Are importanţă cine îţi vede realizările?
BEŢALEEL şi Oholiab erau obişnuiţi cu munca în construcţii. În perioada în care au fost sclavi în Egipt au făcut atâtea cărămizi, încât probabil nici nu voiau să-şi mai aducă aminte de acea muncă. Însă vremurile acelea trecuseră. Acum urmau să devină artizani de cea mai înaltă clasă, întrucât fuseseră numiţi în fruntea lucrărilor de construire a tabernacolului (Ex. 31:1-11). Cu toate acestea, puţini oameni aveau să vadă unele dintre lucrările impresionante făcute de ei. Urmau ei să fie dezamăgiţi din cauza lipsei de recunoaştere? Avea cu adevărat importanţă cine le vedea realizările? Ce se poate spune în cazul tău? Are importanţă cine îţi vede realizările?
REALIZĂRI DEOSEBITE VĂZUTE DOAR DE CÂŢIVA
Unele obiecte din tabernacol erau adevărate capodopere. Gândeşte-te, de exemplu, la heruvimii de aur aflaţi pe arca legământului. Apostolul Pavel a spus că aceştia erau „glorioşi” (Evr. 9:5). Imaginează-ţi cât de frumoase erau acele statuete din aur bătut! (Ex. 37:7-9)
Dacă ar fi găsite în zilele noastre, lucrările lui Beţaleel şi Oholiab ar putea fi expuse în cele mai renumite muzee, unde ar fi văzute de foarte mulţi oameni. Dar câţi le-au văzut splendoarea la vremea când au fost făcute? Heruvimii erau în Sfânta Sfintelor. Astfel, ei erau văzuţi numai de marele preot, care intra acolo doar o dată pe an, în Ziua Ispăşirii (Evr. 9:6, 7). Drept urmare, acei heruvimi au fost văzuţi de foarte puţini oameni.
CUM SĂ GĂSEŞTI SATISFACŢIE CHIAR DACĂ NU AI RECUNOAŞTEREA ALTORA
Dacă ai fi fost Beţaleel sau Oholiab şi ai fi lucrat din greu pentru a realiza acele opere de artă remarcabile, cum te-ai fi simţit ştiind că puţini aveau să le vadă? Oamenii din prezent se simt împliniţi când au parte de laudele şi de admiraţia celor din jur. Acestea sunt un indicator al valorii muncii lor. Dar slujitorii lui Iehova au un alt punct de vedere. Asemenea lui Beţaleel şi Oholiab, noi găsim satisfacţie ştiind că înfăptuim voinţa lui Iehova şi avem aprobarea sa.
În zilele lui Isus, conducătorii religioşi obişnuiau să facă rugăciuni prin care să-i impresioneze pe alţii. Însă Isus a recomandat exact contrariul: Roagă-te cu sinceritate, fără să-ţi doreşti să fii lăudat de ceilalţi. Care va fi rezultatul? „Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.” (Mat. 6:5, 6) Aşadar, cel mai important lucru este ce crede Iehova despre rugăciunile noastre, nu ce cred alţii. Părerea lui face ca rugăciunile noastre să fie cu adevărat valoroase. Acest lucru se poate spune despre tot ce facem în serviciul sacru. Realizările noastre sunt valoroase nu pentru că ne aduc recunoaşterea altora, ci pentru că îi sunt plăcute lui Iehova, „care vede în ascuns”.
După ce lucrările de construire a tabernacolului s-au încheiat, un nor „a acoperit cortul întâlnirii, iar gloria lui Iehova a umplut tabernacolul” (Ex. 40:34). Aceasta a fost o dovadă clară a aprobării lui Iehova! Cum crezi că s-au simţit Beţaleel şi Oholiab în acele momente? Chiar dacă numele lor n-au fost gravate pe lucrările pe care le-au făcut, cu siguranţă că ei au simţit o mare satisfacţie ştiind că Dumnezeu le-a binecuvântat eforturile (Prov. 10:22). În mod sigur, în anii care au urmat, ei s-au bucurat foarte mult văzând că lucrările lor continuau să fie folosite în serviciul lui Iehova. Când vor învia în lumea nouă, fără îndoială că Beţaleel şi Oholiab vor fi încântaţi să afle că tabernacolul a fost folosit în închinarea adevărată aproximativ 500 de ani!
Chiar dacă niciun om nu vede serviciul tău făcut de bunăvoie şi cu umilinţă, Iehova îl vede!
În prezent, în organizaţia lui Iehova, creatorii de desene animate, desenatorii, muzicienii, fotografii, traducătorii şi redactorii sunt toţi anonimi. Din acest punct de vedere, nimeni nu le „vede” realizările. Acelaşi lucru se poate spune şi despre multe dintre eforturile care se fac în cele peste 110 000 de congregaţii de pe tot pământul. De exemplu, cine îl vede pe fratele care se ocupă de contabilitate când completează formularele la sfârşitul fiecărei luni? Cine îl vede pe secretar când pregăteşte raportul de activitate al congregaţiei? Şi cine observă munca fraţilor sau a surorilor care participă la lucrările de întreţinere de la sala Regatului?
La sfârşitul vieţii, Beţaleel şi Oholiab nu aveau trofee, medalii sau plachete care să ateste măiestria şi calitatea lucrărilor pe care le-au făcut. Dar ei aveau ceva mult mai valoros: aprobarea lui Iehova. Putem fi siguri că Iehova le-a văzut realizările. Fie ca şi noi să imităm exemplul lor, slujindu-i lui Iehova de bunăvoie şi cu umilinţă!