Să stăm în picioare compleţi şi cu o convingere fermă

Congresele: ocazii fericite care depun mărturie despre fraternitatea noastră

LA CEI cincizeci de ani ai săi, Joseph Rutherford, deşi slăbit după aproape un an de detenţie la care fusese supus în mod nedrept, slujea cu bucurie drept grom, ducându-le cu multă vioiciune colaboratorilor săi creştini valizele şi conducându-i la camerele lor de la hotel. Doi dintre foştii săi tovarăşi de detenţie, şi ei Studenţi în Biblie, îi repartizau în camere pe cei care aşteptau să fie cazaţi — o mare mulţime de oameni. Au lucrat fără să slăbească ritmul până după miezul nopţii. Toţi au fost cuprinşi de acest entuziasm molipsitor. Dar cu ce ocazie se petreceau toate acestea?

Era în anul 1919. Studenţii în Biblie, cunoscuţi în prezent ca Martorii lui Iehova, se refăceau după o perioadă de persecuţii crunte. Din 1 până în 8 septembrie, ei aveau să ţină un congres la Cedar Point (Ohio, SUA) care să-i ajute să-şi reîmprospăteze forţele. În ultima zi a congresului, cele 7 000 de persoane din asistenţă sorbeau pur şi simplu cuvintele încurajatoare ale fratelui Rutherford, care spunea: „Voi sunteţi ambasadori ai Regelui regilor şi Domnului domnilor, care le anunţaţi oamenilor . . . gloriosul Regat al Domnului nostru“.

Poporul lui Iehova a început să ţină congrese încă de pe vremea Israelului antic (Exodul 23:14–17; Luca 2:41–43). Astfel de adunări erau ocazii fericite în care toţi cei prezenţi erau ajutaţi să îşi îndrepte atenţia asupra Cuvântului lui Dumnezeu. În mod asemănător, congresele Martorilor lui Iehova din timpurile moderne se concentrează asupra lucrurilor spirituale. Pentru observatorii sinceri aceste adunări sunt o dovadă incontestabilă a unităţii care există în rândul Martorilor datorită puternicelor legături frăţeşti creştine.

Ei au depus mari eforturi ca să asiste

Creştinii din epoca modernă înţeleg că scopul acestor congrese este de a furniza înviorare spirituală şi instruire din Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru ei, aceste întruniri de mari proporţii sunt un ajutor indispensabil ca să ‘stea în picioare compleţi şi cu o convingere fermă în ce priveşte toată voinţa lui Dumnezeu’ (Coloseni 4:12). Prin urmare, Martorii sprijină din toată inima aceste congrese, depunând mari eforturi ca să asiste la ele.

Pentru unii, simpla prezenţă la aceste congrese este un test al credinţei, ei având de înfruntat obstacole cât munţii. Să luăm cazul unei Martore în vârstă din Austria. Deşi avea diabet şi trebuia să-şi facă zilnic injecţii cu insulină, ea a fost prezentă în toate zilele la un congres de district din ţara ei. Pentru o familie numeroasă din India care trăia în sărăcie lucie era aproape imposibil să asiste la un congres. Însă o membră a familiei a găsit o soluţie. „Deoarece nu doream să pierdem ocazia de a asista la congres“, povesteşte ea, „ca să facem rost de bani pentru drum, mi-am vândut cerceii de aur. Pot spune că a meritat să fac acest sacrificiu, pentru că asocierea de care ne-am bucurat şi experienţele pe care le-am avut ne-au întărit credinţa“.

În Papua-Noua Guinee, un grup de persoane interesate, nebotezate încă, erau ferm hotărâte să asiste la un congres de district ce avea să se ţină în capitală. Aceste persoane au vorbit cu un consătean care avea un autovehicul folosit ca mijloc de transport în comun şi l-au întrebat cât le-ar costa să le ducă până la locul congresului. Întrucât era mai scump decât îşi puteau permite, ele au convenit să lucreze la casa acestui bărbat şi să-i reamenajeze bucătăria. Astfel au reuşit să meargă la congresul de district şi să asiste la întregul program, trăgând foloase din el.

Distanţa nu este un obstacol de netrecut pentru Martorii lui Iehova care sunt hotărâţi să asiste la congrese. În 1978, pentru a asista la un congres care avea să se ţină la Lille (Franţa), un tânăr delegat din Polonia a parcurs 1 200 de kilometri cu bicicleta, călătorind 6 zile. În vara anului 1997, doi Martori din Mongolia au călătorit 1 200 de kilometri pentru a asista la un congres care s-a ţinut la Irkuţk, în Rusia.

Adevărata fraternitate în acţiune

Persoanele obiective pot vedea cu claritate unitatea şi fraternitatea de care dau dovadă Martorii cu ocazia congreselor lor. Mulţi au fost impresionaţi de căldura sinceră care există chiar şi între persoanele ce se văd, probabil, pentru prima dată. De asemenea, au fost plăcut surprinşi când au văzut că în mijlocul congresiştilor nu se fac diferenţe.

La un congres internaţional ţinut nu de mult în Australia, ghidul unui grup de delegaţi la congres care i-a însoţit pe parcursul unei excursii de o săptămână prin ţară a dorit să mai rămână puţin cu ei pentru a se bucura de compania lor. El a fost impresionat de iubirea şi unitatea lor; nu-i venea să creadă că aceşti oameni se înţelegeau atât de bine, deşi majoritatea se întâlniseră pentru prima dată. Când a venit timpul să se despartă de ei, el a cerut să se facă linişte. Apoi, adresându-li-se cu „fraţi şi surori“, a vrut să le spună câteva cuvinte de mulţumire, însă nu a putut să termine ce avea de zis deoarece, gâtuit de emoţii, a izbucnit în lacrimi.

În 1997, în Sri Lanka s-a ţinut pentru prima dată un congres în trei limbi, pe un stadion mare. Întregul program a fost prezentat simultan în engleză, singaleză şi tamil. Într-o lume în care conflictele etnice sunt din ce în ce mai puternice, o mulţime formată din vorbitori a trei limbi nu a trecut neobservată. Un poliţist l-a întrebat pe un frate: „Cine se ocupă de coordonarea acestui congres: singalezii, tamilii sau englezii?“ „Nici unii, nici alţii“, i-a răspuns fratele. „O facem toţi împreună.“ Poliţistului nu i-a venit să creadă. Când congresiştii, indiferent de limba pe care o vorbeau, s-au ridicat pentru rugăciunea de încheiere şi au spus într-un glas „Amin“, a răsunat tot stadionul. Apoi ei au izbucnit cu toţii într-un ropot de aplauze, iar ochii li s-au umplut de lacrimi. Într-adevăr, congresele sunt ocazii fericite care depun mărturie despre fraternitatea noastră. — Psalmul 133:1.a

[Notă de subsol]