Când inimile împietrite sunt sensibilizate

ÎN 1989, MARTORII LUI IEHOVA DIN POLONIA au fost recunoscuţi oficial ca organizaţie religioasă. Martorii care fuseseră închişi din cauza neutralităţii lor creştine au fost treptat eliberaţi, lăsând în închisori mulţi deţinuţi care au dorit cu înfocare să afle de la ei mai multe lucruri despre Biblie. În continuare prezentăm modul în care Martorii lui Iehova s-au străduit să-i ajute pe deţinuţii unei închisori, care odinioară aveau inimile împietrite, să reacţioneze la puterea Cuvântului lui Dumnezeu.

ÎN WOŁÓW, un oraş cu o populaţie de 12 000 de locuitori, situat în sud-vestul Poloniei, se află un penitenciar vechi de 200 de ani, unde sunt închişi cei mai răi criminali din Polonia. De la recunoaşterea oficială a activităţii lor, Martorii lui Iehova s-au străduit să ducă vestea bună despre Regat la deţinuţii din acest penitenciar, făcând aceasta cu mare entuziasm.

Acest lucru a fost posibil după ce, în februarie 1990, Ministerul Justiţiei le-a trimis o scrisoare tuturor directorilor de închisoare din Polonia. În scrisoare se spunea că aceştia nu trebuiau „să-i facă probleme“ nici unui deţinut care dorea să primească publicaţii Watch Tower sau să se întâlnească cu Martorii lui Iehova. Martorii, dintre care câţiva au petrecut mulţi ani în închisoarea din Wołów, îi cunoşteau bine pe mulţi deţinuţi a căror inimă era împietrită. Totuşi ei s-au bizuit pe Iehova pentru a le binecuvânta eforturile de a face ca adevărul biblic să le înmoaie inimile acestor deţinuţi.

Desfăşurarea activităţii

„A fost dificil să începem programul de instruire“, a spus fratele Czesław, din oraşul Wrocław, situat la aproximativ 40 de kilometri de închisoare, care a fost autorizat să viziteze închisoarea din Wołów. „S-au dus multe tratative cu membrii conducerii închisorii până când s-au convins că «serviciile noastre religioase» sunt în folosul deţinuţilor.“

Pentru a complica lucrurile, îşi aminteşte Pawel, colaboratorul lui Czesław, „un ofiţer de grad înalt a susţinut cu insistenţă că deţinuţii se foloseau pur şi simplu de serviciile religioase ca pretext pentru a obţine câştig material“. Însă, în 1991, când trei deţinuţi, care înainte fuseseră criminali periculoşi, s-au prezentat la botez, conducerea închisorii şi-a schimbat atitudinea, iar relaţiile de cooperare s-au îmbunătăţit.

„Am început prin a le depune mărturie deţinuţilor, familiilor lor care veneau să-i viziteze în închisoare, precum şi personalului penitenciarului“, a explicat Czesław. „Apoi ni s-a permis să predicăm vestea bună din celulă în celulă, o situaţie de excepţie. În cele din urmă, după ce am găsit primele persoane interesate, ni s-a dat voie să folosim o sală mică în care să ţinem studii biblice şi întrunirile creştine.“ Da, Iehova a deschis calea spre inimile împietrite ale deţinuţilor.

Un program de instruire eficient

Nu după mult timp, acea încăpere mică s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Întrucât atât deţinuţii botezaţi, cât şi fraţii veniţi din afară participau la lucrarea de predicare, la întruniri au început să participe nu mai puţin de 50 de deţinuţi. „Timp de mai bine de trei ani, aici s-au ţinut toate întrunirile, iar deţinuţii asistau cu regularitate la întrunirile săptămânale“, a explicat unul dintre bătrânii locali. Aşadar, în mai 1995 li s-a permis să folosească o sală mai mare.

Cum stabilesc fraţii cu răspundere cine poate să vină la întrunirile ţinute în închisoare? „Avem o listă cu deţinuţii care manifestă un interes sincer faţă de adevăr“, au explicat fraţii Czesław şi Zdzisław. „Dacă un deţinut nu face progrese sau lipseşte de la întruniri fără un motiv bine întemeiat, ceea ce indică o lipsă de apreciere pentru aceste măsuri, îi ştergem numele de pe listă şi îl informăm pe directorul închisorii.“

În timpul studiilor biblice, fraţii îi învaţă totodată pe deţinuţi cum să se pregătească bine pentru întruniri şi cum să folosească literatura noastră în mod eficient. Astfel, când deţinuţii vin la întruniri, ei sunt bine pregătiţi şi participă fără reţinere. Ei dau răspunsuri ziditoare, îşi folosesc Bibliile cu îndemânare şi pun în practică sfaturile primite, deseori incluzând în răspunsurile lor remarci de felul: „Înţeleg că trebuie să fac cutare sau cutare lucru“.

„În închisoarea din Wołów se conduc în total 20 de studii biblice. Opt dintre ele sunt conduse de trei vestitori deţinuţi“, a spus secretarul congregaţiei. Aceştia au obţinut rezultate frumoase şi în lucrarea de predicare efectuată din celulă în celulă, şi în timpul plimbărilor lor prin curtea închisorii. De exemplu, pe parcursul a zece luni, din septembrie 1993 până în iunie 1994, ei au distribuit 235 de cărţi, aproape 300 de broşuri şi 1 700 de reviste. Recent, doi funcţionari ai închisorii au solicitat un studiu biblic.

Congresele speciale aduc bucurie

După un anumit timp, la programul de instruire din închisoare s-au adăugat congresele speciale. Supraveghetorii itineranţi şi alţi fraţi calificaţi prezentau în sala de sport a închisorii principalele teme ţinute la congresul de circumscripţie şi la congresul special de o zi. Primul congres special s-a ţinut în octombrie 1993. La el au participat 50 de deţinuţi şi „familii întregi, inclusiv femei şi copii mici“, care au venit din Wrocław, s-a spus în ziarul Słowo Polskie, asistenţa totală fiind de 139 de persoane. Pauza prevăzută în programul congresului a constituit un prilej pentru pregătirea unei mese de către surori, precum şi un moment pentru o minunată asociere creştină.

De atunci încoace s-au ţinut alte şapte congrese speciale, de pe urma cărora au tras foloase nu numai cei din închisoare, ci şi cei de afară. Când o Martoră l-a vizitat pe un fost deţinut al închisorii din Wołów, care acum locuieşte în oraş, la început acesta a fost oarecum suspicios. Dar când i s-a spus că un anumit deţinut devenise Martor, a izbucnit într-un strigăt de uimire şi a spus: „Criminalul ăla e acum Martor?“ Ca urmare a acestui fapt, bărbatul a acceptat un studiu biblic.

Au avut loc transformări impresionante

A înmuiat într-adevăr acest program educaţional de proporţii inimile împietrite ale deţinuţilor? Să-i lăsăm pe ei să povestească.

„Nu i-am cunoscut niciodată pe părinţii mei deoarece m-au abandonat când eram mic şi de aceea simţeam cel mai mult nevoia de a fi iubit“, a mărturisit Zdzisław, un bărbat meditativ din fire. „În copilărie am fost complice la comiterea unor delicte, iar în cele din urmă am comis o crimă. Din cauză că mă simţeam vinovat, voiam să mă sinucid. Căutam cu disperare o speranţă reală. Apoi, în 1987, am intrat în posesia unui Turn de veghere. Din el am aflat de speranţa învierii şi a vieţii veşnice. Înţelegând că mai aveam o şansă, am renunţat la ideea de a mă sinucide şi am început să studiez Biblia. Acum descoperisem ce însemna iubirea lui Iehova şi a fraţilor.“ În 1993, acest fost criminal a devenit slujitor ministerial şi pionier auxiliar, iar de anul trecut este pionier regular.

Tomasz a acceptat imediat un studiu biblic. „Totuşi, acel pas nu a fost făcut cu sinceritate“, a mărturisit el. „Studiam numai pentru că îmi plăcea să mă scot în evidenţă când le explicam altora convingerile Martorilor lui Iehova. Dar nu făceam prea mult în privinţa adevărului biblic. Într-o zi m-am hotărât să merg la o întrunire creştină. Deţinuţii botezaţi m-au primit cu căldură. Atunci am înţeles că, în loc să-mi etalez cunoştinţele, trebuia să-mi înmoi inima împietrită şi să-mi transform mintea.“ Tomasz a început să îmbrace noua personalitate creştină (Efeseni 4:22–24). Azi, el este un Martor dedicat şi botezat, care îşi găseşte bucuria în faptul de a predica din celulă în celulă.

Presiuni din partea foştilor prieteni

Cei care au aflat adevărul biblic în închisoare au avut de înfruntat presiuni mari din partea foştilor prieteni din celulă şi din partea funcţionarilor închisorii. Unul dintre ei îşi aminteşte: „Eram în permanenţă ridiculizat şi batjocorit. Dar nu am uitat cuvintele încurajatoare ale fraţilor. «Continuă să te rogi lui Iehova», îmi spuneau ei. «Citeşte Biblia şi vei simţi o pace lăuntrică.» Acest lucru mi-a fost de un real ajutor“.

„Colegii mei de închisoare mă împroşcau cu cuvinte răutăcioase“, a spus Ryszard, un frate botezat, robust. „«Poţi să mergi la întrunirile tale, dar nu cumva să încerci să faci pe grozavul sau să te crezi mai bun, ai înţeles?», mă avertizau ei. Când am făcut schimbări în viaţă în urma aplicării principiilor biblice, a trebuit să sufăr din acest motiv. Îmi răsturnau patul, îmi aruncau peste tot literatura biblică şi făceau mizerie în locul în care stăteam eu în celulă. Mă rugam lui Iehova să-mi dea putere să mă stăpânesc, iar apoi mă apucam să-mi strâng lucrurile în linişte. După un timp, atacurile au încetat.“

„Când colegii noştri de închisoare văd că am luat decizia fermă de a-i sluji lui Iehova“, au relatat alţi deţinuţi botezaţi, „presiunile iau altă formă. Ei spun ceva de felul: «Nu uita că nu trebuie să mai bei, să mai fumezi sau să mai minţi». Acest fel de presiuni ne ajută să avem stăpânire de sine şi să renunţăm repede la orice vicii sau pasiuni. Acestea ne ajută şi să cultivăm roadele spiritului“. — Galateni 5:22, 23.

Deţinuţi care devin slujitori dedicaţi ai lui Dumnezeu

Cu permisiunea conducerii închisorii, primul botez s-a efectuat în primăvara anului 1991, în sala de sport. Fericitul candidat la botez a fost Zdzisław. La botez au asistat doisprezece deţinuţi şi 21 de fraţi şi surori din afara închisorii. Întrunirea a avut un efect încurajator asupra deţinuţilor. Câţiva dintre ei au progresat foarte mult, iar în acelaşi an au fost botezaţi alţi doi deţinuţi. După doi ani, în 1993, s-au efectuat botezuri în două etape, alţi şapte deţinuţi simbolizându-şi dedicarea la Iehova.

Cu privire la botezul din decembrie 1993, în ziarul local Wieczór Wrocławia se făcea următoarea afirmaţie: „Oamenii vin în număr mare la sala de sport, salutându-se şi dând mâna unii cu alţii. Nimeni nu este considerat străin aici. Ei alcătuiesc o familie mare, având acelaşi mod de a gândi, acelaşi modul de a trăi şi slujind aceluiaşi Dumnezeu, Iehova“. Pe atunci, acea „familie mare“ era alcătuită din 135 de persoane, printre care se numărau 50 de deţinuţi. Să facem cunoştinţă cu câţiva dintre ei.

Jerzy, care s-a botezat în iunie 1993, a spus: „Deşi am cunoscut într-o anumită măsură adevărul biblic cu câţiva ani în urmă, inima îmi era împietrită. Escrocheriile, divorţarea de prima mea soţie, relaţiile ilicite cu Krystyna, un copil nelegitim şi repetatele întemniţări — iată cum arăta viaţa mea“. Văzând cum alţi criminali înrăiţi au devenit Martori în închisoare, el s-a întrebat: „Nu aş putea şi eu să devin un om mai bun?“ El a cerut să se ţină cu el un studiu biblic şi a început să vină la întruniri. Totuşi, adevăratul punct de cotitură l-a marcat momentul când a aflat de la procurorul public că Krystyna devenise o Martoră a lui Iehova cu trei ani înainte. „Am fost foarte surprins“, a spus Jerzy. „M-am întrebat: «Dar cu mine cum stau lucrurile? Eu ce voi face?» Mi-am dat seama că, pentru a fi aprobat de Iehova, trebuia să-mi pun viaţa în ordine.“ Astfel, în închisoare a avut loc o întâlnire fericită cu Krystyna şi cu Marzena, fiica lor de 11 ani. După puţin timp, ei şi-au legalizat căsătoria. Deşi se află şi acum în închisoare şi trece prin momente şi bune, şi rele, Jerzy a învăţat de curând limbajul semnelor, putând să-i ajute pe deţinuţii surzi.

Mirosław ducea o viaţă delincventă încă de când era la şcoala primară. Lui îi plăcuse foarte mult ceea ce făceau prietenii săi şi, la puţin timp după aceea, a început şi el să facă aceleaşi lucruri. El a jefuit şi a bătut mulţi oameni. Apoi a ajuns în închisoare. „Când m-am văzut în închisoare, i-am cerut ajutor preotului“, a spus Mirosław. „Dar am fost foarte dezamăgit. Aşa că m-am hotărât să mă otrăvesc.“ Chiar în ziua în care plănuise să se sinucidă, Mirosław a fost mutat într-o altă celulă. Acolo a găsit un exemplar al revistei Turnul de veghere, în care se vorbea despre scopul vieţii. „Informaţiile simple şi clare s-au dovedit a fi lucrul de care aveam nevoie“, a adăugat el. „Acum voiam să trăiesc! Aşadar, m-am rugat lui Iehova şi le-am cerut Martorilor să ţină cu mine un studiu biblic.“ Mirosław a făcut progrese rapide în studierea Bibliei şi s-a botezat în 1991. Acum el slujeşte ca pionier auxiliar în închisoare, având privilegiul de a predica din celulă în celulă.

Până acum s-au botezat în total 15 deţinuţi. Pedepsele lor însumate se ridică la aproape 260 de ani. Unii dintre ei au fost eliberaţi înainte de a-şi satisface pedepsele. Unui deţinut i s-a redus cu 10 ani pedeapsa de 25 de ani. Câţiva dintre cei care au manifestat interes în timp ce se aflau în închisoare s-au botezat ca Martori după ce au fost eliberaţi. În plus, în închisoare sunt alţi patru deţinuţi care se pregătesc pentru botez.

Aprecieri din partea conducerii închisorii

„Schimbările pe care deţinuţii le-au făcut în comportamentul lor sunt evidente“, s-a afirmat într-un raport al închisorii. „Mulţi s-au lăsat de fumat şi îşi păstrează celulele curate. Schimbări de acest fel se văd în conduita multor deţinuţi.“

Potrivit ziarului Życie Warszawy, conducerea penitenciarului din Wołów a recunoscut următoarele: „Convertiţii sunt disciplinaţi; ei nu le creează probleme gardienilor închisorii“. În articol se mai spunea că cei care au fost eliberaţi înainte de a-şi satisface întreaga pedeapsă s-au integrat foarte bine în rândul Martorilor lui Iehova şi nu mai iau calea delincvenţei.

Dar care este părerea directorului penitenciarului? „Activitatea desfăşurată de Martorii lui Iehova în acest penitenciar este cea mai de dorit şi de folos activitate“, a spus el. Directorul închisorii a recunoscut că, „în cadrul studiului lor biblic [cu Martorii], normele condamnaţilor se schimbă, ei primind o nouă forţă călăuzitoare în viaţă. Ei au o atitudine plină de tact şi amabilitate. Ei sunt lucrători harnici şi nu cauzează aproape nici o problemă“. Aceste comentarii favorabile din partea conducerii închisorii le aduc, evident, multe satisfacţii Martorilor care lucrează cu deţinuţii în închisoarea din Wołów.

Martorii care fac aceste vizite apreciază din plin cuvintele lui Isus: „Eu îmi cunosc oile mele, iar oile mele mă cunosc pe mine; . . . Ele vor asculta de glasul meu şi vor deveni o singură turmă, un singur păstor“ (Ioan 10:14, 16, NW). Nici chiar zidurile închisorii nu-l pot împiedica pe Păstorul Excelent, Isus Cristos, să-i strângă pe cei asemănători oilor. Martorii din Wołów sunt recunoscători pentru privilegiul pe care îl au de a lua parte la acest serviciu plin de bucurii. Ei se bizuie pe binecuvântarea continuă a lui Iehova, care face ca mult mai multe inimi împietrite să reacţioneze la vestea bună înainte de venirea sfârşitului. — Matei 24:14.

[Chenarul de la pagina 27]

Problema „copilului mare“

„După ce petrece în închisoare un anumit timp, un deţinut nu mai ştie ce înseamnă să trăiască în libertate sau pe cont propriu“, au remarcat Martorii care predică în penitenciarul din Wołów. „Problema cu care ne confruntăm în general este supranumită problema «copilului mare», acesta fiind o persoană care, după ce este eliberată din închisoare, nu ştie cum să-şi poarte de grijă. Din acest motiv, rolul congregaţiei nu se rezumă la faptul de a-i preda acestei persoane adevărul biblic. Noi trebuie să o pregătim să devină un membru al societăţii, avertizând-o cu privire la noile pericole sau tentaţii cu care s-ar putea confrunta. Deşi avem grijă să nu fim excesiv de ocrotitori, trebuie să ajutăm persoana să dea un nou început vieţii sale.“