Să ne interesăm sincer de semeni fiind buni observatori

¹ Iehova Dumnezeu şi Cristos Isus ştiu foarte bine care sunt nevoile oamenilor şi cum să-i ajute (2 Cron. 16:9; Mar. 6:34). Dacă ne dăm seama ce îi interesează şi îi preocupă pe oamenii cu care discutăm în minister, putem să ne adaptăm modul de prezentare a veştii bune.

² Să fim atenţi la detalii: Isus era un observator iscusit (Mar. 12:41–43; Luca 19:1–6). Asemenea lui, ne putem crea ocazii de a depune o mărturie temeinică dacă observăm ce obiecte religioase au oamenii în casă, ce sloganuri sunt scrise pe maşinile lor sau ce jucării au în curte.

³ Expresia feţei şi atitudinea unei persoane ne pot dezvălui câte ceva despre starea ei de spirit (Prov. 15:13). Poate că are nevoie de câteva cuvinte de mângâiere din cauză că a pierdut pe cineva drag în moarte sau din cauză că trece prin alte situaţii descurajante. Citindu-i câteva versete potrivite, îi putem aduce alinare (Prov. 16:24). Sau este interlocutorul nostru grăbit? Ori îi plânge copilul? Atunci poate că ar fi mai bine să revenim. Dovedind consideraţie şi „afecţiune frăţească“ faţă de locatar, este posibil ca acesta să se simtă îndemnat să ne asculte când îl revizităm. — 1 Pet. 3:8.

⁴ Să fim adaptabili: Apostolul Pavel a observat că în Atena exista un altar dedicat „unui Dumnezeu necunoscut“. Prin urmare, el şi-a adaptat prezentarea şi a spus: „Ceea ce veneraţi fără să cunoaşteţi, aceasta vă vestesc eu“. Deoarece Pavel a dat dovadă de mult tact, unii dintre cei care l-au ascultat s-au simţit îndemnaţi să asculte mesajul despre Regat şi au devenit credincioşi. — Fap. 17:23, 34.

⁵ Dacă suntem observatori iscusiţi, şi noi putem discerne ce anume îi interesează pe interlocutorii noştri şi vom şti cum să ne adaptăm prezentarea. Puneţi-i locatarului întrebări prin care să-l îndemnaţi să se exprime. Gândiţi-vă ce versete i-ar putea stârni interesul (Prov. 20:5). Fiind buni observatori şi dovedind un interes sincer faţă de alţii, vom reuşi să facem cunoscută vestea bună dând dovadă de iscusinţă.