Enigmele divine şi scopul lui Dumnezeu

CÂND cineva nu ştie răspunsul, aceasta este o provocare; dar când îl ştie, nu mai este o provocare. Despre ce este vorba? Despre o enigmă.

În societatea de azi, care se caracterizează printr-un realism deosebit, oamenii tind să considere enigmele un joc de copii, însă, în timpurile antice, acestea erau considerate o „probă de înţelepciune“, după cum se menţionează în The Interpreter’s Dictionary of the Bible. — Compară cu Proverbele 1:5, 6.

Uneori, Iehova nu şi-a declarat fără echivoc voinţa şi scopul, ci a preferat să-şi prezinte declaraţiile profetice în mod nedesluşit, folosind analogii, „declaraţii obscure“ învăluite în mister, sau enigme derutante (Psalmul 78:2, King James Version; Numeri 12:8). De fapt, deşi echivalentul ebraic pentru enigmă este folosit în Biblie doar de 17 ori, Scripturile literalmente abundă în enigme şi proverbe.

Biblia abundă în enigme

După cât se pare, regele Solomon a fost capabil să găsească un răspuns chiar şi la cele mai derutante întrebări, sau enigme, care i-au fost prezentate (1 Împăraţi 10:1, vezi nota de subsol). Lucrul acesta a fost, cu siguranţă, un rezultat al înţelepciunii cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Dacă există vreun sâmbure de adevăr în relatările istoricilor antici potrivit cărora Solomon ar fi pierdut cândva un concurs de dezlegare a enigmelor, la care a participat şi regele Hiram al Tirului, probabil că aceasta s-a întâmplat după ce el a pierdut spiritul lui Iehova din cauza apostaziei în care a căzut. În mod similar, judecătorul Samson a dovedit că-i făcea o deosebită plăcere să spună enigme. Cu o anumită ocazie, cu ajutorul spiritului sfânt, a spus o enigmă care i-a dat posibilitatea să semene teamă în inima duşmanilor lui Dumnezeu. — Judecătorii 14:12–19.

Însă multe enigme pe care le conţine Biblia au o strânsă legătură cu scopurile lui Iehova. Să luăm în considerare, de exemplu, Geneza 3:15. Această profeţie, care constituie fundamentul temei Bibliei, este în sine un fel de enigmă, un ‘secret sacru’ (Romani 16:25, 26, NW). Pe lângă faptul că a primit viziuni şi revelaţii, apostolul Pavel a văzut şi anumite faţete ale scopului lui Dumnezeu în „contur nedefinit“ (NW), sau literalmente „declaraţii obscure“ (1 Corinteni 13:12; 2 Corinteni 12:1–4). Şi ce se poate spune despre nesfârşitele speculaţii care s-au făcut cu privire la misteriosul număr al fiarei — „şase sute şaizeci şi şase“ — prezentat dintr-o dată şi fără vreo explicaţie în Apocalipsa 13:18? Cine poate să dezlege aceste enigme de provenienţă divină şi cărui scop servesc acestea?

Dezvăluirea secretelor sacre

Pentru mulţi dintre noi, cel mai preţios dintre cele cinci simţuri este văzul. Însă, fără lumină, vederea umană ar fi aproape inutilă. Am fi realmente orbi. La fel stau lucrurile şi cu mintea umană. Aceasta are o uluitoare capacitate de a face legături, de a aplica logica şi, astfel, de a dezlega enigme. Cu toate acestea, pentru dezvăluirea secretelor sacre nu este suficient doar atât. Deşi oamenii pot oferi soluţii la enigmele prezentate în Biblie, numai autorul lor, Iehova, Dumnezeul luminii, poate să reveleze sensul lor exact. — 1 Ioan 1:5.

Din nefericire, oamenii sunt adesea prea mândri şi prea independenţi pentru a aştepta răspunsuri din partea lui Iehova. Au fost şi unii care, captivaţi fiind de fascinaţia misterului şi căutând un stimul intelectual, dar nu neapărat adevărul, au căutat soluţii în afara Cuvântului lui Dumnezeu. De exemplu, în misticismul evreiesc prezentat în Cabala s-a analizat semnificaţia magică a numerelor şi a literelor alfabetului ebraic. Pe de altă parte, gnosticii din secolul al II-lea s-au folosit de Scripturile ebraice şi greceşti încercând să dezlege sensurile secrete ale acestora.

Toate aceste căutări însă i-au afundat şi mai mult în ritualuri sau superstiţii păgâne, îndepărtându-i de adevărul divin. Gnosticii au raţionat în felul următor: „Dacă lumea este plină de răutate, înseamnă că Creatorul ei, Iahve, nu poate să fie un Dumnezeu bun“. Dar este aceasta cea mai bună concluzie la care puteau ajunge ei? Cât de superficială este gândirea umană! Nu este de mirare că apostolul Pavel, luptând împotriva ideilor apostate promovate mai târziu de sectele gnostice, a sfătuit în mod energic în scrisorile sale: „Nu treceţi peste «ce este scris»“! — 1 Corinteni 4:6.

Dezvăluirea „declaraţiilor obscure“

Totuşi, de ce ar face un Dumnezeu al luminii „declaraţii obscure“? Prin însăşi natura ei, o enigmă constituie o provocare pentru imaginaţia cuiva şi pentru capacitatea de deducţie a acelei persoane. Aşadar, fiind presărate peste tot în Scripturi, asemenea unui condiment deosebit într-o mâncare fină, enigmele au fost folosite uneori pur şi simplu pentru a stârni interesul auditoriului sau pentru a face ca mesajul pe care îl conţin să fie mai sugestiv. În aceste cazuri, explicaţiile sunt date, de obicei, imediat după aceea. — Ezechiel 17:1–18; Matei 18:23–35.

Iehova acordă înţelepciune cu generozitate, dar niciodată la voia întâmplării (Iacov 1:5–8). Să luăm în considerare cartea Proverbele, care este o colecţie inspirată de Dumnezeu ce cuprinde multe declaraţii neclare, pe care unii le-ar putea considera enigme. Pentru înţelegerea lor este nevoie de timp şi de meditare. Dar câte persoane sunt dispuse să facă acest efort? La înţelepciunea pe care o conţin aceste enigme au acces numai cei ce sunt dispuşi să sape după ea. — Proverbele 2:1–5.

În mod asemănător, Isus a folosit ilustrări, pentru a scoate la iveală atitudinea inimii ascultătorilor săi. Mulţimi de oameni dădeau năvală în jurul lui. Le plăceau istorisirile sale. Erau atraşi de miracolele pe care le făcea el. Totuşi, câţi dintre ei au fost dispuşi să-şi schimbe modul de viaţă şi să-l urmeze? Cât de mult se deosebeau de aceştia discipolii lui Isus, care au căutat în repetate rânduri să înţeleagă învăţăturile lui Isus şi s-au renegat de bunăvoie pentru a deveni continuatori ai săi! — Matei 13:10–23, 34, 35; 16:24; Ioan 16:25, 29.

Să privim spre lumină

„Interesul pentru enigme pare să coincidă cu perioadele de trezire intelectuală“, se spune într-o lucrare de referinţă. În prezent, avem marele privilegiu de a trăi într-un timp când „lumina“ spirituală „a străfulgerat“ pentru poporul lui Dumnezeu (Psalmul 97:11, NW; Daniel 12:4, 9). Aşteptăm noi cu răbdare ca Iehova să-şi reveleze scopurile potrivit orarului său? Un lucru şi mai important: Când înţelegem modul în care trebuie să ne conformăm într-o măsură mai mare voinţei revelate a lui Dumnezeu, acţionăm noi cu promptitudine pentru a ne schimba modul de viaţă (Psalmul 1:1–3; Iacov 1:22–25)? Dacă facem acest lucru, Iehova ne va binecuvânta eforturile, astfel încât, aşa cum ochelarii corectează o vedere înceţoşată, spiritul sfânt va focaliza cu claritate ochii minţii noastre asupra minunatului mozaic al scopului divin, limpezindu-ne vederea spirituală. — 1 Corinteni 2:7, 9, 10.

Într-adevăr, enigmele cuprinse în Scripturi îl glorifică pe Iehova drept „Cel ce revelează secretele“ (Daniel 2:28, 29, NW). Mai mult decât atât, el este un Cercetător al inimilor (1 Cronici 28:9). Nu ar trebui să ne surprindă faptul de a afla că revelarea luminii adevărului divin s-a făcut întotdeauna în mod progresiv (Proverbele 4:18; Romani 16:25, 26). În loc să căutăm să cunoaştem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu prin intermediul misticismului sau al înţelepciunii omeneşti superficiale, care nu pot duce decât la deşertăciune, să aşteptăm cu toată încrederea ca Iehova să aprindă o lumină asupra ‘declaraţiilor sale obscure’, făcând cunoscute slujitorilor săi fideli scopurile sale minunate la timpul stabilit de el. — Amos 3:7; Matei 24:25–27.

[Provenienţa fotografiei de la paginile 26, 27]

Biblia Hebraica Stuttgartensia, Deutsche Bibelgesellschaft Stuttgart