Şi tu poţi depune mărturie informală!
1. a) Ce este mărturia informală? b) Câţi dintre cei prezenţi la această întrunire au aflat adevărul prin mărturia informală?
1 Câte persoane din congregaţia ta au aflat adevărul prin mărturia informală? S-ar putea să te surprindă răspunsul la această întrebare. Mărturia informală înseamnă a le împărtăşi vestea bună oamenilor pe care îi întâlnim în activităţile noastre cotidiene: când călătorim, când ne vizităm rudele sau vecinii, la cumpărături, la şcoală, la serviciu şi aşa mai departe. De exemplu, dintr-un grup de peste 200 de vestitori botezaţi, 40 la sută au aflat adevărul prin mărturia informală! Aşadar, această metodă de predicare este foarte eficientă.
2. Ce ocazii în care s-a depus mărturie informală sunt menţionate în Scripturi?
2 Evanghelizatorii din secolul întâi au depus deseori mărturie informală. De pildă, când călătorea prin Samaria, Isus i-a predicat unei femei care scotea apă de la izvorul lui Iacob (Ioan 4:6–26). Filip a început o conversaţie cu un demnitar etiopian care citea din cartea Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi într-adevăr ce citeşti?“ (Fap. 8:26–38). Când era în închisoare, în Filipi, apostolul Pavel i-a depus mărturie unui temnicer (Fap. 16:23–34). Mai târziu, când se afla în arest la domiciliu, Pavel „îi primea cu drag pe toţi cei care veneau la el, predicându-le regatul lui Dumnezeu şi învăţându-i lucrurile privitoare la Domnul Isus Cristos“ (Fap. 28:30, 31). Şi tu poţi depune mărturie informală, chiar dacă eşti timid. Cum anume?
3. Ce ne poate ajuta să depăşim timiditatea?
3 Să facem primul pas: Multora dintre noi le este greu să înceapă conversaţii cu străini. A aduce vorba despre adevăr chiar şi într-o conversaţie cu cei pe care îi cunoaştem poate fi puţin stânjenitor. Însă vom găsi motivaţia de a vorbi despre vestea bună dacă medităm la bunătatea lui Iehova, la adevărurile preţioase pe care le-a dezvăluit slujitorilor săi şi la situaţia deplorabilă a oamenilor din lumea întreagă (Iona 4:11; Ps. 40:5; Mat. 13:52). În plus, îi putem cere lui Iehova să ne ajute ‘să prindem curaj’ (1 Tes. 2:2). Un cursant al Şcolii Galaad a spus: „Am observat deseori că rugăciunea mă ajută când îmi este greu să vorbesc cu oamenii“. Dacă eziţi să vorbeşti, spune în gând o scurtă rugăciune (Neem. 2:4).
4. Ce obiectiv ne-am putea propune pentru început şi de ce?
4 Aşa cum reiese din definiţia expresiei, mărturia informală nu presupune să începem conversaţia cu o introducere pe care o folosim din casă în casă sau cu un verset biblic. Ne-ar putea fi util să avem ca obiectiv începerea unei conversaţii fără să ne simţim obligaţi să depunem mărturie imediat. Mulţi vestitori au spus că, făcând acest pas, au căpătat încrederea de a prezenta în cele din urmă vestea bună. Dacă persoana nu doreşte să vorbească, nu trebuie să insistăm. Putem să încheiem conversaţia în mod politicos şi să mergem mai departe.
5. Cum reuşeşte o soră timidă să depună mărturie informală?
5 Când face piaţa, o soră timidă din fire mai întâi priveşte în ochi persoana cu care doreşte să vorbească şi îi zâmbeşte. Dacă persoana zâmbeşte şi ea, sora face o scurtă remarcă. Dacă persoana este dispusă să converseze, sora capătă încredere să continue discuţia. Apoi, ascultă cu atenţie şi încearcă să-şi dea seama ce aspect al veştii bune ar fi mai potrivit pentru acea persoană. Procedând astfel, sora a oferit multă literatură şi chiar a început un studiu biblic.
6. Cum am putea începe o conversaţie într-un cadru informal?
6 Să începem conversaţii: Ce putem spune pentru a începe o conversaţie? Când a vorbit cu femeia la fântână, Isus a început conversaţia cerându-i pur şi simplu să-i dea să bea apă (Ioan 4:7). Aşadar, am putea începe o conversaţie salutând în mod amabil sau punând o întrebare. În timpul discuţiei, am putea găsi ocazia să menţionăm o idee biblică şi chiar să plantăm sămânţa adevărului (Ecl. 11:6). Unii au avut succes făcând o remarcă interesantă, care stârneşte curiozitatea şi îi determină pe ceilalţi să pună întrebări. De exemplu, în timp ce ne aşteptăm rândul la medic, am putea începe o conversaţie spunând: „De-abia aştept timpul când nu mă voi mai îmbolnăvi!“.
7. Cum ne va ajuta faptul de a fi buni observatori să depunem mărturie informală?
7 Fiind buni observatori, ne va fi mai uşor să începem conversaţii. Dacă observăm un părinte ai cărui copii sunt bine-crescuţi, am putea să-l lăudăm şi să-l întrebăm: „Cum aţi reuşit să vă educaţi atât de bine copiii?“. O soră este atentă la subiectele pe care le discută colegii ei de muncă şi apoi le împărtăşeşte idei concrete cu privire la ceea ce-i interesează. Când a aflat că una dintre colegele ei intenţiona să se căsătorească, sora i-a oferit un număr al revistei Treziţi-vă!, care arăta cum se poate organiza o nuntă. Acest lucru a dus şi la alte discuţii biblice.
8. Cum putem folosi literatura pentru a începe o conversaţie?
8 Un alt mod de a începe o conversaţie este să citim literatura noastră într-un loc în care putem fi văzuţi de alţii. Un frate deschide revista Turnul de veghe sau Treziţi-vă! la un articol cu un titlu interesant şi începe să-l citească. Dacă observă că o persoană de lângă el se uită în revistă, fratele pune o întrebare sau face o scurtă observaţie referitoare la articolul pe care-l citeşte. Astfel, deseori el începe o conversaţie şi depune mărturie. Simplul fapt de a lăsa o publicaţie la vedere poate trezi curiozitatea colegilor de muncă sau de şcoală şi îi poate determina să ne pună întrebări despre ea.
9, 10. a) Cum ne putem crea ocazii de a depune mărturie informală? b) Cum ai făcut tu acest lucru?
9 Să ne creăm ocazii: Având în vedere urgenţa lucrării de predicare, nu ar trebui să privim mărturia informală ca pe ceva ce poate fi lăsat la voia întâmplării. Dimpotrivă, ar trebui să încercăm să ne creăm ocazii pentru a depune mărturie în timpul activităţilor de zi cu zi. Să ne gândim dinainte la oamenii pe care e posibil să-i întâlnim şi să ne imaginăm cum am putea să începem o conversaţie plăcută. Ar fi bine să avem la îndemână o Biblie, precum şi publicaţii biblice pe care să le putem oferi celor interesaţi (1 Pet. 3:15).
10 Fiind ingenioşi, mulţi vestitori şi-au creat ocazii să depună mărturie informală. O soră care locuieşte într-o clădire de apartamente prevăzută cu sisteme sofisticate de securitate foloseşte spaţiul de destindere al clădirii pentru a face puzzle-uri cu peisaje frumoase din natură. Când oamenii se opresc şi fac unele remarci referitoare la frumuseţea peisajelor, sora noastră profită de această ocazie pentru a începe o conversaţie şi pentru a le vorbi despre promisiunea pe care o conţine Biblia cu privire la „un cer nou şi un pământ nou“ (Rev. 21:1–4). Te poţi gândi şi tu la alte ocazii de a depune mărturie informală?
11. Cum putem cultiva interesul manifestat de persoanele cărora le predicăm în mod informal?
11 Să cultivăm interesul: În cazul în care întâlnim o persoană receptivă, să încercăm să cultivăm interesul. Dacă este potrivit, i-am putea spune persoanei: „Mi-a făcut o deosebită plăcere să vorbesc cu dumneavoastră. Cum ne-am putea întâlni ca să stăm de vorbă şi cu altă ocazie?“. Unii vestitori îi dau persoanei interesate adresa şi numărul lor de telefon şi spun: „Mi-a părut bine să vorbesc cu dumneavoastră. Dacă aţi dori să cunoaşteţi mai multe despre ceea ce am discutat, poftiţi adresa şi numărul meu de telefon“. Când nu putem cultiva noi înşine interesul, să facem demersuri ca persoana respectivă să fie vizitată de cineva din congregaţia pe al cărei teritoriu locuieşte. De aceea, să trimitem cât mai repede secretarului congregaţiei noastre formularul Vă rugăm să vizitaţi această persoană (S-43).
12. a) De ce să ţinem evidenţa timpului petrecut în mărturia informală şi de ce să-l raportăm? b) Ce rezultate s-au obţinut prin mărturia informală? (Vezi chenarul „Mărturia informală dă rezultate!“)
12 Timpul pe care-l petrecem depunând mărturie informală trebuie raportat. De aceea, să fim atenţi să îl notăm, chiar dacă sunt doar câteva minute pe zi. Să ne gândim: Dacă fiecare vestitor ar depune mărturie informală cinci minute în fiecare zi, aceasta ar însemna mai bine de 17 milioane de ore în fiecare lună!
13. Ce ar trebui să ne motiveze să depunem mărturie informală?
13 Avem cele mai nobile motive ca să depunem mărturie informală: iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele (Mat. 22:37–39). Inima noastră plină de apreciere faţă de calităţile lui Iehova şi faţă de scopurile sale ne impulsionează să vorbim despre „gloria splendorii domniei sale“ (Ps. 145:7, 10–12). Interesul sincer faţă de aproapele ne îndeamnă să profităm de orice ocazie potrivită pentru a împărtăşi vestea bună cât încă este timp (Rom. 10:13, 14). Dacă ne gândim dinainte şi ne pregătim, fiecare dintre noi putem depune mărturie informală şi chiar putem avea bucuria de a-i vorbi despre adevăr unei persoane cu inima sinceră.
[Text generic pe pagina 4]
Ne-ar putea fi util să avem ca obiectiv să întâlnim oameni şi să începem conversaţii cu ei
[Text generic pe pagina 5]
Fiind ingenioşi, mulţi vestitori şi-au creat ocazii de a depune mărturie informală
[Chenarul de la pagina 5]
Sugestii pentru începerea unei conversaţii
◼ Rugaţi-vă pentru ajutor ca să începeţi o conversaţie
◼ Alegeţi persoanele care par prietenoase şi care nu sunt grăbite
◼ Priviţi-le în ochi, zâmbiţi şi faceţi o remarcă referitoare la ceva de interes comun
◼ Fiţi buni ascultători
[Chenarul de la pagina 6]
Mărturia informală dă rezultate!
• În timp ce era la service şi aştepta să-i fie reparată maşina, un frate a depus mărturie celor de lângă el şi le-a dat invitaţii la cuvântarea publică. Un an mai târziu, la un congres, un frate pe care el nu l-a recunoscut l-a salutat cu căldură. Era unul dintre cei pe care îi întâlnise cu un an în urmă la service şi cărora le dăduse o invitaţie la cuvântare! Acel bărbat a asistat la cuvântare şi a solicitat un studiu biblic. Atât el, cât şi soţia lui s-au botezat.
• O soră care a aflat adevărul prin mărturia informală consideră că teritoriul său special sunt oamenii pe care-i întâlneşte datorită celor trei copii ai săi. Teritoriul ei include vecini şi părinţi pe care-i întâlneşte la şcoală sau la şedinţele cu părinţii. De fiecare dată când se prezintă, ea spune în mod simplu, dar sincer că Biblia este pentru ea un ajutor de mare preţ în educarea copiilor, apoi schimbă subiectul. Dar, odată ce a spart gheaţa, îi este mai uşor să aducă în discuţie Biblia cu alte ocazii. Folosind această metodă, sora a ajutat 12 persoane să ajungă la pasul botezului.
• Când o soră a fost vizitată de un agent de asigurări, ea a profitat de ocazie şi i-a depus mărturie. L-a întrebat dacă i-ar plăcea să i se garanteze o sănătate bună, fericire şi viaţă veşnică. El a spus că i-ar plăcea şi a întrebat-o despre ce poliţă de asigurare era vorba. Sora i-a arătat promisiunile Bibliei şi i-a oferit una dintre publicaţiile noastre, pe care el a citit-o într-o singură seară. S-a iniţiat un studiu biblic. Bărbatul a început să asiste la întruniri şi, mai târziu, s-a botezat.
• În timp ce călătoarea cu avionul, o soră a început să-i vorbească unei femei care stătea pe locul alăturat şi i-a depus mărturie. La aterizare, sora i-a dat femeii adresa şi numărul ei de telefon şi a încurajat-o să solicite un studiu biblic cu proxima ocazie când Martorii lui Iehova aveau să o viziteze. Chiar a doua zi, la uşa femeii au sunat două Martore. Femeia a început să studieze Biblia, a făcut progrese rapide, s-a botezat şi, în scurtă vreme, conducea trei studii biblice.
• Un frate orb, în vârstă de 100 de ani, care locuieşte într-un azil, obişnuieşte să spună: „Avem nevoie de Regat!“. Drept urmare, asistentele şi pacienţii i-au pus fratelui întrebări care i-au dat ocazia să le spună ce este Regatul. Una dintre femeile care lucrează acolo l-a întrebat ce va face în paradis. El a spus: „Voi vedea, voi merge din nou şi voi da foc scaunului cu rotile!“. Fiind orb, a rugat-o să-i citească revistele. Când fiica fratelui a venit în vizită, femeia i-a cerut voie să ducă revistele acasă. O asistentă i-a spus fiicei fratelui: „În azilul nostru, toată lumea spune: «Avem nevoie de Regat!»“.
• O soră care aştepta la rând într-un restaurant a auzit discuţia pe teme politice a unor bărbaţi în vârstă, aşezaţi nu departe de ea. Unul dintre ei a spus că guvernul nu ne poate rezolva problemele. Atunci, sora şi-a zis: „Asta e şansa mea!“. A spus o scurtă rugăciune şi s-a apropiat de ei. După ce s-a prezentat, le-a vorbit despre un guvern care va rezolva problemele omenirii, Regatul lui Dumnezeu, şi le-a oferit o broşură pe care o avea la ea. Chiar atunci s-a apropiat managerul restaurantului. Sora a crezut că acesta îi va cere să plece. Însă, managerul i-a spus că ascultase conversaţia şi că ar dori şi el o broşură. O angajată care, la rândul ei, ascultase discuţia s-a apropiat. Avea lacrimi în ochi. Ea studiase cândva Biblia şi dorea să reînceapă studiul.