Să depunem mărturie oriunde se găsesc oameni
1 Recunoscând rolul spiritului lui Dumnezeu în ministerul său, apostolul Pavel a spus: „Dumnezeu a făcut să crească“. Iată ce a mai confirmat el: „Suntem colaboratori ai lui Dumnezeu“ (1 Cor. 3:5–9, NW). Acesta este un privilegiu minunat. Cum putem demonstra în public că apreciem calitatea de colaboratori ai lui Dumnezeu? Declarând vestea bună tuturor celor pe care îi întâlnim în lucrarea din casă în casă şi oriunde în altă parte.
2 Ni s-a poruncit să ‘facem discipoli dintre oameni’ (Mat. 28:19, NW). Dacă în minister discutăm doar cu puţini oameni, ne-am putea descuraja repede şi am putea considera că realizările noastre sunt nesemnificative. Pe de altă parte, ne bucurăm foarte mult în minister când întâlnim mulţi oameni şi discutăm cu ei. Lucrul acesta poate fi oarecum dificil, întrucât pretinde din partea noastră, într-o anumită măsură, un spirit întreprinzător de a merge oriunde sunt oameni pentru a putea lua legătura cu ei.
3 Exemple practice: Le putem depune mărturie oamenilor în pieţe, parcuri, popasuri şi staţii. Când călătoriţi cu mijloacele de transport în comun, sunteţi pregătiţi să depuneţi mărturie în timpul călătoriei? Doi Martori care călătoreau într-un autobuz aglomerat ca să ajungă la întrunirea pentru serviciu au discutat despre ilustraţia din cartea Cunoştinţa ce înfăţişează paradisul, referindu-se la promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viitor. Aşa cum speraseră să se întâmple, un tânăr din apropiere a ascultat şi a rămas impresionat de ceea ce a auzit. Înainte să coboare din autobuz, el a acceptat cartea şi a cerut ca cineva să-l viziteze la domiciliu.
4 Mulţi vestitori au găsit bucurie în depunerea de mărturie informală. Într-o după-amiază, o soră a mers la centrul comercial local şi a abordat persoane care îşi terminaseră cumpărăturile şi care nu păreau să se grăbească. Ea a plasat toată literatura pe care o avea în geantă. Un bărbat ce aştepta în maşina lui a primit cu plăcere revistele oferite de sora noastră. El asistase mai înainte la întruniri, iar conversaţia lor i-a stârnit din nou interesul.
5 Este un privilegiu să preamărim numele lui Iehova. Demonstrându-ne zelul pentru lucrarea de predicare, arătăm că nu ratăm scopul bunătăţii nemeritate manifestate de Dumnezeu faţă de noi. Întrucât „acum este timpul deosebit de favorabil“ pentru a-i ajuta pe alţii, să mergem oriunde se găsesc oameni şi să le depunem mărturie despre „ziua salvării“, respectiv ziua lui Iehova. — 2 Cor. 6:1, 2, NW.