S-a găsit arca lui Noe?

CĂUTAREA neobosită a arcei lui Noe este un subiect ce revine mai mereu în atenţia mass-mediei. Şi pe bună dreptate. Vasul uriaş datorită căruia Noe şi familia sa au supravieţuit Potopului din 2370–2369 î.e.n. ar fi o descoperire arheologică epocală. Până în prezent însă, omul s-a străduit în zadar să îl găsească. Lăsând deoparte orice speculaţie sau afirmaţie ce frizează senzaţionalul, ce informaţii sigure deţinem referitor la arcă?

Potrivit Scripturilor, arca lui Noe „s-a oprit pe munţii Ararat“ (Geneza 8:4). Regiunea Ararat include bine cunoscutul vârf numit azi Ararat, aflat în estul Turciei, aproape de graniţa cu Armenia şi Iran.

Numeroasele expediţii efectuate în regiune în încercarea de a găsi arca n-au dat naştere decât la supoziţii, interesante, ce-i drept, însă departe de a constitui dovezi concludente. Fotografii aeriene dintre cele mai curioase, bucăţi de lemn acoperite cu catran, descoperite în zonă, şi ştiri despre persoane ce susţin că ar fi zărit arca — toate acestea au intensificat dorinţa oamenilor de a primi dovezi într-adevăr incontestabile. Dar ele nu sunt deloc uşor de găsit. Asta deoarece unul dintre locurile în care se presupune că s-ar afla arca lui Noe se găseşte la circa 4 500 de metri altitudine, pe muntele Ararat. Iar din cauza situaţiei politice tensionate din regiune, organizatorii străini de expediţii nu obţin întotdeauna permisiunea autorităţilor de a-l escalada.

Totuşi, nu puţini dintre cei interesaţi de acest subiect îşi doresc să fie organizate mai multe expediţii aici. Ei cred că pe înzăpezitul munte Ararat — sub stratul de zăpadă şi gheaţă ce-l acoperă în cea mai mare parte a anului — se află părţi intacte din arcă şi susţin că numai în anii cu veri toride ai şansa să o vezi ori să ajungi la ea.

Unele consemnări au făcut ca un astfel de deziderat să prindă din ce în ce mai mult contur. Iosefus, istoric evreu al secolului I e.n., a amintit spusele câtorva istorici dinaintea lui, care au scris că arca încă se putea zări pe înălţimile lanţului muntos Ararat. Se mai zvonea că oamenii luau ca suvenir bucăţi de lemn acoperit cu catran. Printre cei citaţi de Iosefus s-a numărat Berossos, cronicar babilonian din veacul al III-lea î.e.n.

În secolul al XX-lea a fost dată publicităţii o relatare şi mai uimitoare, aparţinând unui armean pe nume George Hagopian. El a povestit cum, copil fiind, a mers în primii ani ai secolului trecut împreună cu unchiul lui să vadă arca şi chiar s-a căţărat pe ea. Hagopian a murit în 1972, dar mărturia lui îi fascinează şi îi încântă în continuare pe mulţi.

Adevărată temelie a credinţei?

Avem oare motive întemeiate să credem că exploratorii au descoperit arca sau că o vor găsi vreodată? Se pare că există mai degrabă motive să fim sceptici în această privinţă. Să nu uităm, de pildă, că Biblia nu menţionează locul precis în care s-a oprit arca după ce apele de la Potop au scăzut. Ea spune numai atât: „munţii Ararat“.

Este firesc ca exploratorii şi cei ce lansează diverse teorii să ia în calcul doar cel mai înalt vârf din regiune, excluzându-le pe celelalte. Dar Scripturile nu spun că Dumnezeu a făcut ca arca să se oprească tocmai pe vârful muntelui Ararat, ce azi este îngheţat şi se află la aproximativ 5 000 de metri deasupra nivelului mării.a Să ne amintim că, după ce vasul s-a oprit, Noe şi familia lui au mai locuit câteva luni în el (Geneza 8:4, 5). Pare puţin probabil şi ca, odată ieşiţi din arcă, ei şi multele animale pe care le luaseră pe vas să fi fost nevoiţi să coboare de pe un pisc foarte înalt, asemenea alpiniştilor. Prin urmare, locul în care s-a oprit arca trebuie să fi fost mai accesibil decât îşi închipuie unii exploratori din zilele noastre, şi totuşi suficient de înalt încât să corespundă descrierii din Geneza 8:4, 5. În orice caz, indiferent în ce loc din regiunea Ararat s-a oprit arca, oare n-ar fi dispărut ea cu secole în urmă din cauza deteriorării şi a jefuitorilor?

Mai mult, afirmaţiile celor ce fac publicitate expediţiilor efectuate pretinzând că ele ar avea valoare religioasă sunt întrucâtva îndoielnice. Organizatorul unei asemenea expediţii a susţinut că găsirea arcei „va întări credinţa a milioane de oameni . . . şi că astfel mulţi vor fi aduşi la credinţă“. În cadrul unei conferinţe de presă din 2004, el a mai declarat că descoperirea arcei ar fi „cel mai important eveniment de la învierea lui Cristos încoace“. Expediţia lui a fost mai târziu anulată.

Ar putea arca, odată găsită, să întărească sau chiar să dea naştere la credinţă în inima omului? Biblia arată că credinţa autentică nu depinde de lucrurile pe care le putem vedea sau atinge (2 Corinteni 5:7). Unii sunt atât de sceptici, încât afirmă cu tărie că doar dacă li s-ar oferi dovezi palpabile ar putea crede anumite relatări biblice. La drept vorbind însă, astfel de persoane nu vor avea credinţă oricâte dovezi li s-ar aduce. Însuşi Isus a spus că unii oameni pur şi simplu nu pot fi convinşi de adevărurile spirituale — nici dacă ar vedea pe cineva sculat din morţi! (Luca 16:31)

Pe de altă parte, credinţa autentică nu este credulitate; ea se bazează pe dovezi temeinice (Evrei 11:1). Există astfel de dovezi în cazul relatării biblice despre Potop? Pot oamenii raţionali să-i dea crezare? Categoric. Isus Cristos a spus clar: ‘Noe a intrat în arcă şi a venit potopul’ (Luca 17:26, 27). Iată cea mai sigură dovadă! De ce afirmăm acest lucru?

Isus a trăit în cer înainte de a veni pe pământ (Ioan 8:58). El a urmărit cum s-a construit arca şi a văzut şi Potopul. Aşadar, care dovadă vi se pare mai convingătoare? Cuvintele unui martor ocular, ale Celui care s-a dovedit întru totul demn de încredere şi care a demonstrat că este Fiul lui Dumnezeu? Ori şansa infimă ca exploratorii să găsească pe un vârf îngheţat de munte rămăşiţele milenare ale arcei? Privite din acest punct de vedere, dovezile că arca lui Noe a existat în realitate sunt covârşitoare.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

Există dovezi solide care să confirme relatarea biblică despre Potop?

[Text generic pe pagina 14]

Isus Cristos a spus clar: ‘Noe a intrat în arcă şi a venit potopul’