Este posibilă cu adevărat viaţa veşnică?

„Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?“ — MATEI 19:16.

1. Ce se poate spune despre durata vieţii omului?

REGELE persan Xerxes I, cunoscut în Biblie sub numele de Ahaşveroş, îşi trecea în revistă trupele înaintea unei bătălii din anul 480 î.e.n. (Estera 1:1, 2). Istoricul grec Herodot spune că, în timp ce îşi privea oamenii, regele plângea. Din ce cauză? Xerxes a spus: „Mă gândesc cu tristeţe la scurtimea vieţii omului; nici unul dintre aceşti oameni nu va mai fi în viaţă peste o sută de ani“. Poate că şi voi aţi remarcat că viaţa este dureros de scurtă şi că nimeni nu vrea să îmbătrânească, să se îmbolnăvească şi să moară. Şi măcar dacă ne-am putea trăi viaţa fericiţi şi sănătoşi ca în tinereţe! — Iov 14:1, 2.

2. Ce speranţă nutresc mulţi oameni, şi de ce?

² Este demn de remarcat articolul „Ei vor să trăiască“ apărut în The New York Times Magazine din 28 septembrie 1997. Acesta citează cuvintele unui cercetător care a exclamat: „Sunt convins că noi am putea fi prima generaţie care va trăi veşnic!“ Probabil că şi voi credeţi că viaţa veşnică este posibilă deoarece Biblia promite că putem trăi veşnic aici pe pământ (Psalmul 37:29; Apocalipsa 21:3, 4). Cu toate acestea, unii oameni susţin că viaţa veşnică este posibilă din cu totul alte motive decât cele menţionate în Biblie. Examinarea câtorva dintre acestea ne va ajuta să înţelegem că viaţa veşnică este cu adevărat posibilă.

Proiectaţi să trăim veşnic

3, 4. a) De ce cred unii oameni că am putea trăi veşnic? b) Ce a spus David despre formarea sa?

³ Un motiv pentru care mulţi cred că oamenii ar putea trăi veşnic este legat de modul minunat în care suntem făcuţi. De exemplu, formarea copilului în uterul matern este un adevărat miracol. Iată ce a scris un renumit gerontolog: „După ce a înfăptuit miracolele care ne călăuzesc de la concepere la naştere, apoi la maturitate sexuală şi la vârsta adultă, natura a ales să nu inoveze un alt mecanism, care ar fi putut fi, probabil, mai simplu, pentru perpetuarea veşnică a acestor miracole“. Într-adevăr, luând în considerare constituţia noastră miraculoasă, rămâne întrebarea: De ce trebuie să murim?

⁴ Deşi nu a putut vedea în interiorul uterului, aşa cum pot face astăzi oamenii de ştiinţă, cu mii de ani în urmă, David, un scriitor al Bibliei, a contemplat aceste adevărate miracole. El a reflectat la propria lui formare când, după cum scrie el, fusese ‘ţesut în pântecele mamei sale’. Atunci, spune el, ‘i-au fost întocmiţi rărunchii’. De asemenea, el vorbeşte despre formarea „oaselor“ sale atunci când, aşa cum remarcă el, „am fost făcut într-un loc tainic“. David vorbeşte apoi despre „fiinţa mea neîntocmită [embrionul meu, NW]“ şi spune că în acest embrion din uterul mamei sale „au fost scrise toate mădularele“ sale. — Psalmul 139:13–16.

5. Ce miracole au loc în uterul matern când se formează un copil?

⁵ Bineînţeles că pentru formarea lui David în uterul mamei sale nu a existat un proiect scris de mână în sensul propriu al cuvântului. Însă, când a meditat la formarea „rărunchilor“, a „oaselor“ şi a altor părţi ale corpului său, lui David i s-a părut că dezvoltarea acestora a avut loc după un plan — că toate au fost, ca să spunem aşa, „scrise“. Era ca şi cum celula fecundată dinăuntrul mamei sale ar fi avut o cameră mare plină cu cărţi care cuprindeau instrucţiuni amănunţite privitoare la modul de formare a unui copil, iar aceste instrucţiuni complicate fuseseră transmise fiecărei celule nou-formate. Astfel, revista Science World foloseşte metafora: ‘Fiecare celulă dintr-un embrion care se dezvoltă are un dulap plin cu proiecte’.

6. Ce dovezi există că ‘suntem făcuţi într-un mod admirabil’, după cum s-a exprimat David?

⁶ V-aţi gândit vreodată la miraculoasa funcţionare a corpului nostru? Biologul Jared Diamond a remarcat: „Celulele care căptuşesc intestinul nostru sunt înlocuite o dată la câteva zile, cele care căptuşesc vezica urinară, o dată la două luni, iar globulele roşii, o dată la patru luni“. El a adăugat: „Natura ne demontează şi ne montează la loc în fiecare zi“. Ce înseamnă de fapt lucrul acesta? Că, indiferent câţi ani am trăi — 8 ani, 80 de ani sau chiar 800 de ani —, corpul nostru rămâne foarte tânăr. Un om de ştiinţă a estimat cândva că, „în decurs de un an, aproximativ 98 la sută din atomii care există în momentul de faţă în corpul nostru vor fi înlocuiţi cu alţi atomi pe care îi vom lua din aer, alimente şi lichide“. Într-adevăr, aşa cum a cântat David, ‘suntem făcuţi într-un mod admirabil’. — Psalmul 139:14.

7. La ce concluzie au ajuns unii oameni având în vedere modul în care este proiectat corpul nostru?

⁷ Având în vedere modul în care este proiectat corpul nostru, un gerontolog a spus: „Nu ştim de ce trebuie să îmbătrânim“. S-ar părea că trebuie să trăim pentru totdeauna. De aceea, oamenii încearcă să atingă acest obiectiv cu ajutorul tehnologiei. Nu cu mult timp în urmă, dr. Alvin Silverstein a scris plin de încredere în cartea sa Conquest of Death (Victorie asupra morţii): „Vom descoperi esenţa vieţii. Vom înţelege . . . procesul îmbătrânirii“. Care vor fi rezultatele? El a prezis: „Nu vor mai exista oameni «vârstnici», deoarece cunoştinţa care va permite victoria asupra morţii va aduce şi tinereţe eternă“. Luând în considerare cercetările ştiinţifice moderne privitoare la alcătuirea omului, pare chiar atât de exagerată ideea vieţii veşnice? Există însă un motiv şi mai convingător de a crede că viaţa veşnică este posibilă.

Dorinţa de a trăi veşnic

8, 9. Ce dorinţă firească au nutrit oamenii de-a lungul istoriei?

⁸ Aţi remarcat vreodată că viaţa veşnică este o dorinţă omenească firească? Un profesor a scris într-o revistă germană: „Visul vieţii veşnice este probabil la fel de vechi ca lumea“. Referindu-se la credinţele pe care le aveau în antichitate unii europeni, The New Encyclopædia Britannica afirmă: „Oamenii merituoşi vor trăi veşnic într-un palat strălucitor, poleit cu aur“. Şi cât de mult s-au străduit ei să-şi satisfacă această dorinţă fundamentală de a trăi veşnic!

⁹ În The Encyclopedia Americana se spune că, acum 2 000 de ani, în China, „sub conducerea preoţilor taoişti, împăraţii şi oamenii [de rând] deopotrivă au neglijat celelalte activităţi pentru a căuta elixirul vieţii“ — o aşa-numită fântână a tinereţii. Într-adevăr, de-a lungul istoriei, oamenii au crezut că, mâncând diferite amestecuri sau chiar bând o anumită apă, vor putea rămâne tineri.

10. Ce s-a încercat în epoca modernă pentru ca omul să-şi poată prelungi viaţa?

¹⁰ Încercările actuale de a satisface dorinţa înnăscută a omului de a trăi veşnic sunt la fel de spectaculoase. Un exemplu elocvent este tehnica îngheţării unui om răpus de o boală. Lucrul acesta se face în speranţa că persoana decedată va fi readusă la viaţă într-un moment viitor, când se va descoperi un tratament pentru boala respectivă. Un adept al acestei metode, numită criogenie, a scris: „Dacă optimismul nostru se dovedeşte a fi justificat şi se descoperă cum pot fi tratate sau vindecate toate infirmităţile — inclusiv neputinţele bătrâneţii —, atunci cei care «mor» acum vor putea în viitor să-şi prelungească viaţa la nesfârşit“.

11. De ce doresc oamenii să trăiască veşnic?

¹¹ Dar aţi putea întreba: De ce dorinţa de a trăi veşnic este atât de adânc întipărită în gândirea noastră? Deoarece „[Dumnezeu] a pus eternitatea în mintea omului“ (Eclesiastul 3:11, Revised Standard Version). La acest lucru ar trebui să reflectăm cu seriozitate. Gândiţi-vă: De ce am avea dorinţa înnăscută de a trăi etern dacă scopul Creatorului nostru nu ar fi fost ca această dorinţă să fie satisfăcută? Şi nu ar fi fost lipsă de iubire din partea lui să ne creeze cu dorinţa de a trăi veşnic, iar apoi să ne dezamăgească, nepermiţându-ne niciodată să ne vedem împlinită această dorinţă? — Psalmul 145:16.

În cine ar trebui să ne punem încrederea?

12. Ce convingere nutresc unii oameni, însă consideraţi că este întemeiată?

¹² În cine sau în ce ar trebui să ne punem încrederea pentru a obţine viaţă veşnică? În tehnologia secolului al XX-lea sau al XXI-lea? Articolul „Ei vor să trăiască“, apărut în The New York Times Magazine, vorbea despre „zeitatea numită tehnologie“ şi despre „entuziasmul cu care este privit potenţialul tehnologiei“. Despre un cercetător s-a spus chiar că este „convins . . . că geniul genetic va găsi la timp tehnicile necesare pentru a salva [generaţia noastră], oprind sau poate chiar inversând procesul îmbătrânirii“. Adevărul este însă că eforturile omului de a opri procesul îmbătrânirii sau de a învinge moartea s-au dovedit a fi zadarnice.

13. Cum demonstrează structura creierului nostru că am fost creaţi ca să trăim veşnic?

¹³ Înseamnă aceasta că nu există nici o modalitate de a obţine viaţă veşnică? Nicidecum! Există o modalitate! Structura minunatului nostru creier, cu capacitatea lui de a învăţa, practic, la infinit, ar trebui să ne convingă de lucrul acesta. James Watson, specialist în biologie moleculară, a numit creierul „cel mai complex lucru care a fost descoperit până la ora actuală în univers“. Iar neurologul Richard Restak a spus: „Nicăieri în universul cunoscut nu există ceva care cel puţin să semene cu creierul“. De ce am avea un creier cu capacitatea de a asimila şi stoca practic un număr nelimitat de informaţii şi un corp proiectat să funcţioneze veşnic dacă nu am fi fost creaţi ca să ne bucurăm veşnic de viaţă?

14. a) La ce concluzie au ajuns scriitorii Bibliei în ce priveşte viaţa omului? b) De ce ar trebui să ne punem încrederea în Dumnezeu, nu în oameni?

¹⁴ Aşadar, care este singura concluzie logică, bazată pe fapte reale la care trebuie să ajungem? Nu este aceea că am fost proiectaţi şi creaţi pentru a trăi veşnic de un Creator atotputernic şi inteligent (Iov 10:8; Psalmii 36:9; 100:3; Maleahi 2:10; Faptele 17:24, 25)? Prin urmare, nu ar trebui să dăm dovadă de înţelepciune şi să ascultăm de porunca inspirată a psalmistului: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire“? De ce nu ar trebui să ne punem încrederea în om? Deoarece, aşa cum scrie psalmistul, „suflarea lui trece, se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. Într-adevăr, chiar dacă au capacitatea de a trăi veşnic, oamenii sunt neputincioşi în faţa morţii. Psalmistul ajunge la următoarea concluzie: „Fericit este cel . . . a cărui speranţă este în Iehova, Dumnezeul său“ (NW). — Psalmul 146:3–5.

Este acesta cu adevărat scopul lui Dumnezeu?

15. Ce anume demonstrează că scopul lui Dumnezeu este ca noi să trăim veşnic?

¹⁵ Dar v-aţi putea întreba: Este cu adevărat scopul lui Iehova ca noi să ne bucurăm de viaţă veşnică? Da, este! Iar Cuvântul său promite de nenumărate ori lucrul acesta. „Darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică“, ne asigură Biblia. Ioan, un slujitor al lui Dumnezeu, a scris: „Făgăduinţa pe care El [Dumnezeu] ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică“. Nu e de mirare că un tânăr l-a întrebat pe Isus: „Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?“ (Romani 6:23; 1 Ioan 2:25; Matei 19:16). De fapt, apostolul Pavel a scris despre „nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de vremurile timpului, de Dumnezeu, care nu poate să mintă“. — Tit 1:2.

16. În ce sens a promis Dumnezeu viaţa veşnică „mai înainte de vremurile timpului“?

¹⁶ Ce înseamnă că Dumnezeu a promis viaţa veşnică „mai înainte de vremurile timpului“? Unii sunt de părere că apostolul Pavel a vrut să spună că, înainte de crearea lui Adam şi a Evei, prima pereche de oameni, Dumnezeu şi-a propus ca oamenii să trăiască veşnic. Dar, chiar şi în cazul în care Pavel se referea la un moment ulterior creării oamenilor, când Iehova şi-a făcut cunoscut scopul, tot nu există nici o îndoială că din voinţa lui Dumnezeu face parte viaţa veşnică pentru omenire.

17. De ce au fost izgoniţi Adam şi Eva din grădina Edenului, şi de ce au fost puşi la intrare heruvimi?

¹⁷ Biblia spune că, în grădina Edenului, „DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească din pământ . . . pomul vieţii“. Adam a fost izgonit din grădină ca „nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască“ — da, veşnic. După ce Adam şi Eva au fost expulzaţi din grădina Edenului, Iehova a pus „heruvimii şi sabia învăpăiată care se îndrepta în toate direcţiile, ca să păzească drumul spre pomul vieţii“. — Geneza 2:9; 3:22–24.

18. a) Ce ar fi însemnat pentru Adam şi Eva faptul de a mânca din pomul vieţii? b) Ce reprezenta faptul de a mânca din acel pom?

¹⁸ Dacă lui Adam şi Evei li s-ar fi dat voie să mănânce din pomul vieţii, ce ar fi însemnat lucrul acesta pentru ei? Ei ar fi avut privilegiul de a trăi veşnic în Paradis! Un biblist a emis următoarea ipoteză: „Pomul vieţii trebuie să fi avut unele proprietăţi miraculoase ce preveneau îmbătrânirea corpului omenesc sau degradarea lui care se sfârşeşte cu moartea“. El a susţinut chiar că „în paradis a existat o plantă ale cărei puteri miraculoase puteau contracara efectele“ procesului de îmbătrânire. Biblia nu spune însă că pomul vieţii avea anumite proprietăţi dătătoare de viaţă. Mai degrabă, acel pom reprezenta pur şi simplu faptul că Dumnezeu le garanta viaţă veşnică celor ce li se dădea voie să mănânce din rodul lui. — Apocalipsa 2:7.

Scopul lui Dumnezeu nu s-a schimbat

19. De ce a murit Adam, şi de ce murim şi noi, urmaşii lui?

¹⁹ Când a păcătuit, Adam a pierdut dreptul său la viaţă veşnică, precum şi al tuturor urmaşilor săi încă nenăscuţi (Geneza 2:17). Când a devenit păcătos din cauza neascultării, el a ajuns să aibă defecte, să fie imperfect. De fapt, din acel moment, corpul lui Adam a fost programat pentru moarte. După cum spune Biblia: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23). În plus, urmaşii imperfecţi ai lui Adam au fost şi ei programaţi pentru moarte, nu pentru viaţă veşnică. Biblia explică: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“. — Romani 5:12.

20. Ce anume arată că oamenii au fost creaţi pentru a trăi veşnic pe pământ?

²⁰ Ce s-ar fi întâmplat dacă Adam nu păcătuia? Ce s-ar fi întâmplat dacă el nu încălca porunca lui Dumnezeu şi i se dădea voie să mănânce din pomul vieţii? Unde s-ar fi bucurat el de darul divin al vieţii veşnice? În cer? Nu! Dumnezeu nu a menţionat nimic cu privire la faptul că Adam va fi luat la cer. Munca repartizată lui era aici pe pământ. Biblia spune că „DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare“, şi că „DOMNUL Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească“ (Geneza 2:9, 15). După ce Eva a fost creată ca parteneră a lui Adam, cei doi au mai primit o însărcinare aici pe pământ. Dumnezeu le-a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“. — Geneza 1:28.

21. Ce perspective minunate aveau primii oameni?

²¹ Gândiţi-vă la perspectivele minunate pe care le deschideau pe pământ lui Adam şi Evei instrucţiunile date de Dumnezeu! Ei urmau să crească în Paradisul pământesc fii şi fiice perfect sănătoşi. Pe măsură ce iubiţii lor copii ar fi înaintat în vârstă, aceştia ar fi putut lua parte împreună cu ei la popularea pământului şi la frumoasa muncă de grădinărit pentru întreţinerea Paradisului. Având toate animalele în supunere, omenirea ar fi fost foarte fericită. Gândiţi-vă la bucuria pe care le-ar fi adus-o extinderea graniţelor grădinii Edenului, pentru ca întregul pământ să fie în cele din urmă un paradis! Nu v-aţi bucura de viaţă împreună cu copii perfecţi într-o asemenea locuinţă pământească frumoasă, fără să vă fie teamă că veţi îmbătrâni şi veţi muri? Daţi-i voie inimii să răspundă la această întrebare.

22. De ce putem fi siguri că Dumnezeu nu şi-a schimbat scopul cu privire la pământ?

²² Când Adam şi Eva nu au ascultat şi au fost izgoniţi din grădina Edenului, şi-a schimbat oare Dumnezeu scopul ca omenirea să trăiască veşnic pe pământ? Nicidecum! Dacă Dumnezeu ar fi procedat astfel, lucrul acesta ar fi însemnat o recunoaştere a faptului că nu-şi poate duce la îndeplinire scopul iniţial. Putem fi siguri că Dumnezeu îşi duce la îndeplinire ceea ce a promis, după cum declară el însuşi: „Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis“. — Isaia 55:11.

23. a) Ce anume confirmă o dată în plus că scopul lui Dumnezeu este ca oamenii înclinaţi spre dreptate să trăiască veşnic pe pământ? b) Ce vom analiza în articolul următor?

²³ Faptul că Dumnezeu nu şi-a schimbat scopul cu privire la pământ este exprimat cu claritate în Biblie, unde Dumnezeu promite: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. Însuşi Isus Cristos a spus în Predica sa de pe munte că cei cu un temperament blând vor moşteni pământul (Psalmul 37:29; Matei 5:5). Totuşi, cum putem obţine viaţă veşnică, şi ce trebuie să facem pentru a ne bucura de ea? Lucrul acesta va fi analizat în articolul următor.

Cum aţi răspunde?

◻ De ce mulţi oameni cred că viaţa veşnică este posibilă?

◻ Ce ar trebui să ne convingă că am fost creaţi pentru a trăi veşnic?

◻ Care a fost scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pământ şi la omenire?

◻ De ce putem fi siguri că Dumnezeu îşi va duce la îndeplinire scopul iniţial?