4 Să luăm iniţiativa: Există fraţi şi surori în grupa noastră de studiu de carte cu care nu am colaborat de mai mult timp? Putem „să ne încurajăm reciproc“ invitându-i în lucrarea de predicare (Rom. 1:12). Pionierii auxiliari şi regulari se bucură să aibă un colaborator, în special dimineaţa devreme sau seara târziu când, probabil, mai puţini vestitori merg în lucrare. Astfel, îi putem ajuta pe pionieri. Sau poate există în congregaţia noastră vestitori care, din cauza problemelor de sănătate, nu pot face prea mult în serviciul creştin. Dacă îi invităm să ne însoţească în lucrarea de predicare, poate la un studiu biblic, atât noi, cât şi ei, vom trage foloase spirituale (Prov. 27:17).
5 Laudele, chiar şi pentru lucruri mici, sunt întotdeauna încurajatoare. Să nu uităm acest lucru când colaborăm cu fraţii în predicare, deoarece dorim ‘să continuăm să ne zidim unii pe alţii’! (1 Tes. 5:11)