Poţi găsi satisfacţie într-o muncă grea?

CULTIVĂ UN PUNCT DE VEDERE POZITIV

Indiferent că faci o muncă fizică sau intelectuală, lasă-te călăuzit de ideea că „orice osteneală aduce foloase” (Proverbele 14:23). În ce sens? În primul rând, prin muncă ne câştigăm mijloacele de existenţă. Este adevărat că Dumnezeu a promis că le va asigura slujitorilor săi lucrurile necesare vieţii (Matei 6:31, 32). Totuşi, el aşteaptă de la noi să ne facem partea, câştigându-ne în mod cinstit existenţa (2 Tesaloniceni 3:10).

Prin urmare, putem considera munca o activitate desfăşurată în vederea atingerii unui scop. Munca este un mijloc prin care ne putem achita în mod onorabil de responsabilităţi. Joshua, în vârstă de 25 de ani, a spus: „Faptul de a reuşi să te întreţii este în sine o realizare. Dacă poţi să-ţi cumperi lucrurile necesare, atunci munca pe care o desfăşori şi-a atins scopul”.

Mai mult decât atât, munca asiduă contribuie la dobândirea respectului de sine. Când ne autodisciplinăm pentru a persevera chiar şi atunci când munca pe care o facem pare plictisitoare şi grea, avem satisfacţia că nu am cedat tentaţiei de a scăpa de ea şi că am făcut o muncă de calitate (Proverbele 26:14). Prin urmare, munca produce un puternic sentiment de mulţumire. Aaron, menţionat în articolul precedent, spune: „După o zi lungă de muncă, simt o mare satisfacţie. Deşi sunt foarte obosit, iar munca mea a trecut, poate, neobservată, sunt mulţumit că am realizat ceva”.

FII CONŞTIINCIOS

Biblia vorbeşte în mod laudativ despre bărbatul care este „iscusit în munca lui” şi despre femeia ale cărei mâini „fac cu plăcere orice muncă” (Proverbele 22:29; 31:13). Bineînţeles, iscusinţa nu se dobândeşte în mod automat. În plus, puţini sunt cei cărora le place să facă lucruri la care nu se pricep. Poate că acesta este şi motivul pentru care mulţi consideră că munca lor nu le aduce satisfacţie. Probabil că ei n-au depus suficiente eforturi pentru a deveni iscusiţi în ceea ce fac.

În realitate, o persoană poate face cu plăcere aproape orice fel de muncă, cu condiţia să aibă o atitudine corectă faţă de aceasta, adică să fie dispusă să acumuleze cunoştinţe temeinice pentru a o efectua cât mai bine. William, în vârstă de 24 de ani, spune: „Când îţi dai silinţa să faci bine un anumit lucru şi vezi rezultatele, simţi o mare satisfacţie. Dar, când faci ceva fără tragere de inimă, nu te poţi aştepta să ai satisfacţii”.

CONCENTREAZĂ-TE ASUPRA UTILITĂŢII MUNCII TALE

Evită să te gândeşti numai la foloasele financiare ale muncii pe care o faci. Mai degrabă, întreabă-te: De ce este necesară această muncă? Ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi făcută de nimeni sau dacă n-ar fi făcută bine? Cât de utilă le este altora?

Este important să meditezi la toate aceste întrebări, dar, în mod special, la ultima dintre ele, deoarece satisfacţia muncii este strâns legată de utilitatea ei. Isus a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi” (Faptele 20:35). În afară de beneficiarii direcţi ai serviciilor tale, cum ar fi clienţii şi patronii, există şi alţi beneficiari, printre care membrii familiei şi persoanele nevoiaşe.

Membrii familiei. Când capul familiei munceşte cu conştiinciozitate pentru a-şi întreţine familia, munca lui este utilă în cel puţin două privinţe. În primul rând, el le asigură membrilor familiei lucrurile materiale necesare: hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, achitându-se astfel de responsabilitatea primită de la Dumnezeu ‘de a se îngriji de ai lui’ (1 Timotei 5:8). Şi, în al doilea rând, câştigându-şi pâinea cu trudă, arată prin propriul exemplu importanţa faptului de a munci cu conştiinciozitate. Shane, menţionat în articolul precedent, spune: „Tatăl meu este o persoană cu o atitudine exemplară faţă de muncă. Este un om cinstit, care a muncit toată viaţa ca tâmplar. Din exemplul său am învăţat că este important să munceşti cu propriile mâini, făcând lucruri care le sunt utile altora”.

Persoanele nevoiaşe. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini ‘să muncească din greu ca să aibă ce să le dea celor în nevoie’ (Efeseni 4:28). Într-adevăr, când muncim din greu pentru a ne întreţine familia, am putea să-i ajutăm şi pe cei nevoiaşi (Proverbele 3:27). Aşadar, dacă muncim cu sârguinţă, putem simţi fericirea pe care o aduce faptul de a da.

MERGI O MILĂ ÎN PLUS

În celebra Predică de pe munte, Isus a spus: „Dacă cineva cu autoritate te obligă să mergi cu el o milă, mergi cu el două mile” (Matei 5:41). Cum ai putea aplica acest principiu la munca ta? În loc să faci doar strictul necesar, caută modalităţi de a face mai mult decât ţi se cere. Fixează-ţi obiective personale, încercând, de exemplu, să munceşti mai calitativ sau mai repede. Acordă atenţie chiar şi celor mai mici detalii.

Când mergi o milă în plus, satisfacţia muncii nu va întârzia să apară. De ce? Deoarece tu deţii controlul asupra acţiunilor tale. Oferi mai mult pentru că aşa vrei, nu pentru că te-a obligat cineva (Filimon 14). În acest sens, să ne amintim principiul din Proverbele 12:24: „Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va fi folosită la muncă forţată”. Este adevărat, puţini dintre noi vor ajunge sclavi sau vor fi literalmente puşi la muncă forţată. Totuşi, o persoană care face doar ce i se cere s-ar putea simţi asemenea unui sclav, mereu apăsată de cerinţele altora. Însă, cineva care merge o milă în plus, făcând mai mult pentru că aşa a ales, simte că deţine controlul asupra vieţii sale. O astfel de persoană este stăpână pe propriile acţiuni.

ACORDĂ MUNCII LOCUL CUVENIT

Faptul de a fi sârguincios este un lucru lăudabil, însă este important să nu uităm că viaţa nu se rezumă la muncă. Biblia ne îndeamnă să fim harnici (Proverbele 13:4). Totuşi, ea nu ne îndeamnă să devenim dependenţi de muncă. În Eclesiastul 4:6 se spune: „Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trudă şi goană după vânt”. O persoană dependentă de muncă nu se bucură niciodată de rezultatele muncii sale pentru că munca îi consumă tot timpul şi toată energia. De fapt, munca sa este „goană după vânt”.

Biblia ne poate ajuta să cultivăm un punct de vedere echilibrat faţă de muncă. Deşi ne îndeamnă să fim harnici, ea ne sfătuieşte, de asemenea, ‘să ne asigurăm de lucrurile mai importante’ (Filipeni 1:10). Care sunt acestea? Printre ele se numără faptul de a petrece timp cu familia şi cu prietenii. Dar şi mai importante sunt activităţile spirituale, cum ar fi citirea din Cuvântul lui Dumnezeu şi meditarea la cele citite.

În general, persoanele care se străduiesc să ducă o viaţă echilibrată găsesc mai multă satisfacţie în munca lor. William, menţionat mai înainte, spune: „Unul dintre foştii mei patroni este o persoană cu un punct de vedere echilibrat faţă de muncă. Este foarte conştiincios, iar clienţii îl apreciază deoarece face o muncă de calitate. Cu toate acestea, după programul de lucru, el se detaşează de problemele de la serviciu şi se dedică familiei şi activităţilor spirituale. Este cel mai fericit om pe care l-am cunoscut vreodată!”.