Adevărata justiţie — Când şi cum?

CEL nevinovat nu are de ce să se teamă de adevărata justiţie. De fapt, cetăţenii din aproape toate ţările au motive să fie recunoscători dacă acolo unde trăiesc există o legislaţie care încearcă să garanteze dreptatea. Aceasta presupune un corp de legi, organe de poliţie care să asigure aplicarea lor şi instanţe care să se ocupe de justiţie. Adevăraţii creştini respectă aparatul judiciar din ţările în care trăiesc, în armonie cu îndemnul biblic de a fi „supuşi autorităţilor“. — Romani 13:1–7.

Totuşi, autorităţile din diverse ţări au făcut erori grosolane, care au cauzat multă suferinţă.a În loc ca acestea să-i pedepsească pe vinovaţi şi să-i apere pe nevinovaţi, uneori au fost condamnaţi oameni nevinovaţi pentru delicte pe care nu le-au comis. Alte persoane au stat mulţi ani în închisoare, după care au fost eliberate înainte de a-şi executa pedeapsa în întregime, fără să se ştie exact dacă au fost vinovate şi dacă şi-au meritat pedeapsa. Prin urmare, mulţi se întreabă: Va exista vreodată justiţie adevărată pentru fiecare? Dacă da, când şi cum? În cine putem avea încredere că îi va ocroti pe nevinovaţi? Şi ce speranţă există pentru cei ce sunt victime ale nedreptăţii?

Justiţia dă greş

În anii ’80, Germania a fost martoră la „unul dintre cele mai senzaţionale procese din perioada postbelică“, în care o mamă a fost condamnată la închisoare pe viaţă sub acuzaţia că şi-a ucis cele două fiice. Însă, după câţiva ani, probele care o incriminau au fost reexaminate, iar ea a fost eliberată până la un nou proces. În 1995, ziarul Die Zeit făcea cunoscut faptul că „s-ar putea demonstra că [sentinţa iniţială] a fost o eroare judiciară“. Până la data redactării acestui articol, această femeie a stat în închisoare nouă ani de zile, fără să se ştie cu siguranţă dacă este sau nu vinovată.

Într-o seară de noiembrie din anul 1974, centrul oraşului Birmingham (Anglia) a fost zguduit de explozia a două bombe care au ucis 21 de persoane. „Nici un locuitor din Birmingham nu va uita acest eveniment“, a scris Chris Mullen, membru al Parlamentului. Mai târziu, „şase oameni nevinovaţi au fost condamnaţi pentru cea mai mare crimă din istoria Marii Britanii“. Condamnarea lor a fost anulată, însă numai după ce aceştia stătuseră 16 ani după gratii!

Ken Crispin, un avocat consultant, a dat publicităţii un caz care „a reţinut atenţia publicului într-un mod unic în analele dreptului australian“. O familie se afla în excursie cu cortul lângă Ayers Rock când copilul lor a dispărut şi nu a mai fost găsit. Mama copilului a fost acuzată de omor, judecată şi condamnată la închisoare pe viaţă. În 1987, după ce stătuse peste trei ani în închisoare, o anchetă autorizată a constatat că probele aduse împotriva ei nu puteau constitui o bază pentru condamnarea ei. Femeia a fost eliberată şi i s-au cerut scuze.

În 1986 a fost ucisă o tânără de 18 ani care locuia în sudul Statelor Unite. Un bărbat de vârstă mijlocie a fost acuzat de omor, judecat şi condamnat la moarte. După şase ani petrecuţi în celulele condamnaţilor la moarte, s-a dovedit că bărbatul respectiv nu avea nici o legătură cu crima.

Sunt rare aceste cazuri de erori judiciare? David Rudovsky, de la Facultatea de Drept a Universităţii din Pennsylvania, consemnează următoarele: „Lucrez în aparatul judiciar de aproape 25 de ani şi am văzut multe procese. Referindu-mă la persoanele condamnate care sunt, de fapt, nevinovate . . . cred că între 5 şi 10 la sută dintre cei condamnaţi sunt, în realitate, nevinovaţi“. Crispin pune o întrebare îngrijorătoare: „Mai sunt şi alţi oameni nevinovaţi, care stau deprimaţi în celulele închisorilor?“ Cum de sunt posibile asemenea greşeli tragice?

Aparatele judiciare omeneşti cu greşelile lor omeneşti

„Nu ne putem aştepta ca vreun sistem omenesc să fie perfect“, a subliniat în 1991 Curtea Britanică de Apel. Un aparat judiciar nu poate fi mai drept şi mai demn de încredere decât oamenii care îl creează şi îl administrează. Oamenii sunt predispuşi la greşeli, necinste şi prejudecăţi. Aşadar, nu ar trebui să ne surprindă faptul că aparatele judiciare omeneşti au aceleaşi lipsuri. Observaţi următoarele afirmaţii.

Potrivit judecătorului Rolf Bender din Germania, în 95 la sută din totalul proceselor penale, declaraţiile martorilor sunt luate drept probe. Dar sunt întotdeauna demni de încredere martorii care apar în faţa curţii? Judecătorul Bender nu crede lucrul acesta. El estimează că jumătate dintre martorii care apar în faţa curţii spun neadevăruri. Bernd Schünemann, profesor titular la catedra de drept penal de la Universitatea din München, a făcut o remarcă asemănătoare. Într-un interviu acordat ziarului Die Zeit, Schünemann a confirmat că declaraţiile martorilor, deşi nedemne de încredere, constituie principalele probe. „Aş spune că motivul tipic al erorilor de judecată este faptul că judecătorul dă crezare declaraţiilor nedemne de încredere ale martorilor.“

Martorii acuzării sunt supuşi greşelilor, la fel ca poliţia. Îndeosebi după săvârşirea unei infracţiuni care provoacă un scandal public, asupra poliţiei se exercită presiuni pentru a aresta pe cineva. În asemenea împrejurări, poliţiştii cad pradă tentaţiei de a fabrica probe sau de a forţa un suspect să-şi recunoască vina. Când au fost eliberaţi cei şase bărbaţi care fuseseră condamnaţi pentru bombele care au explodat în Birmingham, ziarul britanic The Independent conţinea următorul titlu: „Condamnarea a şase persoane acuzate de o poliţie coruptă“. Iată ce se spunea în ziarul The Times: „Poliţia a minţit, a complotat şi a indus în eroare“.

În unele cazuri, din cauza prejudecăţilor, poliţia şi publicul pot suspecta unele persoane de o anumită rasă, religie sau naţionalitate. Aşa cum observa U.S.News & World Report, rezolvarea unei infracţiuni poate degenera atunci într-o „chestiune de rasism în loc de raţiune“.

Odată ce un caz ajunge la tribunal, hotărârile pot fi influenţate nu numai de ceea ce spun martorii, ci şi de constatările tehnico-ştiinţifice. În domeniul tot mai complicat al medicinei legale, judecătorului sau juraţilor li se poate cere să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia pe baza datelor balistice sau a amprentelor digitale, a scrisului de mână, a grupei sangvine, a culorii părului, a materialelor textile sau a probelor ADN. Un avocat a remarcat că tribunalele sunt luate cu asalt de „o armată de specialişti care descriu procedee de o complexitate uimitoare“.

În plus, revista Nature remarcă faptul că nu toţi specialiştii sunt de acord în ce priveşte interpretarea constatărilor medico-legale. „Pot exista adevărate neînţelegeri între legişti.“ Din nefericire, „din cauza unor constatări medico-legale greşite s-au dat multe condamnări greşite“.

Indiferent unde trăim, toate aparatele judiciare actuale oglindesc lipsurile umane. Prin urmare, în cine ne putem încrede că îi va ocroti pe nevinovaţi? Putem spera că vom beneficia vreodată de o justiţie adevărată? Şi ce speranţe există pentru victimele erorilor judiciare?

„Eu, Iehova, iubesc dreptatea“

Dacă tu sau o rudă a ta ai fost victima unei erori judiciare, Iehova Dumnezeu şi Fiul său, Isus, înţeleg prin ce treci. Cea mai îngrozitoare nedreptate din toate timpurile a fost săvârşită atunci când Cristos a fost executat pe un stâlp de tortură. Apostolul Petru ne spune despre Isus că „n-a făcut păcat“. Cu toate acestea, el a fost acuzat de nişte martori falşi, a fost găsit vinovat şi a fost executat. — 1 Petru 2:22; Matei 26:3, 4, 59–62.

Imaginaţi-vă ce a simţit Iehova când Fiul său a fost maltratat în acest fel! Dreptatea este una dintre principalele calităţi ale lui Iehova. Biblia ne spune: „Toate căile Lui sunt drepte“. — Deuteronomul 32:4; Psalmul 33:5.

Iehova i-a dat Israelului o legislaţie remarcabilă. În cazul în care se comitea un omor, iar făptaşul nu era găsit, crima era ispăşită printr-o jertfă. Asupra judecătorilor nu se exercitau presiuni pentru a soluţiona orice crimă cu riscul de a condamna o persoană nevinovată. Nimeni nu putea fi acuzat de omor numai pe baza unor constatări indirecte sau ştiinţifice; era nevoie de cel puţin doi martori oculari (Deuteronomul 17:6; 21:1–9). Aceste exemple arată că Iehova are norme înalte şi este direct interesat ca justiţia să fie aplicată în mod corect. De fapt, el spune: „Eu, Iehova, iubesc dreptatea“. — Isaia 61:8, NW.

Bineînţeles, în Israel justiţia se afla în mâinile unor oameni care aveau lipsuri ca ale noastre. Existau situaţii în care legea era aplicată greşit. Regele Solomon a scris: „Când vezi în ţară asuprirea celui sărac şi tăgăduirea judecăţii şi a dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta!“ — Eclesiastul 5:8.

Iehova a putut corecta nedreptatea ce i s-a făcut Fiului său. Încrederea deplină că Iehova va face lucrul acesta l-a întărit pe Isus, care „pentru bucuria care i-a fost pusă în faţă . . . a suportat stâlpul de tortură“. În mod asemănător, perspectiva fericită de a trăi pe un pământ transformat în paradis sub domnia lui Mesia, când va exista pretutindeni justiţie adevărată, ne poate întări să rezistăm când auzim de nedreptate sau când ni se face chiar nouă nedreptate în acest sistem vechi. Nu există nici un rău sau prejudiciu pe care Iehova să nu îl poată îndrepta la timpul stabilit de el. Chiar şi cei ce îşi pierd viaţa în urma unei erori judiciare au posibilitatea să fie înviaţi. — Evrei 12:2, NW; Faptele 24:15.

Dacă sunteţi victime ale unei nedreptăţi, puteţi fi recunoscători că multe aparate judiciare dispun de mijloace legale care vă dau posibilitatea de a corecta situaţia. Creştinii se pot folosi de aceste mijloace legale. Totuşi, ei nu uită următorul lucru: Aparatele judiciare imperfecte sunt o reflectare a unei societăţi omeneşti care are nevoie de o schimbare radicală. Iar aceasta va avea loc peste puţin timp ca urmare a intervenţiei lui Dumnezeu.

În curând Iehova va înlătura acest sistem nedrept de lucruri şi îl va înlocui cu un sistem nou „în care locuieşte dreptatea“. Putem avea o încredere deplină că Creatorul nostru va aplica atunci justiţia prin intermediul Regelui său mesianic, Isus Cristos. Adevărata justiţie pentru fiecare este foarte aproape! Putem fi foarte recunoscători pentru că avem această perspectivă. — 2 Petru 3:13.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 27]

Aparatele judiciare imperfecte — împreună cu guvernele corupte, religia falsă şi comerţul fără scrupule — sunt o reflectare a unei societăţi omeneşti care are nevoie de o schimbare radicală

[Chenarul de la pagina 28]

Mângâiere din Sfânta Scriptură

În noiembrie 1952, Derek Bentley şi Christopher Craig au spart un magazin din Croydon, un orăşel de lângă Londra. Bentley avea 19 ani, iar Craig, 16. A fost chemată poliţia, iar Craig a împuşcat mortal un poliţist. Craig a făcut nouă ani de închisoare, în timp ce Bentley a fost spânzurat pentru omor în ianuarie 1953.

Iris, sora lui Bentley, a luptat 40 de ani pentru a-l dezvinovăţi pe fratele ei de o crimă pe care nu a săvârşit-o. În 1993, Coroana britanică şi-a cerut scuze în ce priveşte sentinţa şi a recunoscut că Derek Bentley nu trebuia să fie spânzurat. Iris Bentley a scris despre acest caz în cartea Let Him Have Justice (Să i se facă dreptate):

„Aproape cu un an înaintea incidentului el a întâlnit pe stradă o Martoră a lui Iehova . . . Sora Lane locuia pe Fairview Road, nu departe de noi, şi l-a invitat pe Derek la ea acasă ca să asculte relatări biblice. . . . A fost bine că sora Lane avea relatările biblice înregistrate pe casete, pe care i le-a împrumutat [deoarece Derek nu citea prea bine]. . . . Când se întorcea acasă îmi povestea ce îi spusese ea, de exemplu că, după moarte, vom reveni cu toţii la viaţă“.

Iris Bentley l-a vizitat în celulă pe fratele ei înainte ca acesta să fie executat. Cum se simţea el? „Lucrurile pe care i le spusese sora Lane l-au ajutat să facă faţă ultimelor zile.“ Sublinierea ne aparţine.

Dacă suferiţi de pe urma unei erori judiciare, ar fi bine să citiţi şi să meditaţi la adevărurile biblice. Lucrul acesta vă va da multă mângâiere, deoarece Iehova Dumnezeu este „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“. — 2 Corinteni 1:3, 4.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

O nedreptate îngrozitoare a fost săvârşită atunci când a fost răstignit Isus Cristos