Numele divin rostit în Israel
DE SECOLE, iudaismul tradiţional le interzice în mod categoric enoriaşilor să pronunţe numele divin, Iehova. Potrivit cu Mişnaa, oricine rosteşte numele lui Dumnezeu „nu va avea parte de lumea viitoare“. — Sanhedrin 10:1.
La 30 ianuarie 1995, fostul mare rabin sefard al Israelului a pronunţat în mod deliberat numele divin. El a făcut acest lucru când a recitat un tikun, adică o rugăciune cabalistică de corectare. Scopul acestei rugăciuni este acela ca Dumnezeu să redea într-o anumită măsură universului armonia, care, potrivit închinătorilor, a fost distrusă de forţe malefice. În ediţia din 6 februarie 1995 a ziarului Yedioth Aharonoth se spunea: „Acest serviciu religios are o putere incredibilă, motiv pentru care textul lui apare numai într-o broşură specială care nu se vinde publicului“. Se crede că invocarea numelui lui Dumnezeu în acest context conferă cererii o forţă specială.
Este demn de remarcat că Biblia le porunceşte slujitorilor lui Dumnezeu să folosească numele divin, Iehova (Exodul 3:15; Proverbele 18:10; Isaia 12:4; Ţefania 3:9). În textul ebraic original al Bibliei, acest nume apare de aproape 7 000 de ori. Totuşi Biblia avertizează asupra folosirii greşite a numelui lui Dumnezeu. În cea de-a treia poruncă dintre cele Zece Porunci se spune: „Să nu iei în deşert Numele DOMNULUI [lui Iehova, NW], Dumnezeului tău; căci DOMNUL [Iehova, NW] nu va socoti nevinovat pe acela care va lua în deşert Numele Lui“ (Exodul 20:7). Cum ar putea fi luat în deşert numele lui Dumnezeu? Într-un comentariu făcut de The Jewish Publication Society se spune că termenul ebraic tradus prin „în deşert“ se poate referi nu numai la „folosirea frivolă“ a numelui divin, ci şi la „rostirea unei binecuvântări fără rost“.
Cum ar trebui deci să considerăm tikun, rugăciunea cabalistică de corectare? Care este originea acestei rugăciuni? În secolele al XII-lea şi al XIII-lea e.n. a început să câştige popularitate o formă mistică de iudaism numită cabală. În secolul al XVI-lea, Isaac Luria, un rabin, a introdus tikunim în serviciul religios cabalistic. Numele lui Dumnezeu era folosit ca formulă magică cu puteri speciale, devenind o parte componentă a ritualului cabalistic. Credeţi că acesta este un mod corect de folosire a numelui lui Dumnezeu? — Deuteronomul 18:10–12.
Indiferent cum aţi răspunde la această întrebare, veţi fi de acord că rostirea în public a numelui lui Dumnezeu în Israelul modern a fost unul dintre cele mai rare evenimente. Cu toate acestea, Dumnezeu însuşi a prezis: „Veţi zice în ziua aceea: «Lăudaţi pe DOMNUL [Iehova, NW], chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, spuneţi măreţia Numelui Lui! Cântaţi psalmi DOMNULUI, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute pe tot pământul!»“. — Isaia 12:4, 5.
Din fericire, în Israel, la fel ca în peste 230 de ţări de pe tot pământul, Martorii lui Iehova depun eforturi susţinute pentru a-şi ajuta semenii să dobândească o cunoştinţă exactă despre Iehova. Ei speră că mult mai mulţi oameni vor ajunge să înţeleagă semnificaţia unor texte scripturale de felul celui din Psalmul 91:14: „Fiindcă [pe mine, Iehova] Mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu“.
[Notă de subsol]
a Mişna este o culegere de comentarii adăugată la legea scripturală, culegere care are la bază explicaţiile rabinilor numiţi tanaim (profesori). Ea a fost aşternută în scris la sfârşitul secolului al II-lea e.n. şi începutul secolului al III-lea e.n.
[Legenda fotografiei de la pagina 28]
Aici, în Neghev, numele şi Cuvântul lui Iehova sunt făcute cunoscute de către membrii poporului său
[Legenda fotografiei de la pagina 29]
Afiş care arată numele divin