Creştinismul în acţiune în mijlocul tulburărilor
TOTUL a început pe neaşteptate într-o zi de aprilie a anului 1994. În urma unui accident aviatic şi-au pierdut viaţa preşedinţii statelor Burundi şi Rwanda. În câteva ore, Rwanda a fost înghiţită de o violenţă de proporţii înspăimântătoare. În mai puţin de trei luni, au murit peste 500 000 de rwandezi — bărbaţi, femei şi copii. Unii oameni numesc această perioadă „genocidul“.
Jumătate din cei 7,5 milioane de locuitori ai Rwandei au trebuit să se refugieze. Printre aceştia s-au numărat 2,4 milioane de rwandezi care s-au refugiat în ţările vecine. Acesta a fost cel mai mare şi cel mai rapid exod al refugiaţilor din istoria modernă. Au fost înfiinţate în grabă lagăre pentru refugiaţi în Zair (acum Republica Democratică Congo), Tanzania şi Burundi. Unele dintre aceste lagăre — cele mai mari din lume — au adăpostit 200 000 de persoane.
Printre refugiaţi s-au numărat mulţi Martori ai lui Iehova, un popor paşnic, care aplică în viaţă principiile Bibliei. Indiferent de ţara în care trăiesc, ei îşi păstrează cu stricteţe neutralitatea şi aplică principiul care se desprinde din cuvintele consemnate în Isaia 2:4: „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi pe scară largă drept un grup religios care nu a luat parte la genocidul din Rwanda.
Isus Cristos a spus despre continuatorii săi că „nu fac parte din lume“ (NW). Însă, deoarece „sunt în lume“, ei nu pot scăpa întotdeauna de tulburările naţiunilor (Ioan 17:11, 14). În timpul genocidului din Rwanda şi-au pierdut viaţa aproximativ 400 de Martori. Printre refugiaţi s-au numărat în jur de 2 000 de Martori şi de persoane interesate de mesajul Regatului.
Faptul că Martorii lui Iehova nu fac parte din lume înseamnă că ei nu fac nimic atunci când au loc calamităţi? Nu. În Cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: «Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», fără să le dea cele necesare trupului, ce folos este? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi“ (Iacov 2:15–17). De asemenea, iubirea de aproapele îi îndeamnă pe Martori să-i ajute pe cei care nu împărtăşesc convingerile lor religioase. — Matei 22:37–40.
Deşi Martorii lui Iehova din întrega lume au dorit să-i ajute pe colaboratorii lor în credinţă care se confruntau cu situaţia dezastruoasă din Rwanda, sarcina de a coordona distribuirea ajutoarelor umanitare a fost încredinţată Europei Occidentale. În vara anului 1994, o echipă de voluntari Martori din Europa a sărit în ajutorul surorilor şi fraţilor lor creştini din Africa. Au fost înfiinţate lagăre bine organizate şi spitale de campanie pentru refugiaţii rwandezi. Cantităţi uriaşe de îmbrăcăminte, pături, alimente şi publicaţii biblice au fost expediate cu avionul sau cu alte mijloace de transport. Peste 7 000 de sinistraţi — aproape de trei ori mai mulţi decât numărul Martorilor care existau atunci în Rwanda — au primit ajutoare umanitare. Din decembrie 1994, mii de refugiaţi, printre care s-au numărat majoritatea Martorilor lui Iehova, s-au întors în Rwanda pentru a-şi reface viaţa.
Război în Congo
În 1996 a izbucnit un război în partea de est a Republicii Democratice Congo. La graniţa acelei zone se află Rwanda şi Burundi. Din nou au avut loc violuri şi omoruri. Printre gloanţele care şuierau, oamenii au fugit din satele cuprinse de flăcări pentru a-şi salva viaţa. Martorii lui Iehova au fost prinşi în învălmăşeală, şi aproape 50 dintre ei au murit. Unii au fost ucişi de gloanţe rătăcite. Alţii au fost ucişi deoarece făceau parte dintr-o anumită grupare etnică sau pentru că au fost luaţi drept duşmani. Un sat unde locuiau 150 de Martori a fost ars în întregime. În alte sate au fost arse zeci de case şi câteva săli ale Regatului. Rămaşi fără case şi bunuri, Martorii au fugit în alte regiuni şi au fost ajutaţi de colaboratorii lor în credinţă de acolo.
După război urmează foamete, deoarece recoltele sunt distruse, proviziile de alimente sunt prădate, iar căile de aprovizionare sunt blocate. Hrana care poate fi procurată este scumpă. În Kisangani, la începutul lui mai 1997, un kilogram de cartofi costa în jur de trei dolari, un preţ cu mult peste posibilităţile materiale ale majorităţii oamenilor. Cei mai mulţi nu-şi puteau permite să mănânce decât o dată pe zi. Bineînţeles, după criza de alimente urmează boala. Subnutriţia slăbeşte capacitatea organismului de a lupta împotriva malariei, diareei şi afecţiunilor gastrice. Mai ales copiii se îmbolnăvesc şi mor.
Evaluarea necesităţilor
Şi de această dată, Martorii lui Iehova din Europa au răspuns repede la necesităţile fraţilor lor. În aprilie 1997, o echipă de ajutorare alcătuită din Martori, din care făceau parte doi medici, a adus cu avionul medicamente şi bani. În Goma, Martorii din localitate organizaseră deja comitete de ajutorare menite să evalueze situaţia pentru a se putea oferi imediat ajutor. Echipa a cercetat oraşul şi împrejurimile. Au fost trimişi mesageri pentru a obţine rapoarte din mai multe localităţi îndepărtate. S-au obţinut informaţii şi din Kisangani, localitate situată la peste 1 000 de kilometri vest de Goma. Fraţii locali au ajutat la distribuirea ajutoarelor umanitare în Goma, unde locuiesc în jur de 700 de Martori.
Un bătrân creştin din Goma a spus: „Am fost profund mişcaţi să-i vedem pe fraţii noştri care au venit de la o distanţă aşa de mare ca să ne ajute. Înainte de venirea lor, ne-am ajutat unii pe alţii. Fraţii au fost nevoiţi să fugă de la ţară în Goma. Unii şi-au pierdut casele şi şi-au părăsit terenurile. I-am luat la noi acasă şi am împărţit cu ei îmbrăcămintea şi hrana puţină pe care o aveam. Nu am putut face mult cu resursele de care dispuneam. Unii dintre noi sufereau de subnutriţie.
Fraţii din Europa însă ne-au adus bani cu care am putut cumpăra hrană, care se găsea greu şi era foarte scumpă. Hrana a sosit într-un moment crucial, deoarece mulţi nu aveau nimic de mâncare acasă. Le-am împărţit alimentele atât Martorilor, cât şi celor care nu erau Martori. Dacă ajutorul nu ar fi sosit în acel moment, ar fi murit mult mai mulţi, mai ales copii. Iehova şi-a salvat poporul. Persoanele din afară au fost foarte impresionate. Mulţi au vorbit despre unitatea şi iubirea dintre noi. Unii au recunoscut că religia noastră este cea adevărată“.
Deşi alimentele au fost cumpărate din localitate şi s-au administrat medicamente, era nevoie de mai mult. Era nevoie de haine şi de pături, precum şi de cantităţi mai mari de alimente şi medicamente. Ajutorul era necesar şi pentru a reconstrui casele care fuseseră distruse.
Oamenii oferă cu generozitate
Fraţii din Europa au fost din nou dornici să ajute. Filiala din Louviers (Franţa) a Martorilor lui Iehova a apelat pentru ajutor la congregaţiile de pe Valea Ronului, precum şi la cele din Normandia şi la unele congregaţii din Paris. Aici s-a aplicat un alt principiu scriptural: „Cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie; iar cine seamănă din belşug va şi secera din belşug. Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau din constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“. — 2 Corinteni 9:6, 7, NW.
Mii de Martori s-au folosit cu bucurie de acest prilej pentru a dărui. Au fost aduşi la sălile Regatului mulţi saci şi multe cutii cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi alte articole, după care au fost transportate la Filiala din Franţa a Martorilor lui Iehova. Acolo, 400 de voluntari erau gata să ia parte la următorul pas al acţiunii „Ajutaţi Zairul“. În timp ce bunurile donate soseau în cantităţi mari, aceşti voluntari sortau, împătureau şi ambalau îmbrăcămintea în cutii, care erau stivuite câte 30 pe o paletă mobilă. Copiii au aflat despre fraţii şi surorile lor mai mici din Africa şi le-au trimis jucării — maşinuţe metalizate de jucărie, titirezi, păpuşi şi ursuleţi. Acestea au fost împachetate împreună cu obiectele de strictă necesitate. În total au fost încărcate şi trimise în Congo nouă containere lungi de 12 metri.
Cât de mare a fost ajutorul trimis în Africa centrală de Martorii din Belgia, Franţa şi Elveţia? În iunie 1997, cantitatea totală a fost de 500 de kilograme de medicamente, 10 tone de biscuiţi bogaţi în proteine, 20 de tone de alte alimente, 90 de tone de îmbrăcăminte, 18 500 de perechi de pantofi şi 1 000 de pături. Au fost trimise cu avionul şi publicaţii biblice. Toate acestea au fost apreciate foarte mult, mângâindu-i pe refugiaţi şi ajutându-i să îndure încercările. Costul bunurilor trimise s-a ridicat la aproximativ 1 000 000 de dolari americani. Aceste contribuţii au fost o dovadă a fraternităţii şi a iubirii care există între cei ce îi slujesc lui Iehova.
Distribuirea ajutoarelor în Congo
Pe măsură ce bunurile au început să sosească în Congo, au sosit din Franţa doi fraţi şi o soră pentru a lucra împreună cu comitetele locale de ajutorare. Iată ce a spus Joseline în legătură cu recunoştinţa manifestată de fraţii congolezi: „Am primit multe scrisori de apreciere. O soră săracă mi-a dat un obiect decorativ din malahit. Alţii ne-au dat fotografii cu ei. La plecare, surorile m-au sărutat, m-au îmbrăţişat şi au plâns. Am plâns şi eu. Mulţi spuneau: «Iehova este bun. Iehova se gândeşte la noi». Astfel, ei au recunoscut că meritul pentru aceste daruri îi revine lui Dumnezeu. Când am împărţit alimente, fraţii şi surorile l-au lăudat pe Iehova cu cântările Regatului. Au fost momente foarte emoţionante“.
Din echipă a făcut parte şi un medic pe nume Loic. S-au strâns multe persoane la Sala Regatului şi au aşteptat cu răbdare să le vină rândul pentru a fi consultate de el. Dorind să contribuie şi ea cu ceva, o soră congoleză a făcut în jur de 40 de gogoşi pentru cei care aşteptau să fie consultaţi de medic. Deoarece aşteptau aproximativ 80 de persoane, fiecare a primit câte o jumătate de gogoaşă.
Ajutor oferit persoanelor din afară
Aceste ajutoare umanitare nu le-au fost oferite numai Martorilor lui Iehova. De ele au beneficiat şi alte persoane, aşa cum s-a întâmplat şi în 1994. Faptul acesta este în armonie cu Galateni 6:10, unde se spune: „Aşadar, cât avem ocazie, să facem bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei“.
Martorii au distribuit medicamente şi îmbrăcăminte la câteva şcoli primare şi la un orfelinat de lângă Goma. Orfelinatul are 85 de copii. Cu ocazia primei vizite, făcute cu scopul de a evalua situaţia, echipa de ajutorare a vizitat orfelinatul şi a promis că le va da 50 de cutii cu biscuiţi bogaţi în proteine, cutii cu îmbrăcăminte, 100 de pături, medicamente şi jucării. Copiii s-au aliniat în curte şi au cântat pentru vizitatori. După aceea i-au rugat în mod special să le aducă o minge cu care să poată juca fotbal.
După câteva săptămâni, echipa de ajutorare şi-a respectat promisiunea de a aduce ajutoarele. Impresionat de generozitatea fraţilor şi de ceea ce citise în publicaţiile biblice pe care le primise, directorul orfelinatului a spus că este pe cale să devină Martor al lui Iehova. Li s-a dat copiilor o minge de fotbal? „Nu“, a răspuns Claude, coordonatorul echipei de ajutorare din Franţa. „Le-am dat două mingi de fotbal.“
Lagărele pentru refugiaţi
Ajutorul nu s-a limitat numai la Congo. Mii de refugiaţi au fugit din zona afectată de război într-o ţară vecină, unde fuseseră înfiinţate în mare grabă trei lagăre pentru refugiaţi. Martorii au mers şi acolo pentru a vedea ce se putea face. La data când s-a întocmit acest raport, lagărele adăposteau 211 000 de refugiaţi, majoritatea lor din Congo. Dintre aceştia, aproximativ 800 erau Martori cu copiii lor, precum şi persoane interesate de vestea bună a Regatului. O primă problemă care s-a ivit în lagăre a fost lipsa hranei. Într-un lagăr nu a fost hrană decât pentru trei zile, iar aceasta consta în fasole veche de trei ani.
Cu toate acestea, Martorii erau veseli. Deşi aveau puţine publicaţii biblice, ei ţineau cu regularitate întruniri în aer liber pentru a se zidi din punct de vedere spiritual. De asemenea, ei erau ocupaţi să le predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu altor persoane din lagăr. — Matei 24:14; Evrei 10:24, 25.
Din echipa de Martori venită pentru a constata care erau necesităţile fraţilor a făcut parte şi un medic. Deşi autorităţile le-au permis să stea doar câteva zile în fiecare lagăr, ei au oferit consultaţii medicale. Aceştia le-au lăsat bătrânilor creştini medicamente şi bani. Astfel, fraţii au putut supravieţui. De asemenea, echipa de Martori a sperat că Martorii din lagăre se vor putea întoarce în scurt timp în ţara lor natală.
Ce putem spune despre viitor? Isus Cristos a profeţit că zilele în care trăim vor fi zile tulburi, o perioadă marcată de războaie şi lipsă de alimente (Matei 24:7). Martorii lui Iehova ştiu că numai Regatul lui Dumnezeu va pune capăt suferinţei care există acum pe pământ. Sub guvernarea sa, locuinţa noastră pământească va deveni un paradis al păcii, al abundenţei şi al fericirii veşnice pentru omenirea ascultătoare (Psalmul 72:1, 3, 16). Până atunci, Martorii vor proclama vestea bună a acestui Regat ceresc şi, de asemenea, vor continua să-i ajute pe colaboratorii lor în credinţă, precum şi pe alte persoane care trec prin perioade de strâmtorare.
[Text generic pe pagina 4]
Din 1994, numai Martorii lui Iehova din Europa au trimis peste 190 de tone de alimente, îmbrăcăminte, medicamente şi alte ajutoare în regiunea Marilor Lacuri din Africa
[Chenarul de la pagina 6]
IUBIREA CREŞTINĂ PUSĂ ÎN PRACTICĂ
Printre francezii dornici să ia parte la acţiunea „Ajutaţi Zairul“ s-a numărat Ruth Danner. În copilărie, ea a fost închisă în lagărele de concentrare naziste din cauza credinţei ei creştine. Ea a spus: „Am fost atât de fericiţi să putem face ceva pentru fraţii şi surorile noastre din Africa! A fost însă ceva ce m-a făcut să fiu de două ori mai fericită. În 1945, când am venit acasă din Germania, nu aveam absolut nimic. Până şi hainele de pe noi erau împrumutate. La scurt timp însă am primit ajutor material de la fraţii noştri spirituali din America. Astfel, aceste ajutoare pentru Africa mi-au dat posibilitatea de a întoarce bunătatea care ni s-a arătat cu mult timp în urmă. Ce privilegiu este să faci parte dintr-o familie de fraţi atât de mare, care pun în practică iubirea creştină!“ — Ioan 13:34, 35.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
În curând — un paradis pământesc în care va exista abundenţă pentru toţi