Toţi oamenii vor să fie liberi

„Omul se naşte liber şi trăieşte pretutindeni în lanţuri“, a scris filozoful francez Jean-Jacques Rousseau în 1762. A te naşte liber. Cât de plăcut sună lucrul acesta! Dar, aşa cum a observat Rousseau, de-a lungul istoriei, milioane de oameni nu s-au bucurat niciodată de libertate. Dimpotrivă, ei şi-au petrecut viaţa „în lanţuri“, captivi într-un sistem care i-a privat de orice fericire şi satisfacţie de durată.

MILIOANE de oameni constată şi astăzi că „un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). În goana lor după putere, unii bărbaţi şi femei ambiţioase calcă în picioare libertatea altora fără prea multe mustrări de conştiinţă. Potrivit unei ştiri, „escadroane ale morţii au ucis cu violenţă 21 de oameni“. O alta vorbeşte despre un „măcel“ în care forţele de securitate au ucis femei, copii şi bătrâni inofensivi şi lipsiţi de apărare, au tăiat capete, i-au împuşcat în cap pe prizonierii civili, după care au dat foc satelor şi au bombardat la întâmplare.

Nu e de mirare că oamenii îşi doresc din tot sufletul să fie liberi şi duc o adevărată luptă împotriva represiunii! Cu toate acestea, este trist, dar adevărat că lupta pentru libertatea unui om înseamnă deseori călcarea în picioare a drepturilor şi libertăţilor altuia. În aceste împrejurări sunt sacrificaţi aproape în mod inevitabil bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi, iar uciderea lor este „justificată“ de faptul că se luptă pentru o cauză declarată onorabilă şi dreaptă. De exemplu, anul trecut, „luptătorii pentru libertate“ au amplasat în orăşelul irlandez Omagh o maşină-capcană care a ucis 29 de trecători nevinovaţi şi a rănit alte câteva sute.

Tot „în lanţuri“

Ce se obţine când lupta ia sfârşit? Când „luptătorii pentru libertate“ câştigă lupta, nu se poate obţine decât o libertate limitată. În cazul acesta, sunt ei cu adevărat liberi? Nu este adevărat că până şi în societăţile total independente din aşa-numita lume liberă oamenii sunt încă „în lanţurile“ unor stăpâni cruzi cum ar fi sărăcia, imperfecţiunea, boala şi moartea? Cum poate spune cineva că este cu adevărat liber atât timp cât este sclavul acestor lucruri?

Moise, un scriitor al Bibliei care a trăit în vechime, a descris cu exactitate viaţa de care au avut parte atât de mulţi oameni de-a lungul timpului şi de care au parte şi în prezent. El a spus că putem trăi 70 sau 80 de ani, „şi mândria lor este muncă şi deşertăciune“ (Psalmul 90:10). Se va schimba vreodată această situaţie? Va fi vreodată posibil pentru noi toţi să trăim o viaţă plină de satisfacţii, fără durerea şi teroarea care îi apasă pe mulţi oameni astăzi?

Biblia răspunde afirmativ. Ea vorbeşte despre „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21, NW). Să examinăm îndeaproape această libertate, despre care a vorbit în secolul I apostolul Pavel într-o scrisoare adresată creştinilor din Roma. În această scrisoare, Pavel explică cu claritate cum poate obţine fiecare dintre noi adevărata şi durabila „libertate glorioasă“.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Din cartea Beacon Lights of History (Semnale luminoase ale istoriei), vol. XIII