Să stabilim un echilibru între muncă şi destindere

„DESTINDEREA este un veşmânt frumos, dar nu poate fi purtat în permanenţă.“ Cu aceste cuvinte, un scriitor anonim a ilustrat în mod pertinent valoarea destinderii. Însă el a arătat totodată că destinderea trebuie echilibrată cu activităţi constructive.

Această chestiune a fost abordată şi de Solomon, un scriitor biblic inspirat de Dumnezeu. Acest rege înţelept a scos în evidenţă două extreme care trebuie evitate. Mai întâi, el a făcut următoarea remarcă: „Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui“ (Eclesiastul 4:5). Da, lenea îl poate aduce pe cineva într-o stare de sărăcie. Ca urmare, ea poate pune în pericol sănătatea şi chiar viaţa celui leneş. Apoi, există persoane care sunt gata să sacrifice totul pe altarul muncii istovitoare. Solomon a calificat truda lor necontenită drept „deşertăciune şi goană după vânt“. — Eclesiastul 4:4.

Din motive întemeiate, Solomon a recomandat găsirea unui echilibru: „Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt“ (Eclesiastul 4:6). O persoană trebuie să vadă „ce este bun din munca“ ei, ceea ce înseamnă că ar trebui să-şi facă din când în când timp pentru a se bucura de ceea ce a câştigat (Eclesiastul 2:24). Iar în viaţă trebuie să existe şi alte lucruri pe lângă munca laică. Familia merită o parte din timpul nostru. Solomon a subliniat că obligaţia noastră primordială nu este munca laică, ci serviciul adus lui Dumnezeu (Eclesiastul 12:13). Vă număraţi şi voi printre cei ce au o concepţie echilibrată cu privire la muncă?