Cum ne poate schimba Isus viaţa?
ISUS CRISTOS a fost un Mare Învăţător care a trăit în Palestina cu aproximativ 2 000 de ani în urmă. Despre copilăria sa se cunosc foarte puţine lucruri. Cu toate acestea, este confirmat faptul că, la vârsta de aproximativ 30 de ani, el şi-a început ministerul ce consta în ‘mărturisirea despre adevăr’ (Ioan 18:37; Luca 3:21–23). Cei patru discipoli care au scris relatări despre viaţa sa şi-au concentrat atenţia asupra celor trei ani şi jumătate care au urmat.
În timpul ministerului său, Isus Cristos le-a dat discipolilor o poruncă ce ar putea constitui un antidot pentru multe dintre problemele existente în lume. Care este această poruncă? Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!“ (Ioan 13:34). Într-adevăr, soluţia la multe dintre problemele omenirii este iubirea. Cu altă ocazie, când Isus a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, el a răspuns: „«Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta.» Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua, asemenea ei: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!»“. — Matei 22:37–40.
Isus ne-a arătat prin intermediul cuvintelor şi al acţiunilor sale cum să-i iubim pe Dumnezeu şi pe oameni. Să analizăm câteva exemple şi să vedem ce putem învăţa de la el.
Învăţăturile sale
Într-una din cele mai cunoscute predici din istorie, Isus Cristos le-a spus continuatorilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci, sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona [Bogăţiei, NW]“ (Matei 6:24). Este încă practică învăţătura lui Isus care îndeamnă să-l punem pe Dumnezeu pe primul plan în viaţa noastră, când atât de mulţi oameni cred că banii rezolvă toate problemele? Într-adevăr, avem nevoie de bani pentru a putea trăi (Eclesiastul 7:12). Totuşi, dacă permitem „Bogăţiei“ să fie stăpânul nostru, „iubirea de bani“ ne va ţine sub control, dominându-ne întreaga viaţă (1 Timotei 6:9, 10). Multe persoane care au căzut în această cursă au sfârşit prin a-şi pierde familia, sănătatea şi chiar viaţa.
Într-o altă ordine de idei, dacă îl considerăm pe Dumnezeu Stăpânul nostru, viaţa noastră va fi plină de sens. În calitate de Creator, el este Sursa vieţii şi deci numai el merită să-i aducem închinare (Psalmul 36:9; Apocalipsa 4:11). Cei ce învaţă despre calităţile sale şi ajung să-l iubească se simt îndemnaţi să respecte poruncile sale (Eclesiastul 12:13; 1 Ioan 5:3). Dacă facem acest lucru, noi înşine vom trage foloase. — Isaia 48:17.
În Predica de pe munte, Isus i-a învăţat pe discipoli şi cum să manifeste iubire faţă de semeni. El a spus: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Cuvântul ‘oameni’ pe care Isus l-a folosit aici se referă chiar şi la duşmani. În aceeaşi predică el a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri . . . şi rugaţi-vă pentru cei care . . . vă prigonesc“ (Matei 5:43, 44). Nu ar rezolva o astfel de iubire multe dintre problemele pe care le întâmpinăm în prezent? Conducătorul hindus Mohandas Gandhi a fost de aceeaşi părere. El a spus: „Când [noi] vom ajunge la un consens pe baza învăţăturilor enunţate de Cristos în această Predică de pe munte, vom fi rezolvat problemele . . . întregii lumi“. Dacă învăţăturile lui Isus despre iubire sunt puse în practică, ele pot rezolva multe dintre problemele omenirii.
Acţiunile sale
Isus nu numai că a predat adevăruri profunde despre modul în care să manifestăm iubire, dar a şi pus în practică ceea ce a predat. De exemplu, el a pus interesele altora mai presus de propriile lui interese. Într-o zi, Isus şi discipolii săi au fost atât de ocupaţi cu ajutarea oamenilor, încât nu au avut timp nici măcar să mănânce. Isus a văzut că discipolii săi aveau nevoie să se odihnească puţin, aşa că i-a dus într-un loc retras. Însă, când au ajuns acolo, ei au găsit o mulţime de oameni care îi aştepta. Cum aţi fi reacţionat dacă aţi fi văzut o mulţime de oameni aşteptându-vă să faceţi ceva pentru ei, când, de fapt, simţiţi nevoia să vă odihniţi puţin? Ei bine, lui Isus „I s-a făcut milă de ei“ şi „a început să-i înveţe multe lucruri“ (Marcu 6:34). Isus a fost întotdeauna preocupat de alţii, iar această preocupare l-a determinat să-i ajute.
Isus nu s-a limitat la a-i învăţa pe oameni, ci a făcut mai mult pentru ei. El le-a oferit şi ajutor practic. De exemplu, cu o anumită ocazie, el a hrănit peste 5 000 de oameni care îl ascultaseră până seara. La puţin timp după aceea, el a hrănit altă mulţime mare de oameni — de această dată peste 4 000 de oameni —, care stătuseră să-l asculte trei zile şi cărora nu le mai rămăsese nimic de mâncat. Prima dată, el a folosit cinci pâini şi doi peşti, iar a doua oară a folosit şapte pâini şi câţiva peştişori (Matei 14:14–22; 15:32–38). Au fost acestea miracole? Da, el a fost un înfăptuitor de miracole.
Pe lângă toate acestea, Isus a vindecat mulţi bolnavi. El a vindecat orbi, şchiopi, leproşi şi surzi. De fapt, el chiar a înviat morţi (Luca 7:22; Ioan 11:30–45). Odată, un lepros l-a implorat: „Dacă vrei, poţi să Mă curăţeşti“. Cum a reacţionat Isus? „Lui Isus I S-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: «Da, voiesc. Fii curăţit!»“ (Marcu 1:40, 41). Prin intermediul acestor miracole, Isus şi-a demonstrat iubirea faţă de oamenii suferinzi.
Vă este greu să credeţi în miracolele lui Isus? Unora le este. Să nu uităm totuşi că Isus a făcut miracole în public. Chiar şi împotrivitorii săi, care de fiecare dată au încercat să-i găsească vină, nu au putut nega că el era un înfăptuitor de miracole (Ioan 9:1–34). Mai mult decât atât, miracolele sale au fost făcute cu un scop. Ele i-au ajutat pe oameni să-şi dea seama că Isus era Cel trimis de Dumnezeu. — Ioan 6:14.
Când efectua miracole, Isus nu căuta să atragă atenţia asupra sa, ci îl glorifica pe Dumnezeu, Sursa puterii sale. Odată, în Capernaum, el se afla într-o casă plină de oameni. Un om paralizat voia să fie vindecat, însă nu putea să intre în casă. De aceea, prietenii săi l-au coborât pe un pat prin acoperiş. Când a văzut credinţa lor, Isus l-a vindecat pe paralitic. Drept rezultat, oamenii ‘l-au slăvit’ pe Dumnezeu şi au spus: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!“ (Marcu 2:1–4, 11, 12). Prin miracolele pe care le-a înfăptuit, Isus i-a adus laude lui Iehova, Dumnezeul său, şi i-a ajutat pe cei aflaţi în nevoie.
Cu toate acestea, vindecarea miraculoasă a bolnavilor nu a fost principalul obiectiv al ministerului lui Isus. Cineva care a scris despre viaţa lui Isus a spus: „Acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui“ (Ioan 20:31). Într-adevăr, Isus a venit pe pământ pentru ca oamenii credincioşi să poată avea viaţă.
Sacrificiul său
„A venit Isus pe pământ?“, aţi putea întreba. „De unde a venit el?“ Însuşi Isus a spus: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“ (Ioan 6:38). El a avut o existenţă preumană ca Fiu unic-născut al lui Dumnezeu. Dar care a fost voia Celui care l-a trimis pe pământ? „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu“, a spus Ioan, unul dintre evanghelişti, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). Cum a fost posibil lucrul acesta?
Biblia dezvăluie cum a devenit moartea o experienţă inevitabilă pentru omenire. Primul cuplu uman a primit de la Dumnezeu viaţă cu perspectiva de a trăi pentru totdeauna. Cu toate acestea, Adam şi Eva au ales să se răzvrătească împotriva Făuritorului lor (Geneza 3:1–19). Ca urmare a acestei acţiuni, comiterea primului păcat de către om, urmaşii lui Adam şi ai Evei au primit o moştenire dezagreabilă, şi anume moartea (Romani 5:12). Pentru ca omenirea să se bucure de adevărata viaţă, păcatul şi moartea trebuie eradicate.
Nici un om de ştiinţă nu poate să înlăture moartea prin vreo metodă de inginerie genetică. Cu toate acestea, Creatorul omenirii deţine mijlocul necesar pentru a-i aduce pe oamenii ascultători la perfecţiune, astfel încât ei să poată trăi pentru totdeauna. În Biblie, acest mijloc este numit răscumpărare. Primul cuplu uman s-a vândut pe el însuşi şi i-a vândut şi pe urmaşii săi în sclavia păcatului şi a morţii. Ei şi-au dat viaţa de oameni perfecţi, supuşi lui Dumnezeu, în schimbul unei vieţi independente de Dumnezeu, luând singuri decizii cu privire la ceea ce este bine şi rău. Pentru a cumpăra înapoi viaţa umană perfectă, a trebuit să fie plătit un preţ care să echivaleze cu viaţa umană perfectă pe care primii noştri părinţi au pierdut-o. Întrucât moşteniseră imperfecţiunea, oamenii nu au fost capabili să plătească acest preţ. — Psalmul 49:7.
Aşadar, Iehova Dumnezeu a intervenit pentru a-i ajuta. El a transferat viaţa perfectă a Fiului său unic-născut în uterul unei virgine, care l-a născut pe Isus. Cu zeci de ani în urmă poate că aţi fi respins ideea că o virgină poate naşte. Astăzi însă, oamenii de ştiinţă au clonat mamifere şi au luat gene de la un animal şi le-au introdus în altul. Atunci cine poate să pună în mod justificat la îndoială capacitatea Creatorului de a nu folosi procesul obişnuit de procreare?
Odată ce a venit în existenţă un om perfect, preţul necesar pentru a răscumpăra omenirea din păcat şi moarte a devenit disponibil. Cu toate acestea, copilul Isus care s-a născut pe pământ a trebuit să crească pentru a deveni „medicul“ capabil să furnizeze „medicamentul“ necesar vindecării bolilor omenirii. El a făcut acest lucru ducând o viaţă perfectă, lipsită de păcat. Isus nu numai că a văzut suferinţa grea a omenirii supuse păcatului, dar a şi simţit limitele fizice ale omului. Acest lucru l-a ajutat să fie un medic şi mai plin de compasiune (Evrei 4:15). Vindecările miraculoase înfăptuite de el în timpul vieţii sale umane au dovedit că el are atât voinţa, cât şi puterea de a-i vindeca pe bolnavi. — Matei 4:23.
După un minister de trei ani şi jumătate aici pe pământ, Isus a fost ucis de către împotrivitorii săi. El a demonstrat că un om perfect poate să-i fie supus Creatorului chiar şi în pofida celor mai mari încercări (1 Petru 2:22). Sacrificarea vieţii sale umane perfecte a devenit preţul care a putut răscumpăra omenirea din păcat şi moarte. Isus Cristos a spus: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13). În a treia zi după moartea sa, Isus a fost înviat la viaţă spirituală, iar după câteva săptămâni s-a înălţat la cer pentru a-i prezenta lui Iehova Dumnezeu preţul de răscumpărare (1 Corinteni 15:3, 4; Evrei 9:11–14). Făcând acest lucru, Isus a putut să aplice valoarea jertfei sale de răscumpărare la continuatorii săi.
Aţi dori să trageţi foloase de pe urma acestui mod de vindecare a bolilor spirituale, afective şi fizice? Acest lucru pretinde credinţă în Isus Cristos. De ce să nu veniţi chiar dumneavoastră la Medic? Puteţi face acest lucru învăţând despre Isus Cristos şi despre rolul său în salvarea oamenilor fideli. Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]
Isus are atât voinţa, cât şi puterea de a-i vindeca pe cei ce suferă
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Ce importanţă are pentru noi moartea lui Isus?