Creatorul poate da mai mult sens vieţii noastre

„Să laude Numele DOMNULUI, căci El a poruncit şi au fost create.“ — PSALMUL 148:5.

1, 2. a) Cărei întrebări ar trebui să-i acordăm atenţie? b) Ce legătură există între creaţie şi întrebarea lui Isaia?

„NU AI ajuns să cunoşti?“ Aceasta ar putea suna ca o întrebare orientativă care îi îndeamnă pe mulţi să răspundă: Ce să ajung să cunosc? Este însă vorba despre o întrebare importantă, al cărei răspuns îl putem înţelege cel mai bine dacă acordăm atenţie contextului în care apare, şi anume, capitolul 40 al cărţii biblice Isaia. Această carte a fost scrisă de un evreu din antichitate pe nume Isaia, deci este vorba despre o întrebare veche. Cu toate acestea, ea este foarte actuală, întrucât se referă la sensul de bază al vieţii noastre.

² Fiind foarte importantă, întrebarea consemnată în Isaia 40:28 merită toată atenţia noastră. Ea sună în felul următor: „Nu ai ajuns să cunoşti şi nu ai auzit? Iehova, Creatorul extremităţilor pământului, este un Dumnezeu pe timp indefinit“ (NW). Aşadar, expresia ‘a ajunge să cunoască’ se referă la cunoaşterea Creatorului pământului, iar contextul arată că nu este vorba numai despre crearea pământului. Cu două versete înainte, Isaia a scris despre stele: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? . . . Aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte“.

3. Chiar dacă ştim multe lucruri despre Creator, de ce ar trebui să dorim să ne sporim cunoştinţa despre el?

³ Într-adevăr, întrebarea „Nu ai ajuns să cunoşti?“ se referă, de fapt, la Creatorul universului. Şi voi sunteţi, poate, personal convinşi că Iehova Dumnezeu este „Creatorul extremităţilor pământului“ şi ştiţi probabil multe lucruri despre personalitatea şi căile sale. Dar ce am putea face dacă am întâlni o persoană care pune la îndoială existenţa unui Creator şi care, evident, nu cunoaşte calităţile acestuia? Nu ar trebui să fim surprinşi deoarece există milioane de oameni care nu ştiu multe lucruri despre Creator sau nu cred în el. — Psalmii 14:1; 53:1.

4. a) De ce este potrivit în aceste timpuri să ne punem problema existenţei unui Creator? b) Ce răspunsuri nu poate furniza ştiinţa?

⁴ Şcolile formează mulţi sceptici care consideră că ştiinţa deţine (sau va găsi) răspunsuri la întrebările referitoare la originea universului şi a vieţii. În cartea Originea vieţii (titlul original în limba franceză fiind: Aux origines de la vie), de Hagene şi Lenay, se spune: „La începutul secolului al XXI-lea încă se dezbate problema originii vieţii. Această problemă, atât de greu de rezolvat, pretinde cercetări în toate domeniile, de la spaţiul imens la materia infinit de mică“. Cu toate acestea, în ultimul capitol, intitulat „Întrebarea rămâne fără răspuns“, se recunoaşte următorul lucru: „Am analizat câteva răspunsuri ştiinţifice date la întrebarea: Cum a apărut viaţa pe pământ? Dar de ce a apărut viaţa? Are viaţa un scop? Ştiinţa nu poate să răspundă la aceste întrebări. Ea efectuează cercetări pentru a afla doar «cum» au apărut lucrurile. Întrebările «cum» şi «de ce» sunt complet diferite. . . . La întrebarea «de ce» trebuie să găsească răspunsul filozofia, religia şi — mai presus de orice — fiecare dintre noi“.

Aflarea răspunsurilor şi a sensului vieţii

5. Ce persoane pot trage în mod deosebit foloase în urma dobândirii unor cunoştinţe mai vaste despre Creator?

⁵ Într-adevăr, noi dorim să înţelegem de ce există viaţă — şi îndeosebi de ce existăm noi. Mai mult decât atât, trebuie să fim interesaţi de oamenii care încă nu au ajuns la concluzia că există un Creator şi care, bineînţeles, nu cunosc multe lucruri despre căile sale. Sau să ne gândim la cei ce aparţin unei culturi în care conceptul de Dumnezeu se deosebeşte foarte mult de modul în care Biblia îl prezintă pe Dumnezeu. Miliarde de oameni au crescut în Orient sau în alte părţi ale lumii unde majoritatea oamenilor nu cred într-un Dumnezeu care este o persoană, o fiinţă reală cu o personalitate atrăgătoare. Pentru ei, cuvântul „dumnezeu“ evocă probabil imaginea unei forţe nedefinite sau a unei cauze abstracte. Ei nu au ‘ajuns să-l cunoască pe Creator’ sau să se familiarizeze cu căile sale. Dacă ei, sau milioane de oameni cu vederi asemănătoare, ar ajunge să fie convinşi că există un Creator, atunci ar putea avea parte de foloase minunate, inclusiv de perspective eterne. Ei ar putea, de asemenea, să câştige ceva cu adevărat deosebit — un sens şi un scop real în viaţă şi pacea minţii.

6. În ce fel viaţa multor oameni de azi se aseamănă cu experienţa lui Paul Gauguin şi cu una dintre picturile sale?

⁶ Să exemplificăm: În 1891, artistul francez Paul Gauguin a pornit în căutarea unei vieţi de împliniri în Polinezia Franceză, într-un adevărat paradis. Însă, la scurt timp după aceea, viaţa depravată dusă în trecut le-a adus boală atât lui, cât şi altora. Simţind că i se apropia sfârşitul, el a realizat o pictură pe o pânză foarte mare, în care se pare că ‘a prezentat viaţa drept un mare mister’. Ştiţi cum şi-a intitulat Gauguin această pictură? „De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?“ Probabil că i-aţi mai auzit pe alţii punând întrebări asemănătoare. Mulţi oameni şi le pun. Dar, în cazul în care nu găsesc răspunsuri satisfăcătoare — nici un sens real în viaţă —, încotro se pot îndrepta ei? Ei pot ajunge la concluzia că viaţa lor nu se deosebeşte mult de cea a animalelor. — 2 Petru 2:12.a

7, 8. De ce nu sunt satisfăcătoare cercetările efectuate de ştiinţă?

⁷ Putem înţelege, aşadar, de ce profesorul de fizică Freeman Dyson a scris următoarele: „Când repet întrebările pe care şi le-a pus Iov, împărtăşesc punctul de vedere al multor oameni respectaţi. De ce suferim? De ce este lumea atât de nedreaptă? Cărui scop servesc durerea şi nenorocirile?“ (Iov 3:20, 21; 10:2, 18; 21:7). Aşa cum am mai spus, în loc să apeleze la Dumnezeu pentru a găsi răspunsurile, mulţi oameni apelează la ştiinţă. Biologii, oceanografii şi alţi specialişti adaugă lucruri noi la cunoştinţele referitoare la planeta noastră şi la viaţa de pe ea. Efectuând cercetări în alte domenii, astronomii şi fizicienii află tot mai multe lucruri despre sistemul nostru solar, despre stele şi chiar despre galaxiile îndepărtate (compară cu Geneza 11:6). La ce concluzii logice pot duce aceste fapte?

⁸ Unii oameni de ştiinţă spun că „gândirea“ lui Dumnezeu sau „mâna“ sa sunt revelate în univers. Dar s-ar putea oare ca prin aceasta să se scape din vedere ideea-cheie? În revista Science se spuneau următoarele: „Când cercetătorii spun că cosmologia revelează «gândirea» sau «mâna» lui Dumnezeu, ei atribuie sferei divine ceea ce, în ultimă instanţă, ar putea fi aspectul cel mai neînsemnat al universului — structura sa fizică“. De fapt, fizicianul Steven Weinberg, laureat al Premiului Nobel, a scris: „Cu cât universul pare mai comprehensibil, cu atât pare mai lipsit de sens“.

9. Ce dovezi ne pot ajuta atât pe noi, cât şi pe alţii să învăţăm despre Creator?

⁹ Totuşi poate că vă aflaţi printre milioanele de oameni care au studiat cu seriozitate această chestiune şi aţi înţeles că adevăratul sens al vieţii rezidă în cunoaşterea Creatorului. Să ne amintim ce a scris apostolul Pavel: „Oamenii nu pot să spună că nu cunosc nimic despre Dumnezeu. De la începutul lumii oamenii au putut înţelege cum este Dumnezeu prin intermediul lucrurilor pe care El le-a făcut. Toate acestea arată puterea Lui care dăinuie pentru totdeauna. Ele arată că El este Dumnezeu“ (Romani 1:20, Holy Bible, New Life Version). Într-adevăr, există dovezi referitoare la lumea noastră şi la noi care îi ajută pe oameni să recunoască existenţa Creatorului şi să găsească sensul vieţii în raport cu el. Să analizăm în acest sens trei aspecte: universul care ne înconjoară, originea vieţii şi capacităţile noastre mintale.

Motive să credem

10. De ce ar trebui să ne gândim la existenţa unui „început“ (Geneza 1:1; Psalmul 111:10)?

¹⁰ Cum a apărut universul? Probabil că ştiţi din informaţiile despre telescoapele spaţiale şi despre cercetările efectuate că majoritatea oamenilor de ştiinţă îşi dau seama că universul nu a existat dintotdeauna. El a avut un început şi se află într-o continuă expansiune. Ce demonstrează acest lucru? Să vedem ce ne spune astronomul Sir Bernard Lovell: „Dacă într-un anumit moment din trecut Universul a fost aproape un punct singular, având o mărime infinit de mică şi o densitate infinită, trebuie să ne întrebăm ce a existat înainte . . . Trebuie să înfruntăm problema unui Început“.

11. a) Cât de vast este universul? b) Ce anume sugerează precizia existentă în univers?

¹¹ Structura universului, inclusiv a planetei noastre, reflectă un reglaj de o precizie uluitoare. De exemplu, două dintre proprietăţile remarcabile ale soarelui nostru şi ale altor stele sunt eficienţa de durată şi stabilitatea. Potrivit estimărilor actuale, numărul galaxiilor existente în universul vizibil este cuprins între 50 de miliarde (50 000 000 000) şi 125 de miliarde. Galaxia Calea Lactee conţine miliarde de stele. Să reflectăm acum la următorul lucru: Ştim că motorul unui automobil necesită o corelare exactă între cantitatea de combustibil şi cea de aer. Dacă aveţi maşină, probabil că plătiţi un mecanic priceput pentru a regla motorul maşinii, astfel încât maşina voastră să meargă mai silenţios şi cu un randament mai mare. Dacă o astfel de precizie este importantă pentru un simplu motor, ce putem spune, de exemplu, despre randamentul soarelui nostru „arzător“? Evident, principalele forţe implicate sunt reglate cu multă precizie pentru ca pe pământ să existe viaţă. Este această precizie pur şi simplu un rod al întâmplării? În antichitate, un bărbat pe nume Iov a fost întrebat: „Tu ai proclamat legile care guvernează cerurile sau tu ai stabilit legile naturii pe pământ?“ (Iov 38:33, The New English Bible). Nici un om nu a făcut aceasta. Aşadar, de unde provine această precizie? — Psalmul 19:1.

12. De ce este raţional să considerăm că în spatele creaţiei se află o Inteligenţă puternică?

¹² Ar putea ea proveni de la ceva sau de la Cineva care nu poate fi văzut de ochiul uman? Să analizăm această întrebare prin prisma ştiinţei moderne. Majoritatea astronomilor acceptă în prezent că există corpuri cereşti foarte puternice, numite găuri negre. Aceste găuri negre nu pot fi văzute, totuşi experţii sunt siguri că ele există. În mod asemănător, Biblia relatează că într-un alt domeniu există creaturi puternice care nu pot fi văzute, adică creaturi spirituale. Dacă aceste fiinţe invizibile puternice există, nu este raţional să credem că precizia revelată în întregul univers a provenit de la o Inteligenţă puternică? — Neemia 9:6.

13, 14. a) La ce concluzie a ajuns în prezent ştiinţa cu privire la originea vieţii? b) Spre ce anume îndreaptă atenţia existenţa vieţii pe pământ?

¹³ A doua dovadă care îi poate ajuta pe oameni să recunoască că există un Creator se referă la originea vieţii. Faptul că viaţa nu apare pur şi simplu din nimic prin generaţia spontanee este acceptat începând cu perioada în care Louis Pasteur şi-a efectuat experimentele. Atunci cum a apărut viaţa pe pământ? În anii ’50, oamenii de ştiinţă au încercat să demonstreze că viaţa s-ar fi putut dezvolta lent într-un aşa-zis ocean primar, când atmosfera primitivă se afla în permanenţă sub acţiunea fulgerelor. Dovezi mult mai recente arată însă că nu este posibil ca viaţa terestră să fi apărut astfel, pentru că nu a existat niciodată o atmosferă de acest gen. Prin urmare, unii oameni de ştiinţă caută o explicaţie cu mai puţine neajunsuri. Dar, în acelaşi timp, nu scapă ei din vedere esenţialul?

¹⁴ După ce a dedicat zeci de ani studierii universului şi a vieţii din el, omul de ştiinţă britanic Sir Fred Hoyle a spus următoarele: „În loc să se accepte extrem de mica probabilitate ca viaţa să fi apărut datorită forţelor oarbe ale naturii, s-a părut mai nimerit să se presupună că apariţia vieţii a fost un act intelectual intenţionat“. Într-adevăr, cu cât aflăm mai multe lucruri despre miracolele vieţii, cu atât mai logic devine faptul că viaţa provine dintr-o Sursă inteligentă. — Iov 33:4; Psalmii 8:3, 4; 36:9; Faptele 17:28.

15. De ce se poate spune că suntem unici?

¹⁵ Aşadar, prima serie de dovezi se referă la univers, iar a doua, la originea vieţii de pe pământ. Remarcaţi un al treilea argument: unicitatea noastră. Toţi oamenii sunt unici în multe privinţe, ceea ce înseamnă deci că şi voi sunteţi unici. În ce fel? Probabil aţi auzit că creierul a fost comparat cu un computer performant. Totuşi, în realitate, descoperirile recente arată că această comparaţie nu este nici pe departe potrivită. Un om de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts a spus: „Computerele de azi nu se pot compara nici măcar cu un copil de patru ani în ce priveşte capacitatea lor de a vedea, de a vorbi, de a se mişca sau de a-şi folosi bunul-simţ. . . . Cu privire la capacitatea de procesare de date chiar a celui mai performant supercomputer s-a estimat că aceasta este egală cu capacitatea sistemului nervos al unui melc — o infimă parte din capacitatea supercomputerului din cutia [noastră] craniană“.

16. Ce anume dovedeşte capacitatea noastră de a vorbi?

¹⁶ Vorbirea este o capacitate de care dispunem datorită creierului nostru. Deşi unii oameni vorbesc două, trei sau mai multe limbi, capacitatea de a vorbi chiar şi o singură limbă ne face unici (Isaia 36:11; Faptele 21:37–40). Profesorii R. S. şi D. H. Fouts au pus următoarea întrebare: „Numai omul . . . poate comunica prin intermediul limbajului? . . . Toate animalele superioare comunică, fără îndoială, . . . prin gesturi, miros, chemări, strigăte, cântece şi chiar prin intermediul dansului, ca în cazul albinelor. Cu toate acestea, spre deosebire de om, celelalte animale nu par să aibă un limbaj structurat din punct de vedere gramatical. În plus, animalele nu pot face desene artistice, lucru foarte important. În cel mai fericit caz, ele sunt în stare doar să mâzgălească“. Într-adevăr, numai oamenii îşi pot folosi creierul pentru a vorbi o limbă şi pentru a realiza desene sugestive. — Compară cu Isaia 8:1; 30:8; Luca 1:3.

17. Ce diferenţă fundamentală există între modul în care se uită un animal într-o oglindă şi modul în care se uită omul în ea?

¹⁷ Mai mult decât atât, avem o conştiinţă de sine; suntem conştienţi că existăm (Proverbele 14:10). Aţi văzut vreodată o pasăre, un câine sau o pisică uitându-se într-o oglindă şi apoi lovind cu ciocul, mârâind ameninţător sau sărind asupra ei? Nerecunoscându-se, animalele au impresia că văd alt animal. Spre deosebire de animale, când noi ne privim în oglindă ştim că suntem noi (Iacov 1:23, 24). Poate că dorim să vedem cum arătăm sau ne întrebăm cum vom arăta peste câţiva ani. Animalele nu fac lucrul acesta. Da, creierul nostru ne face unici. Cui trebuie să-i atribuim meritul pentru aceasta? Cine altcineva a făcut creierul nostru dacă nu Dumnezeu?

18. Ce capacităţi mintale ne diferenţiază de animale?

¹⁸ Creierul ne permite, de asemenea, să apreciem arta şi muzica, precum şi să avem un simţ al moralităţii (Exodul 15:20; Judecătorii 11:34; 1 Împăraţi 6:1, 29–35; Matei 11:16, 17). De ce noi avem acest simţ, iar animalele nu? Ele îşi folosesc creierul în primul rând pentru a se îngriji de necesităţile imediate — obţinerea hranei, găsirea unui partener sau construirea unui culcuş. Numai oamenii gândesc dincolo de prezent. Unii chiar se gândesc la consecinţele pe care acţiunile lor le vor avea peste ani asupra mediului sau asupra descendenţilor lor. De ce? În Eclesiastul 3:11 se spune despre oameni: „[Creatorul] a pus în inimile lor şi veşnicia“. Într-adevăr, capacitatea noastră de a ne gândi ce înseamnă veşnicia sau de a ne imagina viaţa fără sfârşit este deosebită.

Să-l lăsăm pe Creator să dea mai mult sens vieţii noastre

19. Care sunt cele trei dovezi pe care le-am putea folosi pentru a-i ajuta pe alţii să reflecteze asupra existenţei unui Creator?

¹⁹ Am dezbătut doar trei aspecte: precizia pe care o dezvăluie vastul univers, originea vieţii de pe pământ şi incontestabila unicitate a creierului uman, cu diversele lui capacităţi. Spre ce anume îndreaptă atenţia aceste trei aspecte? Iată un raţionament pe care l-am putea folosi pentru a-i ajuta pe alţii să ajungă la o concluzie. Aţi putea începe prin a întreba: A avut universul un început? Cei mai mulţi vor fi de acord că universul a avut un început. Apoi întrebaţi: A fost acest început cauzat sau nu? Majoritatea oamenilor admit că începutul universului a fost cauzat. Acest lucru duce la ultima întrebare: A fost începutul cauzat de ceva etern sau de Cineva etern? Prezentând astfel lucrurile într-un mod clar şi logic, mulţi oameni pot fi ajutaţi să ajungă la următoarea concluzie: Trebuie să existe un Creator! Dacă lucrurile stau astfel, nu ar fi posibil ca viaţa să aibă un sens?

20, 21. De ce cunoaşterea Creatorului este cheia unei vieţi pline de sens?

²⁰ Întreaga noastră existenţă, inclusiv simţul moralităţii pe care îl posedăm şi moralitatea în sine trebuie puse în legătură cu Creatorul. Dr. Rollo May a scris cândva: „Singurul fundament autentic al moralităţii este cel care se bazează pe sensul suprem al vieţii“. Unde poate fi găsit acest fundament? El a spus în continuare: „Adevăratul fundament este natura lui Dumnezeu. Principiile lui Dumnezeu sunt principiile care stau la baza vieţii, de la începutul creaţiei până la sfârşitul acesteia“.

²¹ Putem, aşadar, să înţelegem foarte bine de ce psalmistul a manifestat atât umilinţă, cât şi înţelepciune când l-a implorat pe Creator: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale! Fă-mă să umblu în adevărul Tău şi învaţă-mă: căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele“ (Psalmul 25:4, 5). Pe măsură ce ajungea să-l cunoască mai bine pe Creator, viaţa psalmistului devenea, bineînţeles, mai plină de sens şi avea un scop. La fel pot sta lucrurile în cazul fiecăruia dintre noi. — Exodul 33:13.

22. Ce presupune cunoaşterea căilor Creatorului?

²² A cunoaşte ‘căile’ Creatorului înseamnă a cunoaşte şi mai bine cum este el, atât personalitatea sa, cât şi căile sale. Dar, întrucât Creatorul este invizibil şi are o putere impresionantă, cum putem ajunge să-l cunoaştem mai bine? În următorul articol se va analiza acest aspect?

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce nu trebuie să ne rezumăm la a obţine informaţii ştiinţifice despre univers?

◻ Când îi ajutăm pe alţii să reflecteze asupra existenţei unui Creator, spre ce anume le-am putea îndrepta atenţia?

◻ De ce cunoaşterea Creatorului este cheia unei vieţi pline de sens?

[Diagrama/Fotografia de la pagina 18]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

La ce concluzie aţi ajuns?

Universul

↓ ↓

nu a avut a avut

început un început

↓ ↓

↓ ↓

de CEVA de CINEVA

etern etern

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Vastitatea universului şi precizia care îl caracterizează i-au determinat pe mulţi să se gândească la existenţa unui Creator

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 15, 18]

Paginile 15 şi 18: Jeff Hester (Arizona State University) şi NASA