Proclamatorii Regatului relatează

Un fost împotrivitor învaţă adevărul

RĂZBOIUL civil din Liberia a fost un subiect foarte discutat în ziare. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa şi chiar mai mulţi au trebuit să se refugieze. În pofida acestor dificultăţi, există oameni sinceri care continuă să îmbrăţişeze adevărul, aşa cum reiese din următoarea relatare.

De la vârsta de zece ani, James a fost educat în spiritul Bisericii Luterane. După ce a devenit redactor la o revistă religioasă, el a profitat de poziţia pe care o deţinea pentru a scrie articole împotriva Martorilor lui Iehova, deşi nu cunoscuse niciodată vreun Martor al lui Iehova.

După un timp, James a renunţat la revista religioasă şi a devenit proprietarul unui motel, ajungând să obţină profituri mari. Într-o zi, în timp ce se afla în recepţia motelului său, James a fost abordat de două surori elegante. Văzând îmbrăcămintea lor bine pusă la punct, el le-a invitat înăuntru. Dar când surorile i-au explicat scopul vizitei lor, el a spus: „Nu pot să discut pentru că sunt foarte ocupat“. Martorele i-au oferit un abonament la revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, iar el a acceptat numai ca să scape de ele. Timp de un an, James a primit acasă revistele, însă, de fiecare dată, el le punea într-o geantă de plastic, fără să le scoată măcar din plicurile lor.

Când a izbucnit un război civil, James şi-a pus într-o geantă banii şi lucrurile de valoare cu gândul să o ia şi să fugă la primul semnal de atac. Într-o dimineaţă, îndărătul uşii din spate a casei lui a explodat o grenadă şi, cuprins de panică, el a înşfăcat geanta şi a fugit ca să-şi salveze viaţa. Alăturându-se miilor de civili care se refugiau, el a trebuit să treacă prin mai multe puncte de control. La aceste puncte, civilii erau adesea jefuiţi şi ucişi fără nici un motiv.

La primul punct de control, lui James i s-au pus câteva întrebări, după care i s-a cerut să-şi deschidă geanta. Când a deschis geanta şi s-a uitat înăuntru, nu-i venea să-şi creadă ochilor. Îngrozit de cele văzute, el şi-a dat seama că nu luase geanta cu lucrurile de valoare, ci, din cauza panicii, luase geanta cu revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, pe care nici nu le deschisese. Totuşi, când soldatul a văzut revistele şi a citit numele destinatarului pe etichete, a spus: „O, dvs. sunteţi un Martor al lui Iehova. Noi nu pe voi vă căutăm, pentru că ştim că voi nu minţiţi“. După ce i-a luat din geantă câteva reviste, soldatul l-a lăsat pe James să treacă.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la următoarele nouă puncte de control, întrucât toţi comandanţii credeau că James era Martor al lui Iehova, lăsându-l astfel să plece fără să-i facă nici un rău. James era acum recunoscător pentru că nu îşi luase lucrurile de valoare, deoarece, din câte văzuse, mai mult ca sigur ar fi fost ucis pentru a i se lua bunurile.

Când în cele din urmă a ajuns la ultimul şi cel mai de temut punct de control, a văzut cu groază o mulţime de trupuri neînsufleţite întinse pe jos. Cuprins de teamă, a invocat numele lui Iehova. El s-a rugat lui Dumnezeu spunându-i că, dacă îl va ajuta să scape cu viaţă din acea zonă, îl v-a sluji tot restul vieţii.

James le-a arătat geanta soldaţilor, iar ei i-au spus şi de data asta: „Noi nu-i căutăm pe aceşti oameni“. Întorcându-se spre el, soldaţii i-au spus: „În josul acestui deal locuieşte un frate de-al tău. Du-te şi stai la el“. Din acel moment, James şi-a schimbat complet părerea despre Martorii lui Iehova. Imediat a luat legătura cu fratele respectiv şi s-au luat măsuri pentru a se începe un studiul biblic din cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământa.

După câteva luni, din cauza unui atac, James a trebuit să fugă din zona respectivă. De data aceasta, James a fugit într-o regiune cu tufişuri, luându-şi cu el numai cartea Paradisul. Pe parcursul a 11 luni cât a fost izolat de Martori, el a studiat cartea de cinci ori. Când, în cele din urmă, a putut să se întoarcă în oraş, el a reluat studiul biblic cu Martorii şi a făcut progrese rapide. După puţin timp, s-a botezat, iar acum slujeşte cu fidelitate alături de fraţii săi spirituali.

[Notă de subsol]