Să preţuim privilegiile serviciului sacru
SARCINILE pe care le primim în cadrul serviciului sacru nu trebuie tratate cu superficialitate. Când preoţii din anticul Iuda au tratat cu indiferenţă privilegiile pe care le aveau în serviciul de la templul lui Iehova, el i-a mustrat cu asprime (Maleahi 1:6–14). Iar atunci când unele persoane din Israel i-au îndemnat pe nazirei să trateze cu superficialitate responsabilităţile pe care le acceptaseră în serviciul sacru, Iehova i-a mustrat pe acei israeliţi păcătoşi (Amos 2:11–16). Şi adevăraţii creştini iau parte la serviciul sacru, pe care îl tratează cu seriozitate (Romani 12:1). Acest serviciu sacru are multe faţete, fiecare faţetă având importanţa ei.
În timp ce era încă pe pământ cu continuatorii săi, Isus i-a instruit să fie proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Cu timpul, mesajul lor urma să ajungă până la marginile pământului (Matei 28:19, 20; Faptele 1:8). Această lucrare de predicare a devenit şi mai urgentă pe parcursul ultimelor zile ale prezentului sistem de lucruri.
Toţi Martorii lui Iehova iau parte la această lucrare, iar sute de mii dintre ei sunt bucuroşi că pot participa la ea ca pionieri. Pentru a satisface cerinţele urgente din cadrul lucrării mondiale, mii de Martori s-au pus la dispoziţie pentru a sluji în cadrul serviciului special cu timp integral la Betel, în lucrarea itinerantă ca supraveghetori de circumscripţie şi de district sau în serviciul misionar. Ce ar putea pretinde lucrul acesta din partea celor ce doresc să ia parte în continuare la acest serviciu special?
Când apar probleme familiale presante
De obicei, înainte de a începe serviciul special cu timp integral, o persoană trebuie să facă unele modificări în viaţă şi nu oricine poate face lucrul acesta. Îndatoririle scripturale pe care le are deja o persoană ar putea face imposibile aceste modificări. Însă ce se întâmplă atunci când cei ce se află deja într-o formă a serviciului special se confruntă cu o problemă urgentă de familie, legată poate de părinţii în vârstă? Principiile şi sfaturile biblice, cum sunt cele menţionate în continuare, ne dau îndrumarea necesară.
Întreaga noastră viaţă trebuie să graviteze în jurul relaţiei cu Iehova (Eclesiastul 12:13; Marcu 12:28–30). Lucrurile sfinte care ne-au fost încredinţate trebuie preţuite foarte mult (Luca 1:74, 75; Evrei 12:16). Odată, Isus i-a spus unui om care trebuia să-şi schimbe priorităţile că era de dorit din partea lui să fie complet ocupat cu vestirea Regatului lui Dumnezeu. Se pare că acel om intenţiona să amâne această activitate până după moartea tatălui său (Luca 9:59, 60). Pe de altă parte, Isus a demascat gândirea greşită a unei persoane care pretinde că i-a dedicat totul lui Dumnezeu, iar apoi nu face „nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa“ (Marcu 7:9–13). Apostolul Pavel a arătat, de asemenea, că faptul de a le „purta de grijă“ celor ce fac parte din familia noastră, printre care se numără părinţii şi bunicii, este o responsabilitate serioasă. — 1 Timotei 5:3–8.
Înseamnă aceasta că, atunci când apar probleme urgente, cei aflaţi în serviciul special ar trebui să-şi părăsească repartiţia pentru a acorda îngrijire? Răspunsul depinde de mai mulţi factori, iar decizia le aparţine (Galateni 6:5). Deşi îşi preţuiau repartiţia, mulţi au considerat că ar fi înţelept să fie alături de părinţii lor pentru a le acorda ajutorul necesar. De ce? Poate că situaţia era gravă sau poate că nu exista nici un alt membru al familiei care să acorde ajutor sau probabil că congregaţia locală nu putea oferi sprijinul necesar. Unii au putut face pionierat în timp ce acordau şi ajutorul necesar. Alţii au putut reîncepe serviciul special cu timp integral după ce au dat familiei ajutorul necesar. În multe cazuri însă, situaţia a putut fi rezolvată în alte moduri.
Să-i ajutăm să-şi poarte responsabilitatea
Când au apărut probleme presante, unele persoane aflate în serviciul special cu timp integral au putut să le rezolve fără să-şi părăsească repartiţia. Să vedem doar câteva dintre numeroasele exemple.
O pereche care slujeşte la sediul mondial al Martorilor lui Iehova a început serviciul la Betel în 1978, după ce slujise deja în lucrarea de circumscripţie şi de district. Fratelui i se încredinţase o mare responsabilitate în organizarea teocratică. Însă şi părinţii lui aveau nevoie de ajutor. Această pereche de la Betel a făcut câte trei sau patru vizite în fiecare an — parcurgând aproape 3 500 de kilometri dus-întors — pentru a avea grijă de părinţii soţului. Ei singuri au construit o casă pentru a satisface necesităţile părinţilor. Cei doi soţi s-au deplasat şi pentru a se îngriji de problemele urgente de sănătate ale părinţilor. Pentru a se achita de această responsabilitate, ei şi-au luat toate zilele de vacanţă pe care le acumulaseră în aproape 20 de ani de serviciu cu timp integral. Ei îşi iubesc şi îşi onorează părinţii, însă îşi preţuiesc şi privilegiile pe care le au în serviciul sacru.
Un alt frate se afla în lucrarea itinerantă de 36 de ani când s-a confruntat cu ceea ce a numit el cea mai dificilă situaţie din viaţa sa. Soacra lui, în vârstă de 85 de ani, o slujitoare fidelă a lui Iehova, trebuia să locuiască cu cineva care să o ajute. La vremea aceea, majoritatea copiilor ei au considerat că nu o puteau lua la ei acasă. O rudă i-a spus supraveghetorului itinerant că el şi soţia lui ar trebui să renunţe la serviciul cu timp integral şi să se îngrijească de mama soţiei lui în folosul familiei. Cei doi soţi nu au renunţat la preţiosul lor serviciu, însă nu au desconsiderat nici necesităţile mamei. În cei nouă ani care au urmat, ea a fost cu ei aproape tot timpul. La început, ei au locuit într-o casă mobilă, apoi, în diferite apartamente care le-au fost puse la dispoziţie de circumscripţii. Mult timp, fratele, care slujea atunci ca supraveghetor de district, a continuat să călătorească pentru a se achita de responsabilităţile sale, în timp ce soţia sa stătea cu mama ei pentru a-i oferi în permanenţă o îngrijire iubitoare. În fiecare duminică, după întruniri, soţul parcurgea distanţe mari pentru a veni să le ajute. Multe persoane care cunoşteau situaţia acestor fraţi şi-au exprimat profunda apreciere pentru ceea ce făcea această pereche. Cu timpul, şi alţi membri ai familiei s-au simţit îndemnaţi să dea o mână de ajutor. Mii de Martori ai lui Iehova trag în continuare foloase din serviciul acestei perechi, care a dat dovadă de sacrificiu de sine, deoarece a preţuit privilegiile serviciului special cu timp integral.
Cooperarea familiei
Când unii membri ai familiei apreciază la justa lui valoare serviciul special cu timp integral, ei pot coopera pentru ca cel puţin unii dintre ei să ia parte la acest serviciu.
Acest spirit de cooperare familială le-a fost de ajutor unor soţi din Canada care au slujit ca misionari în Africa de vest. Ei nu au aşteptat să apară o situaţie critică, în speranţa că, pur şi simplu, nu o să se întâmple nimic. Înainte de a merge la Şcoala Biblică Galaad a Societăţii Watchtower, în vederea pregătirii lor pentru serviciu în străinătate, soţul a discutat cu fratele lui mai mic despre problema îngrijirii mamei lor, în cazul în care aceasta s-ar îmbolnăvi sau ar ajunge infirmă. Dovedind iubire faţă de mama lor, precum şi apreciere pentru lucrarea misionară, fratele mai mic a spus: „Eu am o familie şi copii acum. De aceea, nu pot merge prea departe ca să fac ceea ce puteţi face voi. Aşa că, în cazul în care se întâmplă ceva cu mama, voi avea eu grijă de ea“.
Un soţ şi o soţie care slujesc ca misionari în America de Sud au fost sprijiniţi mult de familia soţiei, a cărei mamă în vârstă trebuia îngrijită. Una dintre surorile ei împreună cu soţul acesteia au avut grijă de mama ei până când această soră care o îngrijea s-a îmbolnăvit şi a murit. Ce s-a întâmplat apoi? Pentru a risipi orice îngrijorare, cumnatul ei i-a scris: „Atât timp cât eu şi copiii mei suntem în viaţă, nu va trebui să renunţaţi la serviciul misionar“. Un alt ajutor a venit din partea familiei când o altă soră împreună cu soţul ei şi-au părăsit locuinţa şi s-au mutat la mama lor. Ei au stat cu ea şi au îngrijit-o până la moartea acesteia. Ce spirit excelent de cooperare! Ei au sprijinit cu toţii serviciul misionar.
Părinţi care îi dăruiesc lui Iehova de bunăvoie
Deseori părinţii manifestă o deosebită apreciere faţă de serviciul sacru. Printre cele mai valoroase bunuri ale lor cu care îl pot onora pe Iehova sunt propriii lor copii (Proverbele 3:9). Mulţi părinţi creştini îşi încurajează copiii să intre în serviciul cu timp integral, iar unii dintre ei încearcă acelaşi sentiment ca Ana, care l-a dăruit pe fiul ei Samuel în serviciul lui Iehova „pentru totdeauna“, adică pentru „toată viaţa lui“. — 1 Samuel 1:22, 28.
O mamă i-a scris fiicei ei care se afla în Africa: „Noi îi mulţumim lui Iehova pentru minunatul privilegiu pe care îl ai. Ai întrecut toate aşteptările noastre“. Iar cu altă ocazie, ea a spus: „Este adevărat că trebuie să facem sacrificiul de a fi departe de tine, dar ce bucurie este să vedem cum se îngrijeşte Iehova de tine!“
După ce a menţionat numeroasele situaţii în care a trebuit să le ofere îngrijire părinţilor săi în vârstă, un misionar din Ecuador a scris: „Cred că cel mai mare ajutor pe care l-am fi putut primi eu şi soţia mea au fost rugăciunile tatălui meu. După moartea lui, mama ne-a spus: «Nu trecea nici o zi fără ca tatăl tău să nu se roage ca Iehova să vă permită la amândoi să rămâneţi acolo unde aţi fost repartizaţi»“.
O pereche în vârstă din California (S.U.A.) era bucuroasă că unul dintre fiii lor era în serviciul cu timp integral. Când a murit mama lui, acest fiu şi soţia sa se aflau în Spania. Ceilalţi membri ai familiei au considerat că trebuiau luate măsuri pentru ca cineva să se îngrijească de tatăl lor. Deoarece aveau un serviciu laic care îi solicita foarte mult, precum şi copii de crescut, ceilalţi membri ai familiei au considerat că nu îşi pot asuma această responsabilitate. În schimb, ei i-au sfătuit în mod insistent pe cei doi soţi care se aflau în serviciul cu timp integral să se întoarcă acasă şi să aibă grijă de tatăl lor. Cu toate acestea, tatăl, deşi în vârstă de 79 de ani, se bucura încă de o bună sănătate, precum şi de un punct de vedere spiritual sănătos. La un consiliu de familie, după ce au fost exprimate câteva păreri, tatăl s-a ridicat în picioare şi a spus cu fermitate: „Vreau ca ei să se întoarcă în Spania şi să-şi continue activitatea“. Ei au făcut lucrul acesta, însă l-au şi ajutat pe tatăl lor în mod concret. Repartiţia lor este în Spania, în lucrarea de circumscripţie. După acel consiliu de familie, alţi membri ai familiei au manifestat apreciere faţă de ceea ce făcea această pereche care slujea în străinătate. După câţiva ani, un alt fiu l-a luat acasă la el pe tatăl său şi a avut grijă de el până la moartea acestuia.
În Pennsylvania (S.U.A.), un frate uns, care făcuse pionierat aproape 40 de ani, trecuse de 90 de ani când soţia lui s-a îmbolnăvit grav şi a murit. El avea atunci un fiu şi trei fiice, precum şi mulţi copii spirituali. Una dintre fiicele lui fusese în serviciul cu timp integral peste 40 de ani, timp în care a slujit împreună cu soţul ei ca misionară, în lucrarea itinerantă şi la Betel. Ea a făcut demersuri pentru ca tatălui ei să i se acorde îngrijirea de care avea nevoie. De asemenea, fraţii din localitatea tatălui ei l-au dus cu maşina la întrunirile de la Sala Regatului. Mai târziu, după ce a murit şi soţul ei, fiica şi-a întrebat tatăl dacă dorea ca ea să plece de la Betel pentru a avea grijă de el. Acesta a preţuit lucrurile sfinte şi a considerat că lui i se putea acorda îngrijire şi în alte moduri. De aceea, el i-a răspuns: „Ar fi cel mai rău lucru pe care l-ai putea face şi ar fi şi mai rău dacă te-aş lăsa să-l faci“.
Congregaţii care oferă sprijin
Unele congregaţii au fost de mare ajutor la îngrijirea părinţilor în vârstă ai celor aflaţi în serviciul special cu timp integral. Congregaţiile îi apreciază îndeosebi pe cei ce au petrecut mulţi ani în acest serviciu. Deşi nu îi pot scuti de responsabilităţile lor scripturale, aceste congregaţii contribuie mult la uşurarea poverii care apasă pe umerii copiilor, astfel încât să nu fie nevoie ca aceştia să-şi părăsească repartiţiile.
O pereche din Germania slujise în străinătate aproape 17 ani, dintre care mulţi ani în lucrarea itinerantă, când mama în vârstă a soţului a avut nevoie de îngrijire. În fiecare an, ei şi-au folosit vacanţa pentru a o ajuta. Şi Martorii care locuiau în apropierea ei i-au oferit sprijin iubitor. După aceea, când cei doi soţi, aflaţi în serviciul cu timp integral, o îngrijeau pe mama lor, care se afla într-o stare critică, bătrânii din congregaţia locală au făcut demersuri ca să se întâlnească cu ei. Aceştia erau în temă cu tot ce făceau cu regularitate cei doi soţi pentru mama lor. De asemenea, ei apreciau serviciul special efectuat de această pereche. Prin urmare, bătrânii s-au gândit la o modalitate de a-i acorda îngrijire mamei, iar apoi le-au spus: „Nu puteţi face mai mult pentru ea decât faceţi în prezent; noi vă vom ajuta pentru ca voi să rămâneţi în repartiţia voastră din Spania“. Iar bătrânii respectivi au făcut lucrul acesta timp de şapte ani.
La fel, un frate care slujeşte în Senegal din 1967 a primit mult sprijin iubitor din partea congregaţiei tatălui său. Când a apărut o problemă gravă, soţul, cu cooperarea binevoitoare a soţiei sale iubitoare, a plecat singur în Statele Unite pentru a-şi ajuta părinţii. El a considerat că trebuia să rămână acolo câteva luni. Situaţia era dificilă, dar, după ce a făcut tot ce a putut, congregaţia a intervenit şi a dat ajutor pentru ca el să-şi poată continua serviciul misionar. Aproape 18 ani, congregaţia a dat un ajutor iubitor în nenumărate moduri, mai întâi tatălui (chiar dacă acesta nu-i mai recunoştea pe mulţi dintre ei), iar apoi mamei. L-a scutit lucrul acesta de responsabilităţi pe fiu? Nu. El a venit deseori acasă din Senegal şi şi-a folosit vacanţa pentru a oferi tot ajutorul de care era capabil. Însă mulţi fraţi din acea congregaţie au avut bucuria de a şti că au contribuit cu ceva pentru ca o pereche care slujea în serviciul special cu timp integral să-şi continue activitatea în Senegal.
Isus a spus că cei care lasă totul de dragul veştii bune vor primi însutit fraţi, surori, mame şi copii (Marcu 10:29, 30). Exact aşa stau lucrurile în mijlocul slujitorilor lui Iehova. Un soţ şi o soţie care slujesc acum în Benin, Africa de vest, au trăit lucrul acesta într-un mod cu totul extraordinar când doi Martori din congregaţia părinţilor lor le-au spus să nu-şi facă griji în privinţa părinţilor. Ei au adăugat: „Părinţii voştri sunt şi părinţii noştri“.
Într-adevăr, există multe modalităţi prin care putem arăta că preţuim privilegiile legate de serviciul sacru. Există modalităţi prin care aţi putea face lucrul acesta într-o măsură şi mai mare?
[Legenda fotografiilor de la pagina 26]
Ei s-au pus la dispoziţie pentru serviciul special cu timp integral