În sfârşit, dreptate pentru toţi!

„Ne vom strădui să ascultăm într-un alt mod . . . vocile rănite, vocile îngrijorate, vocile care au sperat cu disperare să fie auzite. . . . Mai rămâne să dăm viaţă legii: să facem în sfârşit ca, după cum toţi se nasc egali în demnitate înaintea lui Dumnezeu, toţi să fie născuţi egali în demnitate înaintea omului.“ — Preşedintele american Richard Milhous Nixon, discursul inaugural, 20 ianuarie 1969.

ATUNCI când regii, preşedinţii şi prim-miniştrii îşi intră în funcţie, ei au tendinţa să vorbească despre dreptate. Richard Nixon, fost preşedinte al Statelor Unite, nu a făcut excepţie. Însă cuvintele lui elocvente îşi pierd strălucirea când sunt privite în lumina rece a istoriei. Deşi şi-a luat angajamentul de a „da viaţă legii“, mai târziu Nixon a încălcat legea şi a fost obligat să-şi dea demisia. După trei decenii, „vocile rănite, îngrijorate şi disperate“ continuă să strige pentru a fi auzite.

Ascultarea acestor voci şi rezolvarea plângerilor lor nu este o treabă uşoară, după cum au constatat nenumăraţi conducători bine intenţionaţi. „Dreptatea pentru toţi“ s-a dovedit a fi un obiectiv iluzoriu. Însă, cu multe secole în urmă, s-a făcut o promisiune care merită atenţia noastră — o promisiune unică referitoare la dreptate.

Prin profetul său Isaia, Dumnezeu şi-a asigurat poporul că îi va trimite un „slujitor“ pe care el însuşi îl va alege. „Am pus în el spiritul meu“, a spus Iehova. „Dreptate pentru naţiuni, iată ce va aduce el“ (Isaia 42:1–3, NW). Nici un conducător uman nu ar îndrăzni să facă o asemenea declaraţie atotcuprinzătoare, care să presupună realizarea unei dreptăţi durabile pentru fiecare naţiune. Este demnă de crezare această promisiune? Se va realiza vreodată un lucru atât de extraordinar?

O promisiune demnă de încredere

O promisiune este la fel de credibilă ca şi cel ce o face. În acest caz, cel care declară că „slujitorul“ său va realiza dreptatea mondială nu este altul decât Atotputernicul Dumnezeu. Spre deosebire de politicieni, Iehova nu face promisiuni în mod uşuratic. „Este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă“, ne asigură Biblia (Evrei 6:18). „Ce am gândit se va întâmpla“, declară cu fermitate Dumnezeu. — Isaia 14:24.

Încrederea noastră în această promisiune este întărită şi de ceea ce spune „slujitorul“ ales de Dumnezeu, Isus Cristos. Cel care va instaura dreptatea trebuie să iubească dreptatea şi să trăiască în armonie cu ea. Isus a avut o reputaţie neştirbită de om care „a iubit dreptatea şi a urât nelegiuirea“ (Evrei 1:9). Ceea ce a spus, modul în care a trăit şi chiar cum a murit au demonstrat că el era cu adevărat un om drept. La moartea lui Isus, un ofiţer roman, care se pare că a asistat atât la procesul, cât şi la execuţia lui Isus, s-a simţit îndemnat să spună: „Cu adevărat, Omul Acesta era drept!“ — Luca 23:47.

Pe lângă faptul că şi-a trăit propria viaţă în mod drept, Isus s-a opus nedreptăţii care predomina în zilele sale. El a făcut acest lucru nu prin acţiuni subversive sau prin revoltă, ci vorbindu-le despre adevărata dreptate tuturor celor ce îl ascultau. Predica sa de pe munte este un exemplu elocvent referitor la modul în care trebuie aplicată dreptatea şi justiţia. — Matei, capitolele 5–7.

Isus a trăit în armonie cu ceea ce predica. El nu i-a dispreţuit pe nefericiţii leproşi, „paria“ societăţii evreieşti. Dimpotrivă, el a vorbit cu ei, i-a atins şi chiar i-a vindecat (Marcu 1:40–42). El i-a considerat importanţi pe toţi oamenii pe care i-a întâlnit, chiar şi pe cei săraci şi pe cei oprimaţi (Matei 9:36). „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“, le-a spus el. — Matei 11:28.

Mai presus de toate, Isus nu s-a lăsat corupt sau întristat de nedreptăţile din jur. El nu a răspuns niciodată la rău cu rău (1 Petru 2:22, 23). Chiar în timp ce suferea îngrozitor, el s-a rugat Tatălui său ceresc pentru soldaţii care-l răstigneau. „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“, a implorat el (Luca 23:34). Evident, Isus „a făcut ca naţiunile să înţeleagă ce este dreptatea“ (Matei 12:18, NW). Ce dovadă a faptului că Dumnezeu doreşte să aducă în existenţă o lume dreaptă este mai mare decât exemplul viu al Fiului său?

Nedreptăţile pot fi învinse

Dovezi palpabile ale faptului că nedreptăţile pot fi învinse există şi în lumea de astăzi. Martorii lui Iehova, ca organizaţie, dar şi ca persoane individuale, se străduiesc să învingă prejudecăţile, părtinirea, rasismul şi violenţa. Să luăm următorul exemplu.

Pedroa credea că singura modalitate de a fi instaurată dreptatea în Ţara Bascilor, regiunea din Spania în care locuia el, consta în acţiuni subversive. În acest scop, el a devenit membru al unei organizaţii teroriste care i-a acordat o instruire paramilitară în Franţa. Odată încheiată instruirea, lui i s-a ordonat să formeze o unitate teroristă şi să arunce în aer o cazarmă de poliţie. Echipa lui pregătise deja explozibilul când poliţia l-a arestat. A petrecut 18 luni în închisoare, dar chiar şi în spatele gratiilor şi-a continuat activitatea politică, făcând greva foamei şi tăindu-şi venele cu o ocazie.

Pedro credea că militează pentru dreptate. Apoi a ajuns să-l cunoască pe Iehova şi scopurile sale. În timp ce Pedro era la închisoare, soţia lui a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, iar când a fost eliberat, ea l-a invitat la o întrunire a acestora. El a fost atât de încântat, încât a cerut un studiu biblic, studiu care l-a îndemnat să facă mari schimbări în modul de gândire şi de viaţă. În cele din urmă, în 1989, Pedro şi soţia lui s-au botezat.

„Îi mulţumesc lui Iehova că nu am ucis pe nimeni cât am fost terorist“, spune Pedro. „Acum mă folosesc de sabia spiritului lui Dumnezeu, Biblia, pentru a le duce oamenilor un mesaj de adevărată pace şi dreptate — vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.“ Nu cu mult timp în urmă, Pedro, care slujeşte acum ca bătrân de congregaţie la Martorii lui Iehova, a vizitat chiar cazarma pe care intenţionase să o arunce în aer. De data aceasta însă el s-a dus cu scopul de a duce un mesaj de pace familiilor care locuiau acolo.

Martorii lui Iehova fac asemenea schimbări pentru că doresc foarte mult să trăiască într-o lume dreaptă (2 Petru 3:13). Deşi au încredere deplină în promisiunea lui Dumnezeu de a realiza o asemenea lume, ei înţeleg că este şi de datoria lor să trăiască în armonie cu dreptatea. Biblia ne spune clar că Dumnezeu aşteaptă acest lucru din partea noastră.

Semănarea seminţelor dreptăţii

Este adevărat, când ne confruntăm cu o nedreptate, suntem înclinaţi să strigăm: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“, aşa cum strigau evreii din zilele lui Maleahi (Maleahi 2:17, NW). A considerat cumva Dumnezeu că plângerile lor erau îndreptăţite? Dimpotrivă, acestea l-au „obosit“, deoarece, printre altele, ei înşişi acţionau într-un mod trădător faţă de soţiile lor care îmbătrâniseră, divorţând de ele din cele mai neînsemnate motive. Iehova şi-a exprimat grija faţă de „soţiile tinereţii lor, cărora nu le erau credincioşi, măcar că erau însoţitoarele lor şi soţiile legământului lor“. — Maleahi 2:14.

Ne putem plânge în mod întemeiat de nedreptate dacă noi înşine acţionăm nedrept? În schimb, dacă încercăm să-l imităm pe Isus, înlăturând prejudecăţile şi rasismul din inimă, fiind nepărtinitori şi iubitori faţă de toţi şi neîntorcând rău pentru rău, noi demonstrăm că într-adevăr iubim dreptatea.

Dacă vrem să culegem dreptate, Biblia ne îndeamnă să „semănăm cu dreptate“ (Osea 10:12). Indiferent cât de mică ar părea să fie, orice victorie personală asupra nedreptăţii este importantă. După cum a scris Martin Luther King jr. în cartea sa Letter From Birmingham Jail (Scrisoare din închisoarea din Birmingham), „nedreptăţile de pretutindeni sunt o ameninţare la adresa dreptăţii de pretutindeni“. Cei ce „caută dreptatea“ alcătuiesc poporul căruia Dumnezeu îi dă ca moştenire dreptatea în apropiata sa lume nouă. — Ţefania 2:3.

Nu ne putem clădi speranţa de dreptate pe temelia nesigură a promisiunilor umane, însă putem avea încredere în cuvântul Creatorului nostru iubitor. Din acest motiv, Isus le-a spus discipolilor săi să se roage încontinuu pentru venirea Regatului lui Dumnezeu (Matei 6:9, 10). Isus, Regele numit al Regatului lui Dumnezeu, „va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“. — Psalmul 72:12, 13.

Evident, nu vor exista întotdeauna nedreptăţi. Domnia lui Cristos asupra întregului pământ va învinge pentru totdeauna nedreptatea, întrucât Dumnezeu ne asigură prin profetul său Ieremia: „Iată, vin zile . . . când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus . . . În timpul acela voi face să răsară lui David un Vlăstar drept [voi alege ca rege un descendent drept al lui David, Today’s English Version]; şi El va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară“. — Ieremia 33:14, 15.

[Notă de subsol]