Închinarea la Baal: bătălia pentru inimile israeliţilor
Pentru inimile celor ce făceau parte din naţiunea Israel s-a dat o bătălie crâncenă care a durat aproape o mie de ani. Teama superstiţioasă şi ritualurile sexuale luptau împotriva credinţei şi a loialităţii. Această luptă pe viaţă şi pe moarte a dat naştere la rivalitate între închinarea la Baal şi închinarea la Iehova.
AVEAU membrii naţiunii Israel să-i rămână fideli adevăratului Dumnezeu care i-a scos din Egipt (Exodul 20:2, 3)? Sau aveau să treacă de partea lui Baal, dumnezeul favorit al canaaniţilor, care a promis să facă ţara fertilă?
Această luptă spirituală, purtată cu mii de ani în urmă, este importantă şi pentru noi. De ce? „Aceste lucruri“, a consemnat apostolul Pavel, „au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor“ (1 Corinteni 10:11). Avertismentul fundamental transmis de acest conflict istoric va fi mult mai semnificativ dacă vom înţelege cine a fost Baal şi în ce a constat închinarea la Baal.
Cine a fost Baal?
Israeliţii au venit în contact cu închinarea la Baal în jurul anului 1473 î.e.n., când au ajuns în Canaan. Ei au constatat că poporul canaanit se închina la o multitudine de zei care nu se deosebeau de zeii Egiptului, deşi aveau nume şi unele caracteristici diferite. Totuşi Biblia îl numeşte pe Baal divinitatea principală a canaaniţilor, iar descoperirile arheologice confirmă acest fapt (Judecătorii 2:11). Deşi Baal nu a fost divinitatea supremă a panteonului canaanit, el a fost zeul care a contat cel mai mult pentru canaaniţi. Ei credeau că el avea putere asupra ploii, a vântului şi a norilor şi că numai el putea să apere atât poporul, cât şi animalele şi holdele de sterilitate sau chiar de moarte. Fără protecţia lui Baal, Mot, un zeu canaanit răzbunător, ar fi adus în mod sigur nenorociri asupra lor.
Închinarea la Baal abunda în ritualuri sexuale. Până şi obiectele de cult folosite în cadrul închinării la Baal, cum ar fi stâlpii şi parii sacri, aveau conotaţii sexuale. După cât se pare, stâlpii sacri — pietre cioplite în forma simbolului falic — îl reprezentau pe Baal, partea masculină din cadrul unirii sexuale. Parii sacri erau obiecte de lemn sau copaci care o reprezentau pe Aşera, soţia lui Baal şi elementul feminin. — 1 Împăraţi 18:19.
Prostituţia de la templu şi sacrificarea copiilor erau alte aspecte importante ale închinării la Baal (1 Împăraţi 14:23, 24; 2 Cronici 28:2, 3). În cartea The Bible and Archaeology (Biblia şi arheologia) se spune: „În templele canaaniţilor existau femei şi bărbaţi care se prostituau (femei şi bărbaţi «sacri») şi aveau loc tot felul de abuzuri sexuale. [Canaaniţii] credeau că, într-un fel, aceste ritualuri făceau ca holdele şi cirezile lor să prospere“. Oricum, aceasta era justificarea religioasă, deşi o astfel de imoralitate satisfăcea, fără îndoială, dorinţele carnale ale închinătorilor. Dar cum au fost seduse de Baal inimile israeliţilor?
De ce atât de atrăgătoare?
După cât se pare, mulţi israeliţi preferau să practice o religie care pretindea puţine lucruri din partea lor. În cadrul închinării la Baal ei nu trebuiau să respecte prevederile Legii, cum ar fi sabatul şi numeroasele restricţii de ordin moral (Leviticul 18:2–30; Deuteronomul 5:1–3). Este posibil ca prosperitatea materială a canaaniţilor să-i fi convins pe alţii de faptul că Baal trebuia să fie îmbunat.
Locurile sacre canaanite, cunoscute ca locuri înalte şi situate în păduricile de pe culmile munţilor, trebuie să fi constituit un cadru atrăgător pentru ritualurile fertilităţii practicate acolo. După puţin timp, israeliţii nu s-au mulţumit să frecventeze locurile sacre canaanite, ci chiar au construit propriile lor locuri de acest fel. „Şi-au zidit şi ei înălţimi cu stâlpi închinaţi idolilor şi aşere pe orice deal înalt şi sub orice copac verde.“ — 1 Împăraţi 14:23; Osea 4:13.
Închinarea la Baal se baza în primul rând pe satisfacerea dorinţelor cărnii (Galateni 5:19–21). Practicile senzuale erau mai presus de dorinţa de a avea holde bogate şi cirezi numeroase. Sexul era proslăvit. Numeroasele statuete dezgropate, cu organele sexuale mult mărite, sugerând excitaţia sexuală, sunt o dovadă în acest sens. Ospăţul, dansul şi muzica erau un preludiu al comportamentului trivial.
Să ne imaginăm o scenă de acest fel care are loc la începutul unei toamne. Într-un cadru natural extraordinar, îmbuibaţi de pe urma chefului şi stimulaţi de vin, închinătorii dansează. Dansurile fertilităţii au menirea de a-l trezi pe Baal din starea lui de letargie din timpul verii pentru a binecuvânta pământul cu ploaie. Ei dansează în jurul stâlpilor falici şi al parilor sacri. Mişcările, îndeosebi cele ale prostituatelor de la templu, sunt erotice şi senzuale. Muzica şi auditoriul îi incită. La apogeul dansului, dansatorii se îndreaptă după cât se pare spre încăperile locuinţei lui Baal pentru a întreţine relaţii imorale. — Numeri 25:1, 2; compară cu Exodul 32:6, 17–19; Amos 2:8.
Ei umblau prin vedere, nu prin credinţă
Deşi mulţi se simţeau atraşi de această formă senzuală de închinare, ceea ce îi împingea pe israeliţi la închinarea la Baal era şi teama. Pe măsură ce israeliţii îşi pierdeau credinţa în Iehova, teama de morţi, de viitor şi fascinaţia pentru ocultism îi determina să practice spiritismul, care, la rândul lui, includea ritualuri al căror nivel de depravare depăşea orice limită. The International Standard Bible Encyclopedia arată modul în care canaaniţii onorau în cadrul cultului strămoşilor spiritele celor decedaţi: „În mormântul familiei sau la tumuli erau ţinute sărbători . . . de la care nu lipseau beţiile şi relaţiile sexuale (care includeau, după cât se pare, incestul) şi la care se credea că participa şi defunctul“. Luând parte la aceste acte spiritiste degradante, israeliţii se îndepărtau tot mai mult de Dumnezeul lor, Iehova. — Deuteronomul 18:9–12.
Acei israeliţi care preferau să umble prin vedere, nu prin credinţă s-au simţit atraşi, de asemenea, de idoli şi de ritualurile asociate lor (2 Corinteni 5:7). Chiar şi după ce au văzut miracole spectaculoase înfăptuite de mâna invizibilă a lui Iehova, mulţi israeliţi care plecaseră din Egipt au simţit nevoia de a avea ceva vizibil care să le aducă aminte de el (Exodul 32:1–4). În mod asemănător, unii descendenţi ai lor au dorit să se închine la ceva vizibil, cum ar fi idolii lui Baal. — 1 Împăraţi 12:25–30.
Cine a ieşit victorios?
Lupta pentru inimile israeliţilor a durat secole la rând, din momentul în care ei au sosit în câmpiile Moabului, cu puţin înainte de a intra în Ţara Promisă, până în momentul deportării lor în Babilon. Balanţa înclina când într-o parte, când într-alta. Au fost ocazii când majoritatea israeliţilor i-au fost loiali lui Iehova, dar de multe ori ei s-au întors la Baal. Principala cauză a fost asocierea cu popoarele păgâne din jur.
După înfrângerea militară suferită, canaaniţii au luptat recurgând la mijloace mult mai subtile. Ei trăiau în mijlocul israeliţilor şi îi încurajau pe cuceritorii lor să adopte zeii ţării cucerite. Judecători curajoşi, cum au fost Ghedeon şi Samuel, au rezistat acestei tentaţii. Samuel a îndemnat poporul: „Scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini . . ., îndreptaţi-vă inima spre DOMNUL şi slujiţi-I numai Lui“. Pentru un timp, israeliţii au ascultat de sfatul lui Samuel şi „au scos din mijlocul lor baalii şi astarteele şi au slujit numai DOMNULUI“. — 1 Samuel 7:3, 4; Judecătorii 6:25–27.
După domnia lui Saul şi cea a lui David, Solomon a adus în ultimii săi ani jertfe dumnezeilor străini (1 Împăraţi 11:4–8). Alţi regi ai lui Israel şi ai lui Iuda au procedat la fel şi au căzut pradă lui Baal. Cu toate acestea, au existat profeţi şi regi fideli, cum au fost Ilie, Elisei şi Iosia, care s-au aflat în fruntea luptei împotriva închinării la Baal (2 Cronici 34:1–5). Mai mult decât atât, în această perioadă a istoriei israeliţilor au existat persoane care i-au rămas fidele lui Iehova. Chiar şi pe timpul lui Ahab şi al Izabelei, când închinarea la Baal era în floare, şapte mii de oameni au refuzat să îşi plece „genunchii înaintea lui Baal“. — 1 Împăraţi 19:18.
În cele din urmă, după ce evreii s-au întors din exilul babilonian, nu s-a mai pomenit nimic despre închinarea la Baal. Asemenea celor menţionaţi în Ezra 6:21, toţi ‘s-au separat de necurăţia popoarelor ţării . . . ca să caute pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel’.
Avertismente desprinse din închinarea la Baal
Deşi închinarea la Baal a dispărut de mult timp, acea religie canaanită şi societatea de azi au un element comun: glorificarea sexului. Tentaţia de a comite imoralitate pare să plutească chiar în aerul pe care îl inspirăm (Efeseni 2:2). Pavel a avertizat: „Noi ne confruntăm cu puterea nevăzută care controlează această lume întunecată şi cu agenţii spirituali chiar din sălaşul răului“. — Efeseni 6:12, Phillips.
Această „putere nevăzută“ a lui Satan promovează imoralitatea sexuală pentru a-i înrobi pe oameni din punct de vedere spiritual (Ioan 8:34). În societatea tolerantă de azi, relaţiile sexuale nu sunt practicate ca ritual al fertilităţii, ci ca modalitate de realizare personală sau de întreprindere de acţiuni după bunul plac. În plus, propaganda este la fel de convingătoare. Prin intermediul divertismentelor, al muzicii şi al publicităţii, mintea oamenilor este umplută până la refuz cu mesaje despre sex. Slujitorii lui Dumnezeu nu sunt imuni la acest atac. De fapt, majoritatea celor ce au fost excluşi din congregaţia creştină sunt persoane care au cedat în faţa acestor practici. Un creştin va rămâne cast numai dacă va respinge în permanenţă aceste propuneri imorale. — Romani 12:9.
Tinerii Martori sunt cei mai expuşi pericolului, întrucât multe dintre lucrurile pe care ei le pot considera atrăgătoare sunt de natură sexuală. Ceea ce complică situaţia este faptul că ei trebuie să reziste influenţei altor tineri care exercită presiuni asupra lor (compară cu Proverbele 1:10–15). Mulţi tineri au avut neplăceri de exemplu când au participat la reuniuni de proporţii. La fel ca în cadrul închinării la Baal din timpurile antice, muzica, dansul şi atracţia sexuală formează un amestec îmbătător. — 2 Timotei 2:22.
„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?“, a întrebat psalmistul. „Îndreptându-se după cuvântul [lui Iehova]“, a răspuns el (Psalmul 119:9). Aşa cum Legea lui Dumnezeu le poruncea israeliţilor să evite asocierile strânse cu canaaniţii, tot aşa Biblia ne previne cu privire la pericolele tovărăşiilor neînţelepte (1 Corinteni 15:32, 33). Un tânăr creştin arată cât de matur este atunci când spune „nu“ lucrurilor care pot fi atrăgătoare din punct de vedere senzual, dar despre care ştie că sunt dăunătoare din punct de vedere moral. La fel ca fidelul Ilie, noi nu putem permite ca valurile opiniei publice să decidă în locul nostru. — 1 Împăraţi 18:21; compară cu Matei 7:13, 14.
Alt avertisment se referă la pierderea credinţei, „păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor“ (Evrei 12:1). Se pare că existau mulţi israeliţi care credeau încă în Iehova, dar care priveau spre Baal ca spre dumnezeul care avea să le ocrotească recoltele şi să le furnizeze cele necesare vieţii de zi cu zi. Probabil că ei considerau că templul din Ierusalim al lui Iehova era prea departe şi că respectarea legilor sale nu era un lucru practic. Închinarea la Baal nu pretindea nici un efort şi era foarte convenabilă: ei chiar puteau să facă fum sacrificial pentru Baal pe propriile lor acoperişuri (Ieremia 32:29). Se pare că ei au fost duşi de valul închinării la Baal, luând pur şi simplu parte la unele ritualuri sau chiar aducându-i ofrande lui Baal în numele lui Iehova.
Cum am putea să ne pierdem credinţa şi încet-încet să ne îndepărtăm de Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12)? Pierzându-ne treptat aprecierea pe care o aveam înainte pentru întruniri şi congrese. O atitudine de acest fel trădează o lipsă de încredere în măsurile luate de Iehova pentru a furniza „hrană la timp“ (Matei 24:45–47). Fiind astfel slăbiţi, am putea să renunţăm să mai ‘ţinem sus Cuvântul vieţii’ sau am putea chiar să avem o inimă împărţită, probabil cedând în faţa materialismului sau a imoralităţii. — Filipeni 2:16; compară cu Psalmul 119:113.
Să ţinem strâns la integritatea noastră
Nu încape nici o îndoială că astăzi se dă o bătălie pentru inimi. Îi vom rămâne loiali lui Iehova sau ne vom abate de la obiectivul nostru din cauza modului de viaţă libertin al acestei lumi? Din nefericire, aşa cum israeliţii au fost atraşi de practici canaanite dezgustătoare, tot aşa unii creştini din prezent, atât bărbaţi, cât şi femei, au fost ademeniţi să comită acte ruşinoase. — Compară cu Proverbele 7:7, 21–23.
Această înfrângere spirituală poate fi evitată dacă, asemenea lui Moise, ‘rămânem neclintiţi, ca şi cum l-am fi văzut pe Cel care este nevăzut’. (Evrei 11:27). Într-adevăr, trebuie să ‘luptăm pentru credinţă’ (Iuda 3). Dar, rămânându-i loiali Dumnezeului nostru şi principiilor sale, putem aştepta cu nerăbdare timpul când închinarea falsă va dispărea pentru totdeauna. Aşa cum închinarea la Iehova a triumfat asupra închinării la Baal, tot aşa putem fi siguri că în curând „pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Isaia 11:9.
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Ruine din Gezer ale unor stâlpi sacri folosiţi în cadrul închinării la Baal
[Provenienţa fotografiei de la pagina 28]
Musée du Louvre, Paris