Betelul, oraşul cu o dublă reputaţie: bună şi rea

UNELE oraşe devin renumite, sau ajung să aibă o reputaţie rea, în urma evenimentelor care au loc acolo. Totuşi, Betelul este un oraş neobişnuit pentru că avea atât o reputaţie bună, cât şi una rea. Patriarhul Iacov a dat oraşului numele Betel, care înseamnă „Casa lui Dumnezeu“. Dar după o mie de ani, profetul Osea a numit oraşul „Casa nelegiuirii“. Cum s-a schimbat acest oraş din bine în rău? Şi ce învăţăm din istoria lui?

Betelul apare pentru prima dată în istoria poporul lui Dumnezeu în 1943 î.e.n., adică în timpul lui Avraam. Iniţial, oraşului i se spunea Luz, denumire dată de canaaniţi. Oraşul se afla într-un ţinut deluros, la aproximativ 17 kilometri nord de Ierusalim. Imaginaţi-vi-i pe Avraam şi pe nepotul său Lot privind peste câmpiile fertile ale văii de jos a Iordanului, dintr-o poziţie înaltă situată pe munţii care înconjurau Betelul. Plin de tact, Avraam aduce în atenţia lui Lot dificultatea de a împărţi păşunile pentru turmele lor numeroase: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Te rog desparte-te de mine: dacă tu te duci la stânga, eu mă voi duce la dreapta; dacă tu te duci la dreapta, eu mă voi duce la stânga“. — Geneza 13:3–11.

Avraam nu a insistat asupra dreptului său de a alege primul. Dimpotrivă, el i-a permis tânărului Lot să ia partea cea mai bună. Şi noi putem imita atitudinea excelentă a lui Avraam. Putem aplana discuţiile controversate luând iniţiativa de a vorbi cu calm şi a acţiona fără egoism. — Romani 12:18.

După câţiva ani, când Iacov, nepotul lui Avraam, a poposit în Luz, acesta a avut un vis deosebit. El a văzut „o scară [care] era rezemată de pământ, iar vârful ei ajungea până la cer. Şi iată, îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea. Şi iată, DOMNUL stătea deasupra ei“ (Geneza 28:11–19; compară cu Ioan 1:51). Visul avea o semnificaţie profundă. Îngerii pe care îi văzuse Iacov aveau să-l ajute la îndeplinirea promisiunii făcute de Dumnezeu cu privire la sămânţa acestuia. Poziţia înaltă a lui Iehova, deasupra scării, arăta că el avea să-i îndrume pe îngeri în această lucrare.

Asigurarea că va primi ajutor divin l-a impresionat foarte mult pe Iacov. Când s-a trezit din vis, el a numit locul acela Betel, ceea ce înseamnă „Casa lui Dumnezeu“ şi i-a jurat lui Iehova: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da“a (Geneza 28:20–22). Recunoscând că tot ce avea provenea de la Dumnezeu, el a dorit să dea înapoi o mare parte ca semn de recunoştinţă.

Şi creştinii de azi beneficiază de ajutorul îngerilor (Psalmul 91:11; Evrei 1:14). Şi ei pot să-şi arate aprecierea pentru toate binecuvântările primite demonstrând că sunt „bogaţi prin multe exprimări de mulţumiri lui Dumnezeu“. — 2 Corinteni 9:11, 12, NW.

Cu timpul, descendenţii lui Iacov au devenit o naţiune. Conducătorul lor Iosua  l-a înfrânt pe regele păgân al Betelului cu puţin înainte de a cuceri Canaanul (Iosua 12:16). În timpul judecătorilor, lângă Betel locuia profetesa Debora, care făcea cunoscut poporului cuvintele lui Iehova. Şi Samuel a vizitat Betelul cu regularitate cât timp a fost judecătorul naţiunii Israel. — Judecătorii 4:4, 5; 1 Samuel 7:15, 16.

Betelul devine un centru al apostaziei

Însă în Betel nu s-a mai practicat închinarea adevărată după ce Regatul s-a divizat în 997 î.e.n. Regele Ieroboam a făcut din Betel un centru al închinării la viţei, despre care se spunea că îl reprezintă pe Iehova (1 Împăraţi 12:25–29). Din acest motiv, când Osea a profeţit distrugerea Betelului, el l-a numit Bet-Aven, care înseamnă „Casa nelegiuirii“. — Osea 10:5, 8.

Deşi Betelul devenise un centru al nelegiuirii spirituale, din evenimentele care au avut loc în acest oraş putem trage învăţăminte importante (Romani 15:4). Una dintre acestea se referă la un profet al cărui nume nu este menţionat şi care a fost trimis din Iuda la Betel pentru a prezice distrugerea altarelor şi a preoţilor acestui oraş. De asemenea, Iehova i-a spus acestui profet să se întoarcă în Iuda — care se afla în sud, la numai câţiva kilometri, fără să bea şi să mănânce. Acest profet a rostit plin de curaj o profeţie înaintea lui Ieroboam, regele Israelului, invocând răul asupra altarului din Betel. Însă, după aceea, el nu l-a ascultat pe Dumnezeu şi a mâncat în casa unui profet în vârstă din Betel. De ce? Profetul în vârstă l-a minţit spunându-i că un înger al lui Iehova îi poruncise să-i ofere ospitalitate unui profet. Neascultarea profetului din Iuda a avut drept consecinţă moartea sa prematură. — 1 Împăraţi 13:1–25.

Dacă un colaborator în credinţă ne spune să facem ceva ce pare a fi dubios, cum ar trebui să reacţionăm? Amintiţi-vă că până şi sfaturile bine intenţionate pot fi dăunătoare dacă sunt greşite (compară cu Matei 16:21–23). Dacă vom căuta îndrumare din partea lui Iehova prin intermediul rugăciunii şi al studierii Cuvântului său, vom evita greşeala fatală a profetului al cărui nume nu este menţionat. — Proverbele 19:21; 1 Ioan 4:1.

După aproximativ 150 de ani, şi profetul Amos a făcut o călătorie spre nord pentru a profeţi împotriva Betelului. Cu fermitate, Amos îi demască pe ascultătorii săi ostili, printre care se află şi preotul Amaţia, care îi porunceşte cu aroganţă lui Amos „să fugă în ţara lui Iuda“. Însă, neînfricat, Amos îi vorbeşte lui Amaţia despre nenorocirile care aveau să vină peste preoţii din propria lui casă (Amos 5:4–6; 7:10–17). Exemplul său ne aminteşte că Iehova le poate da curaj miniştrilor săi umili. — 1 Corinteni 1:26, 27.

În cele din urmă, fidelul rege Iosia al lui Iuda a dărâmat „altarul de la Betel . . ., a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână şi a ars“ stâlpul sacru (2 Împăraţi 23:15, 16). Bătrânii de azi pot imita exemplul său excelent urmând cu zel instrucţiunile lui Dumnezeu şi fiind în frunte în ce priveşte faptul de a păstra congregaţia curată.

Aceste întâmplări din istoria Betelului arată în mod clar care sunt roadele dreptăţii şi ale răutăţii, ale ascultării şi ale neascultării de Iehova. Cu câţiva ani înainte, Moise pusese următoarea alegere în faţa naţiunii Israel: „Ţi-am pus azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul“ (Deuteronomul 30:15, 16). Faptul de a medita la istoria Betelului ne va încuraja să ne identificăm cu „Casa lui Dumnezeu“, un loc al adevăratei închinări, şi nu cu „Casa nelegiuirii“.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Ruinele Betelului, unde Ieroboam a instituit un centru al închinării la viţei