Sunteţi prevăzători?

CÂND a numit judecători peste Israel, Moise s-a străduit să găsească „bărbaţi înţelepţi, prevăzători şi experimentaţi“ (Deuteronomul 1:13, NW). Experienţa, care vine odată cu vârsta, nu era singurul criteriu de selectare, ci important era şi faptul de a fi înţelepţi şi prevăzători.

O persoană prevăzătoare dă dovadă de judecată sănătoasă în vorbire şi în conduită. Potrivit cu Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, persoana prevăzătoare este totodată „capabilă să păstreze o tăcere prudentă“. Da, este „un timp pentru a vorbi“ şi este „un timp pentru a tăcea“, iar persoana prevăzătoare discerne acest lucru (Eclesiastul 3:7, NW). Adesea avem motive întemeiate să tăcem, pentru că Biblia spune: „Cine vorbeşte mult nu se poate să nu greşească, dar cel ce-şi ţine buzele este înţelept [acţionează în mod prevăzător, NW]“. — Proverbele 10:19.

Creştinii au grijă să fie prevăzători în relaţiile dintre ei. Persoana care vorbeşte foarte mult sau cu o foarte mare putere de convingere nu este întotdeauna persoana cea mai importantă sau indispensabilă. Să nu uităm că Moise era „plin de putere în cuvintele sale“, totuşi el nu a putut să conducă cu eficienţă naţiunea Israel până când nu a cultivat răbdare, blândeţe şi stăpânire de sine (Faptele 7:22). Aşadar, cei cărora li s-a dat autoritate peste alţii trebuie în primul rând să se străduiască să fie modeşti şi să-i considere pe alţii superiori lor. — Proverbele 11:2

Cei cărora Isus Cristos le-a încredinţat „toate bunurile sale“ sunt descrişi în Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind „fideli şi prevăzători“ (Matei 24:45–47). Ei nu o iau înaintea lui Iehova dintr-un capriciu iraţional, fiind lipsiţi de modestie, dar nici nu rămân în urmă când instrucţiunile lui Dumnezeu privind o anumită chestiune sunt clare. Ei ştiu când este timpul să vorbească şi când este timpul să aştepte în tăcere clarificări suplimentare. Toţi creştinii trebuie nu numai să le imite credinţa, ci şi să se dovedească prevăzători, aşa cum se dovedeşte clasa sclavului. — Evrei 13:7.