Cere Iehova prea mult de la noi?

„Ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ — MICA 6:8.

1. De ce unii nu îi slujesc lui Iehova?

IEHOVA cere ceva din partea poporului său. Totuşi, după ce aţi citit cuvintele de mai sus citate din profeţia lui Mica, aţi tras probabil concluzia că cerinţele lui Dumnezeu sunt rezonabile. Cu toate acestea, mulţi oameni nu îi slujesc Marelui nostru Creator, iar unii, care cândva i-au slujit, au încetat să mai facă lucrul acesta. De ce? Deoarece cred că Dumnezeu cere prea mult de la noi. Să fie adevărat lucrul acesta? Sau problema ar putea fi atitudinea pe care o persoană o are faţă de cerinţele lui Iehova? O relatare istorică clarifică această chestiune.

2. Cine era Naaman, şi ce i-a cerut profetul lui Iehova să facă?

² Naaman, conducătorul militar al Siriei, este bolnav de lepră, dar i se spune că în Israel se află un profet al lui Iehova care poate să-l vindece. Aşadar, Naaman şi escorta sa merg în Israel şi, în cele din urmă, ajung la locuinţa lui Elisei, un profet al lui Dumnezeu. În loc să iasă în întâmpinarea distinsului său vizitator, Elisei îl trimite pe un slujitor să-i spună lui Naaman următoarele: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat“. — 2 Împăraţi 5:10.

3. De ce a refuzat Naaman la început să facă ceea ce i-a cerut Iehova?

³ Dacă se supunea cererii profetului lui Dumnezeu, Naaman urma să se vindece de o boală dezgustătoare. S-ar putea spune deci că Iehova i-a cerut prea mult lui Naaman? Nicidecum. Cu toate acestea, Naaman nu are de gând să facă ceea ce i-a cerut Iehova. „Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel?“, obiectează el. „N-aş fi putut oare să mă scald în ele şi să fiu curat?“ Rostind aceste cuvinte, Naaman pleacă înfuriat. — 2 Împăraţi 5:12.

4, 5. a) Cum a fost răsplătit Naaman pentru că a dat dovadă de ascultare, şi cum a reacţionat el atunci? b) Ce vom analiza în continuare?

⁴ Care era în realitate problema lui Naaman? Nu faptul că cerinţa era prea greu de satisfăcut. Slujitorii lui Naaman au spus plini de tact: „Dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: «Scaldă-te şi vei fi curat»“ (2 Împăraţi 5:13). Problema era atitudinea lui Naaman. El considera că nu fusese tratat cu demnitatea ce i se cuvenea şi că i se ceruse să facă un lucru care, după părerea lui probabil, era ineficient şi umilitor. Cu toate acestea, Naaman a ascultat sfatul plin de tact al slujitorilor săi şi s-a cufundat de şapte ori în râul Iordan. Imaginaţi-vă cât de bucuros a fost el când „carnea . . . a devenit iarăşi cum este carnea unui copilaş şi el era curat“! El a fost cuprins de recunoştinţă. Mai mult decât atât, el a spus că de atunci încolo nu avea să i se mai închine nici unui alt dumnezeu în afară de Iehova. — 2 Împăraţi 5:14–17.

⁵ Pe parcursul istoriei omenirii, Iehova le-a cerut oamenilor să respecte diferite prevederi regulamentare. Vă invităm să analizaţi câteva dintre acestea. În timp ce veţi face lucrul acesta, întrebaţi-vă cum aţi fi reacţionat voi dacă Iehova v-ar fi cerut să faceţi acele lucruri despre care vom discuta. Apoi vom analiza ce anume cere azi Iehova de la noi.

Cerinţele din trecut ale lui Iehova

6. Ce i s-a cerut primei perechi umane să facă, şi cum aţi fi reacţionat voi la această poruncă?

⁶ Iehova i-a dat primei perechi umane, Adam şi Eva, însărcinarea de a creşte copii şi de a stăpâni peste pământ şi peste viaţa animală. Bărbatul şi soţia acestuia au fost, de asemenea, binecuvântaţi cu o vastă locuinţă asemănătoare unui parc (Geneza 1:27, 28; 2:9–15). Li s-a pus totuşi o restricţie. Ei nu trebuiau să mănânce dintr-un anumit pom, unul dintre numeroşii pomi fructiferi din grădina Edenului (Geneza 2:16, 17). Nu li se cerea prea mult, nu-i aşa? Nu v-ar fi plăcut să îndepliniţi această însărcinare, având perspectiva de a trăi pentru totdeauna şi de a vă bucura de sănătate perfectă? Chiar dacă în grădină ar fi apărut un ispititor, nu i-aţi fi respins argumentele? Mai mult decât atât, nu aţi fi fost de acord că Iehova avea dreptul de a impune acea unică şi simplă restricţie? — Geneza 3:1–5.

7. a) Ce însărcinare a primit Noe, şi ce fel de opoziţie a întâmpinat el? b) Cum consideraţi ceea ce Iehova i-a cerut lui Noe?

⁷ Mai târziu, Iehova i-a cerut lui Noe să construiască o arcă pentru a se putea salva dintr-un potop mondial. Având în vedere imensitatea arcei, această muncă nu era deloc uşoară şi, probabil, Noe întâmpina multe ridiculizări şi multă ostilitate. Dar ce privilegiu era pentru Noe să-şi poată salva familia, ca să nu mai vorbim de numărul mare de animale (Geneza 6:1–8, 14–16; Evrei 11:7; 2 Petru 2:5)! Dacă vi s-ar fi dat această însărcinare, v-aţi fi străduit din răsputeri să o duceţi la îndeplinire? Sau aţi fi tras concluzia că Iehova vă cerea prea mult?

8. Ce i s-a cerut lui Avraam să facă, şi ce a ilustrat ascultarea de care a dat el dovadă?

⁸ Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să facă un lucru foarte greu, spunându-i: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune“ (Geneza 22:2). Întrucât Iehova promisese că Isaac, care pe atunci nu avea copii, urma să aibă descendenţi, încrederea lui Avraam în capacitatea lui Dumnezeu de a-l readuce la viaţă pe Isaac a fost pusă la încercare. Când Avraam a încercat să-l sacrifice pe Isaac, Dumnezeu l-a apărat pe tânăr. Această întâmplare a ilustrat faptul că Dumnezeu avea să-l ofere pe propriul său Fiu pentru omenire şi că apoi avea să-l învie. — Geneza 17:19; 22:9–18; Ioan 3:16; Faptele 2:23, 24, 29–32; Evrei 11:17–19.

9. De ce putem spune că Iehova nu i-a cerut prea mult lui Avraam?

⁹ Unii pot fi de părere că Iehova Dumnezeu i-a cerut prea mult lui Avraam. Dar aşa să fie oare? Este într-adevăr o dovadă de lipsă de iubire din partea Creatorului nostru, care poate să învie morţii, faptul de a ne cere să-i fim ascultători, chiar dacă acest lucru ar însemna să stăm un timp cufundaţi în somnul morţii? Isus Cristos şi primii săi continuatori nu erau de această părere. Ei au fost dispuşi să sufere maltratări şi chiar să moară pentru a face voia lui Dumnezeu (Ioan 10:11, 17, 18; Faptele 5:40–42; 21:13). Aţi fi şi voi dispuşi să procedaţi la fel dacă împrejurările ar impune acest lucru? Să analizăm câteva dintre lucrurile pe care Iehova li le-a cerut celor ce au acceptat să facă parte din poporul său.

Legea dată de Iehova Israelului

10. Cine au fost cei care au promis că vor face tot ce le va cere Iehova, şi ce le-a dat Iehova?

¹⁰ Descendenţii lui Avraam din linia fiului său Isaac şi a nepotului său Iacov, sau Israel, au devenit naţiunea Israel. Iehova i-a eliberat pe israeliţi din sclavia egipteană (Geneza 32:28; 46:1–3; 2 Samuel 7:23, 24). Imediat după aceea, ei au promis că vor face orice le va cere Dumnezeu. Ei au spus: „Vom face tot ce a zis DOMNUL!“ (Exodul 19:8). În conformitate cu dorinţa israeliţilor de a fi guvernaţi de el, Iehova a furnizat naţiunii peste 600 de legi, dintre care au făcut parte şi cele Zece Porunci. Cu timpul, aceste legi ale lui Dumnezeu, date de el prin Moise, au ajuns să fie cunoscute doar sub numele de Legea. — Ezra 7:6; Luca 10:25–27; Ioan 1:17.

11. Care a fost unul dintre obiectivele Legii, şi care sunt câteva dintre prevederile regulamentare ce au servit la realizarea acestui obiectiv?

¹¹ Unul dintre obiectivele Legii a fost acela de a-i proteja pe israeliţi prin intermediul prevederilor regulamentare sănătoase referitoare la chestiuni cum ar fi moralitatea sexuală, tranzacţiile comerciale şi educarea copiilor (Exodul 20:14; Leviticul 18:6–18, 22–24; 19:35, 36; Deuteronomul 6:6–9). Erau furnizate reguli cu privire la comportamentul faţă de semeni, precum şi la modul de a trata animalele pe care le aveau în stăpânire (Leviticul 19:18; Deuteronomul 22:4, 10). Cerinţele privitoare la sărbătorile anuale şi la întrunirile în vederea închinării contribuiau la ocrotirea poporului din punct de vedere spiritual. — Leviticul 23:1–43; Deuteronomul 31:10–13.

12. Care a fost principalul obiectiv al Legii?

¹² Apostolul Pavel a arătat care era obiectivul principal al Legii scriind următoarele: „Ea a fost adăugată din cauza fărădelegilor [ca să facă evidente transgresările, NW], până când avea să vină «Sămânţa» [Cristos], căreia îi fusese făcută făgăduinţa“ (Galateni 3:19). Legea le aducea aminte israeliţilor că erau imperfecţi. Este logic, aşadar, că ei aveau nevoie de o jertfă perfectă care să le poată şterge complet păcatele (Evrei 10:1–4). Prin urmare, Legea avea menirea de a pregăti poporul pentru a-l accepta pe Isus, care era Mesia, sau Cristos. Pavel a scris: „Legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Hristos, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă“. — Galateni 3:24.

Era Legea lui Iehova împovărătoare?

13. a) Cum considerau oamenii imperfecţi Legea, şi de ce? b) Era Legea într-adevăr împovărătoare?

¹³ Deşi Legea era „sfântă, dreaptă şi bună“, mulţi o considerau împovărătoare (Romani 7:12). Întrucât Legea era perfectă, israeliţii nu puteau corespunde normelor ei înalte (Psalmul 19:7). Din acest motiv, apostolul Petru a numit-o „un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta“ (Faptele 15:10). Bineînţeles, Legea în sine nu era împovărătoare, iar respectarea ei le aducea foloase membrilor poporului.

14. Care sunt câteva exemple care arată că Legea a slujit unui scop de pe urma căruia israeliţii au tras mari foloase?

¹⁴ Sub Lege, de exemplu, un hoţ nu era aruncat în temniţă, ci trebuia să muncească pentru a plăti de două sau de mai multe ori ceea ce furase. În felul acesta, victima nu suferea nici o pierdere, iar oamenii care munceau din greu nu erau împovăraţi cu susţinerea unui sistem de detenţie (Exodul 22:1, 3, 4, 7). Era interzisă consumarea hranei alterabile. Carnea de porc, dacă nu este bine pregătită, poate fi purtătoare de trichină, iar carnea de iepure poate cauza tularemie (Leviticul 11:4–12). De asemenea, Legea era o protecţie prin faptul că interzicea atingerea cadavrelor. Dacă o persoană atingea un cadavru, aceasta trebuia să se spele şi, de asemenea, să-şi spele îmbrăcămintea (Leviticul 11:31–36; Numeri 19:11–22). Excrementele trebuiau îngropate, acest lucru ocrotindu-i pe oameni de răspândirea agenţilor patogeni, a căror existenţă a fost descoperită de oamenii de ştiinţă abia în ultimele secole. — Deuteronomul 23:13.

15. Ce s-a dovedit a fi o povară pentru israeliţi?

¹⁵ Legea nu cerea prea mult din partea poporului. Totuşi nu acelaşi lucru se poate spune şi despre oamenii care şi-au asumat rolul de interpreţi ai Legii. În lucrarea A Dictionary of the Bible (Dicţionar biblic), editată de James Hastings, se afirmă următoarele cu privire la regulile pe care aceştia le impuneau: „Fiecare poruncă biblică era înconjurată de o reţea de prevederi regulamentare lipsite de importanţă. . . . Se încerca astfel să se includă fiecare situaţie imaginabilă în sfera de acţiune a Legii şi, pe baza unei logici neîndurătoare, să se ţină sub control întregul comportament uman cu ajutorul unor criterii empirice rigide. . . . Glasul conştiinţei era înăbuşit; puterea vie a cuvântului Divin era neutralizată şi îngropată sub o mulţime de reguli neesenţiale“.

16. Ce a spus Isus cu privire la împovărătoarele reguli şi tradiţii ale conducătorilor religioşi?

¹⁶ Isus Cristos i-a demascat pe conducătorii religioşi care impuneau o mulţime de reguli, spunând: „[Ei] leagă sarcini apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte“ (Matei 23:2, 4). El a scos în evidenţă faptul că împovărătoarele reguli şi tradiţii omeneşti, inclusiv curăţirea minuţioasă, „au desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu“ (Marcu 7:1–13; Matei 23:13, 24–26). Totuşi, chiar şi înainte de venirea lui Isus pe pământ, învăţătorii religioşi din Israel prezentau în mod eronat ceea ce cerea de fapt Iehova.

Ce anume cere Iehova de fapt

17. De ce nu a fost Iehova mulţumit de arderile-de-tot aduse de infidelii israeliţi?

¹⁷ Prin intermediul profetului Isaia, Iehova a spus: „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea vitelor bine hrănite; nu-Mi place sângele taurilor, mieilor şi ţapilor“ (Isaia 1:10, 11). De ce era Dumnezeu nemulţumit de jertfele pe care el însuşi le ceruse prin intermediul Legii (Leviticul 1:1—4:35)? Deoarece israeliţii l-au tratat într-un mod lipsit de respect. Prin urmare, ei au fost îndemnaţi: „Spălaţi-vă şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei relele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!“ (Isaia 1:16, 17). Nu ne ajută aceste cuvinte să înţelegem ce anume doreşte Iehova de la slujitorii săi?

18. Ce le cerea de fapt Iehova israeliţilor?

¹⁸ Isus a arătat ce anume doreşte Dumnezeu de fapt. El a făcut lucrul acesta când a fost întrebat: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?“ Isus a răspuns: „«Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta.» Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua, asemenea ei: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» De aceste două porunci depind toată Legea şi Prorocii“ (Matei 22:36–40; Leviticul 19:18; Deuteronomul 6:4–6). Profetul Moise a scos în evidenţă aceeaşi idee când a întrebat: „Ce altceva cere DOMNUL Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti DOMNULUI Dumnezeului tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, să păzeşti poruncile DOMNULUI şi rânduielile Lui?“ — Deuteronomul 10:12, 13; 15:7, 8.

19. Cum încercau israeliţii să pară sfinţi, dar ce le-a spus Iehova?

¹⁹ Deşi comiteau nelegiuiri, israeliţii doreau să pară sfinţi. Cu toate că Legea cerea să se postească numai cu ocazia celebrării anuale a Zilei Ispăşirii, ei începuseră să postească frecvent (Leviticul 16:30, 31). Însă Iehova i-a mustrat, spunând: „Nu este acesta postul pe care Eu l-am ales: să dezlegi lanţurile răutăţii, să deznozi legăturile robiei, să dai drumul celor asupriţi şi să rupi orice fel de jug? Nu este să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând şi să aduci în casa ta pe nenorociţii fără adăpost şi dacă vezi pe un om gol, să-l acoperi, şi să nu întorci spatele semenului tău?“. — Isaia 58:3–7.

20. De ce i-a mustrat Isus pe ipocriţii religioşi?

²⁰ Acei israeliţi care se autoconsiderau drepţi aveau aceeaşi problemă ca şi ipocriţii religioşi cărora Isus le-a spus: „Voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi aţi lăsat de o parte cele mai grele lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute“ (Matei 23:23; Leviticul 27:30). Nu ne ajută cuvintele lui Isus să înţelegem ce anume doreşte de fapt Iehova de la noi?

21. Cum a exprimat Mica în mod concis ce ne cere şi ce nu ne cere Iehova?

²¹ Arătând în mod clar ce ne cere şi ce nu ne cere Iehova, Mica, un profet al lui Dumnezeu, a întrebat: „«Cu ce voi veni înaintea DOMNULUI şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Voi veni înaintea Lui cu arderi-de-tot, cu viţei de un an? Va găsi DOMNUL plăcere în mii de berbeci sau în zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegea mea pe întâiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?». «Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?»“. — Mica 6:6–8.

22. Ce dorea Iehova în mod deosebit de la cei ce se aflau sub Lege?

²² Atunci ce anume cerea Iehova în mod deosebit de la cei ce trăiau sub Lege? Bineînţeles, ei trebuiau să-l iubească pe Iehova Dumnezeu. În plus, apostolul Pavel a spus: „Toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»“ (Galateni 5:14). De asemenea, Pavel le-a spus creştinilor din Roma: „Cine iubeşte pe alţii a împlinit legea. . . . dragostea deci este împlinirea legii“. — Romani 13:8–10.

Nu este prea mult

23, 24. a) De ce nu este niciodată prea mult pentru noi să facem ceea ce ne cere Iehova? b) Ce anume vom analiza în continuare?

²³ Ce Dumnezeu îndurător, plin de grijă şi de iubire este Iehova! Nu ne impresionează acest lucru? Fiul său unic-născut, Isus Cristos, a venit pe pământ pentru a preamări iubirea lui Dumnezeu — pentru a le face cunoscut oamenilor cât de preţioşi sunt ei pentru Iehova. Oglindind iubirea lui Dumnezeu, Isus a spus cu privire la neînsemnatele vrăbii: „Nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru“. Aşadar, el a tras următoarea concluzie: „Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii!“ (Matei 10:29–31). Cu siguranţă, indiferent ce ne cere un Dumnezeu atât de iubitor să facem, nu este niciodată prea mult pentru noi!

²⁴ Dar ce anume cere Iehova de la noi azi şi de ce unii par să creadă că Dumnezeu cere prea mult? Examinând aceste întrebări, vom putea înţelege de ce este un minunat privilegiu să facem orice ne cere Iehova.

Ştiţi să răspundeţi?

◻ De ce refuză unii probabil să-i slujească lui Iehova?

◻ Cum au variat cerinţele lui Iehova de-a lungul anilor?

◻ Care au fost obiectivele Legii?

◻ De ce nu este prea mult ceea ce ne cere Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Regulile făcute de oameni, cum sunt cele referitoare la curăţirea minuţioasă, au făcut ca închinarea să fie împovărătoare