Proclamatorii Regatului relatează
Creştere teocratică în Namibia
VESTEA bună a Regatului lui Dumnezeu a ajuns pentru prima oară în Namibia la sfârşitul anilor ’20. De atunci, sute de oameni sinceri reacţionează favorabil la mesajul lui Dumnezeu despre salvare. Experienţele care urmează arată cum îi strânge Iehova în ţarcul său pe aceşti oameni dezirabili. — Hagai 2:7.
◻ Paulus, un fermier din nord-estul Namibiei care îşi întreţine familia din această îndeletnicire, a fost contactat pentru prima oară de Martorii lui Iehova când a vizitat oraşul Windhoek, capitala ţării. Paulus s-a convins imediat că găsise adevărul. El s-a întors acasă cu cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ. Apoi, în timp ce călătorea spre Rundu, cel mai apropiat oraş în care se afla o Sală a Regatului, Paulus i-a întâlnit pe Martori şi i-a rugat cu insistenţă să-l viziteze.
Totuşi distanţa era prea mare pentru ca Martorii să vină săptămânal şi să ţină cu Paulus un studiu biblic. Plin de hotărâre, Paulus a început să studieze Biblia singur. Mai mult decât atât, el le predica cu zel altora despre lucrurile pe care le învăţa. Cu timpul s-a format un grup de persoane care studiau Biblia. Când cei ce alcătuiau acest mic grup au auzit la radio că în Rundu urma să se ţină un congres al Martorilor lui Iehova, ei au strâns la un loc modestele lor resurse şi şi-au rezolvat problema transportului pentru a asista la congres.
Ce experienţă emoţionantă a fost pentru ei faptul de a se asocia pentru prima oară cu Martorii lui Iehova! Imediat după aceea s-au luat măsuri pentru ca acest grup să fie vizitat cu regularitate de fraţi capabili. În prezent, în satul în care locuieşte Paulus există şase vestitori.
◻ Interesul Johannei faţă de numele lui Dumnezeu a fost trezit când ea a auzit pe cineva vorbindu-i de rău pe Martorii lui Iehova. Ea îşi aminteşte: „Numele Iehova mi s-a fixat adânc în minte chiar de prima dată când l-am auzit şi am început să mă întreb cine este Iehova. Locuiam cu soţul meu în apropiere de Walvis Bay, pe coasta namibiană. Odată am mers la oraş şi am văzut câţiva Martori distribuind pe stradă revista Turnul de veghere. Am obţinut un exemplar şi, pentru că aveam multe întrebări, am solicitat un studiu biblic. Am început să plâng când m-au anunţat că nu puteau să vină deoarece li se defectase maşina. La puţin timp după aceea, soţul meu a decedat, iar eu m-am mutat în Keetmanshoop. Un pionier special (adică un evanghelizator cu timp integral) a fost repartizat să-şi desfăşoare activitatea acolo, iar eu am obţinut de la el cartea Adevărul care conduce la viaţă eternă. Chiar de la început mi-am dat seama că acela era adevărul.
În cele din urmă am fost invitată să iau parte la lucrarea de predicare, însă teama de oameni mă copleşea. În timp ce mergeam de la uşă la uşă mă rugam lui Iehova spunându-i că preferam să mor decât să predic. Când am participat pentru prima oară la mărturia stradală, m-am ascuns pe o alee îngustă, în speranţa că n-o să mă observe nimeni. În cele din urmă mi-am luat inima în dinţi şi i-am oferit unui trecător o revistă, şi numai atunci am reuşit să spun ceva. Cu ajutorul lui Iehova, în acea zi le-am împărtăşit multor persoane speranţa mea bazată pe Biblie.
Astăzi, după 12 ani, deşi sunt săracă din punct de vedere material, consider şi acum preţios privilegiul pe care îl constituie serviciul de pionier, iar faptul de a le împărtăşi altora adevărul despre Regat îmi aduce în continuare o imensă bucurie“.