Cum se poate supravieţui ‘zilei lui Iehova’

„Ziua lui Iehova este mare şi foarte inspiratoare de teamă, şi cine îi poate rezista?“ — IOEL 2:11, NW.

1. De ce ‘ziua inspiratoare de teamă a lui Iehova’ ar trebui să fie o ocazie de bucurie?

„INSPIRATOARE de teamă!“ Aşa descrie Ioel, profetul lui Dumnezeu, marea ‘zi a lui Iehova’. Totuşi, cei ce îl iubesc pe Iehova şi s-au dedicat lui pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus nu trebuie să se cutremure de groază în timp ce ziua lui Iehova se apropie. Aceasta va fi într-adevăr o zi înfricoşătoare, dar şi o zi de mare salvare, ziua eliberării dintr-un sistem rău de lucruri care a chinuit omenirea timp de milenii. Cu privire la ziua aceea, Ioel a îndemnat poporul lui Dumnezeu astfel: „Bucură-te şi înveseleşte-te, căci Iehova va face un lucru cu adevărat mare“, şi adaugă asigurarea: „Oricine va invoca numele lui Iehova va scăpa teafăr“. Atunci, în scopul Regatului lui Dumnezeu „vor fi cei scăpaţi, întocmai cum a spus Iehova, şi supravieţuitorii pe care Iehova îi cheamă“. — Ioel 2:11, 21, 22, 32, NW.

2. În desfăşurarea scopurilor lui Dumnezeu, ce are loc în a) „ziua Domnului“, b) „ziua lui Iehova“?

² Ziua inspiratoare de teamă a lui Iehova nu trebuie confundată cu „ziua Domnului“ menţionată în Apocalipsa 1:10. Aceasta din urmă include împlinirea celor 16 viziuni descrise în capitolele 1 la 22 din Apocalipsa. Ea include şi timpul împlinirii tuturor evenimentelor prezise de Isus ca răspuns la întrebarea discipolilor săi: „Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ Prezenţa cerească a lui Isus a fost marcată de înspăimântătoare ‘războaie, foamete, ură şi nelegiuire’ pe pământ. În timp ce aceste necazuri s-au înmulţit, Isus le-a dat mângâiere oamenilor temători de Dumnezeu trimiţându-şi discipolii din perioada modernă să predice „această veste bună a regatului . . . pe tot pământul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“. Apoi, ca punct culminant al zilei Domnului, va izbucni „sfârşitul“ prezentului sistem de lucruri, ziua inspiratoare de teamă a lui Iehova (Matei 24:3–14, NW; Luca 21:11). Aceasta va fi ziua lui Iehova de executare rapidă a judecăţii asupra lumii corupte a lui Satan. „Se zguduie cerurile şi pământul. Dar DOMNUL este adăpostul poporului Său.“ — Ioel 3:16.

În zilele lui Noe, Iehova a trecut la acţiune

3. Cum se aseamănă situaţia de astăzi cu cea din zilele lui Noe?

³ Situaţia mondială de astăzi se aseamănă cu cea din „zilele lui Noe“, de acum peste 4 000 de ani (Luca 17:26, 27). În Geneza 6:5 citim: „DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toată imaginaţia [orice înclinaţie a, NW] gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate“. Cât de mult se aseamănă această descriere cu lumea de astăzi! Răutatea, lăcomia şi lipsa de iubire abundă pretutindeni. Uneori avem impresia că depravarea lumii a ajuns la culme. Însă profeţia apostolului Pavel cu privire la „zilele din urmă“ continuă să se împlinească: „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire“. — 2 Timotei 3:1, 13.

4. Ce efect a avut închinarea falsă în perioada de început a omenirii?

⁴ A putut religia să aducă uşurare omenirii în timpul lui Noe? Din contră, religia apostată cum era cea care exista pe atunci trebuie să fi contribuit mult la condiţiile devastatoare. Primii noştri părinţi au cedat în faţa învăţăturilor false ale „şarpel[ui] cel vechi, numit Diavolul şi Satan“. În a doua generaţie de la Adam, oamenii „au început . . . să cheme Numele DOMNULUI“, evident într-un mod blasfemator (Apocalipsa 12:9; Geneza 3:3–6; 4:26). Mai târziu, îngerii răzvrătiţi, care au renunţat la devoţiunea lor exclusivă faţă de Dumnezeu, s-au materializat în oameni pentru a avea relaţii sexuale nelegitime cu frumoasele fiice ale oamenilor. Aceste femei au dat naştere la nişte uriaşi hibrizi, numiţi nefilimi, care i-au asuprit şi i-au tratat cu brutalitate pe oameni. Sub această influenţă demonică, „orice făptură îşi stricase calea pe pământ“. — Geneza 6:1–12.

5. Cu referire la evenimentele din zilele lui Noe, ce îndemn avertizator ne dă Isus?

⁵ Cu toate acestea, o familie şi-a păstrat integritatea faţă de Iehova. Ca urmare, Dumnezeu „l-a păstrat pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte, când a adus un potop peste o lume de oameni lipsiţi de pietate“ (2 Petru 2:5, NW). Acel Potop a prefigurat ziua inspiratoare de teamă a lui Iehova, care marchează sfârşitul acestui sistem de lucruri şi cu privire la care Isus a profeţit: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl. Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci, aşa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului“ (Matei 24:36–39). Noi ne aflăm într-o situaţie similară, aşa că Isus ne îndeamnă să ‘luăm seama la noi înşine şi să veghem, rugându-ne tot timpul, ca să fim socotiţi vrednici să scăpăm de toate acestea care se vor întâmpla’. — Luca 21:34–36.

Pedeapsa judecătorească a lui Iehova asupra Sodomei şi Gomorei

6, 7. a) Ce au prefigurat evenimentele din timpul lui Lot? b) Ce avertisment clar ne transmit acestea?

⁶ La câteva sute de ani după Potop, când urmaşii lui Noe se înmulţiseră pe pământ, fidelul Avraam şi nepotul său Lot au fost martori oculari ai unei alte zile inspiratoare de teamă a lui Iehova. Lot şi familia lui trăiau în cetatea Sodoma. Aceasta împreună cu cetatea vecină Gomora se implicaseră într-o imoralitate sexuală dezgustătoare. Printre preocupările lor principale era şi materialismul, care a afectat-o în cele din urmă chiar şi pe soţia lui Lot. Iehova îi spusese lui Avraam: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei este mare şi păcatul lor este nespus de greu“ (Geneza 18:20). Avraam l-a implorat pe Iehova să cruţe aceste cetăţi de dragul unor oameni drepţi care se aflau în ele, însă Iehova a declarat că el nu putea găsi acolo nici măcar zece oameni drepţi. Îngerii trimişi de Dumnezeu i-au ajutat pe Lot şi pe cele două fiice ale lui să-şi scape viaţa fugind în cetatea vecină Ţoar.

⁷ Ce a urmat? Comparând „zilele din urmă“ în care trăim noi cu cele în care a trăit Lot, Luca 17:28–30 spune: „Tot aşa, cum a fost în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi; la fel va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul Omului“. Finalul dezastruos al Sodomei şi Gomorei din acea zi înfricoşătoare a lui Iehova transmite un avertisment clar pentru acest timp al prezenţei lui Isus. Şi generaţia actuală a omenirii, „depăşind orice măsură, a comis fornicaţie, urmărind carnea pentru o utilizare contrară naturii“ (Iuda 7, NW). Ba mai mult, practicile sexuale imorale ale oamenilor din timpul nostru sunt răspunzătoare de multe dintre „epidemiile“ prezise de Isus pentru zilele noastre. — Luca 21:11.

Israelul culege „furtună“

8. În ce măsură a respectat Israelul legământul cu Iehova?

⁸ La timpul potrivit, Iehova a ales Israelul ca să-i fie „proprietatea specială dintre toate celelalte popoare, . . . un regat de preoţi şi o naţiune sfântă“. Dar acest lucru depindea de ‘ascultarea cu stricteţe de glasul său şi de respectarea legământului său’ (Exodul 19:5, 6, NW). Au privit ei acest măreţ privilegiu ca pe o onoare? Nici pe departe! Este adevărat, unele persoane fidele din acea naţiune i-au slujit cu loialitate — Moise, Samuel, David, Iosafat, Ezechia, Iosia, precum şi profeţii şi profetesele devotate. Totuşi, naţiunea în ansamblu a fost infidelă. Cu timpul, regatul s-a împărţit în două: Israel şi Iuda. Dar, în general, ambele naţiuni au fost prinse în mrejele închinării păgâne şi ale altor practici care-l dezonorau pe Dumnezeu şi care erau întâlnite la ţările vecine. — Ezechiel 23:49.

9. Cum a reglementat Iehova lucrurile cu regatul celor zece triburi răzvrătite?

⁹ Cum a reglementat Iehova lucrurile? Ca întotdeauna, el a dat un avertisment, în armonie cu principiul declarat de Amos: „[Domnul Suveran Iehova, NW] nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii“. Amos însuşi a proclamat nenorocirea care avea să se abată asupra regatului nordic al Israelului: „Ce aşteptaţi voi de la ziua [lui Iehova, NW]? Ea va fi întuneric, şi nu lumină“ (Amos 3:7; 5:18). În plus, Osea, un profet contemporan cu Amos, a declarat: „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună“ (Osea 8:7). În anul 740 î.e.n., Iehova s-a folosit de armata asiriană ca să distrugă regatul nordic al Israelului o dată pentru totdeauna.

Iehova îi cere socoteală regatului apostat Iuda

10, 11. a) De ce Iehova nu a vrut să ierte naţiunea lui Iuda? b) Ce lucruri detestabile corupseseră naţiunea?

¹⁰ Iehova şi-a trimis profeţii şi în regatul sudic al lui Iuda. Cu toate acestea, regii lui Iuda, ca Manase şi succesorul lui, Amon, au continuat să facă ce era rău în ochii lui Iehova, ‘vărsând mult sânge nevinovat, slujind idolilor şi închinându-se înaintea lor’. Chiar dacă Iosia, fiul lui Amon, a făcut ce era drept în ochii lui Iehova, atât regii succesori, cât şi poporul s-au afundat din nou în răutate, astfel încât Iehova „n-a vrut să[-i] ierte“. — 2 Împăraţi 21:16–21; 24:3, 4.

¹¹ Prin intermediul profetului său Ieremia, Iehova a declarat: „Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. Prorocii prorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?“ Naţiunea Iuda se făcuse extrem de vinovată de vărsare de sânge, iar poporul ei devenise corupt prin furturi, omucideri, adulter, jurăminte false, închinare la alţi dumnezei şi prin alte lucruri detestabile. Templul lui Dumnezeu ajunsese o „peşteră de tâlhari“. — Ieremia 2:34; 5:30, 31; 7:8–12.

12. Cum a pedepsit Iehova Ierusalimul renegat?

¹² Iehova a declarat: „De la miazănoapte [din Caldeea] aduc nenorocirea şi un mare prăpăd“ (Ieremia 4:6). Astfel, el a adus puterea mondială babiloniană, care era pe vremea aceea „ciocanul întregului pământ“, ca să lovească renegatul Ierusalim şi templul din el (Ieremia 50:23). În 607 î.e.n., după un asediu crunt, oraşul a căzut în mâinile puternicei armate a lui Nebucadneţar. „Împăratul Babilonului a înjunghiat la Ribla pe fiii [împăratului] Zedechia înaintea ochilor lui; de asemenea, împăratul Babilonului a înjunghiat pe toţi mai-marii lui Iuda. Apoi i-a scos ochii lui Zedechia şi l-a legat cu lanţuri de bronz, ca să-l ducă la Babilon. Caldeenii au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. Şi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a dus captivi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei care fugiseră la el şi pe rămăşiţa poporului.“ — Ieremia 39:6–9.

13. Cine au fost cei salvaţi în ziua lui Iehova din 607 î.e.n., şi de ce?

¹³ O zi într-adevăr inspiratoare de teamă! Totuşi, câteva suflete care au ascultat de Iehova au scăpat din acea judecată aspră. Printre acestea s-au numărat recabiţii neisraeliţi, care, în contrast cu iudeii, au manifestat un spirit umil şi ascultător. Au mai fost salvaţi eunucul fidel Ebed-Melec, care l-a scăpat de la moarte pe Ieremia când acesta se afla într-o groapă cu noroi, precum şi scribul loial al lui Ieremia, Baruc (Ieremia 35:18, 19; 38:7–13; 39:15–18; 45:1–5). Unor persoane ca acestea le-a spus Iehova: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, . . . gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde“. Această promisiune a avut o împlinire în mic în anul 539 î.e.n., când evreii temători de Dumnezeu au fost eliberaţi de cuceritorul Babilonului, regele Cirus, şi s-au întors să reconstruiască Ierusalimul şi templul. Aceia care ies astăzi din religia babilonică şi vin la închinarea curată a lui Iehova pot, de asemenea, aştepta cu nerăbdare un viitor glorios de pace eternă în Paradisul restabilit al lui Iehova. — Ieremia 29:11; Psalmul 37:34; Apocalipsa 18:2, 4.

„Necazul cel mare“ din secolul întâi

14. De ce a respins Iehova Israelul pentru totdeauna?

¹⁴ Să ne îndreptăm acum atenţia asupra secolului I e.n. Pe vremea aceea, evreii restabiliţi căzuseră din nou în apostazie. Iehova şi-a trimis pe pământ Fiul întâi-născut ca să fie Cel Uns de el, sau Mesia. În perioada 29–33 e.n., Isus a predicat pe tot cuprinsul Israelului, spunând: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat“ (Matei 4:17, NW). Apoi a format discipoli şi i-a instruit să participe împreună cu el la proclamarea veştii bune a Regatului. Cum au reacţionat conducătorii evrei? Ei l-au denigrat pe Isus şi, în cele din urmă, au comis abominabila crimă de a-l supune la o moarte chinuitoare pe un stâlp de tortură. Iehova nu i-a mai considerat pe evrei poporul său. Acum, respingerea acelei naţiuni era definitivă.

15. Ce erau privilegiaţi să înfăptuiască evreii penitenţi?

¹⁵ În ziua Penticostei din anul 33 e.n., înviatul Isus a revărsat spiritul sfânt, iar acesta le-a permis discipolilor lui să le vorbească în limbi evreilor şi prozeliţilor care se adunaseră imediat. Adresându-se mulţimii, apostolul Petru a declarat: „Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui. . . . Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi“. Cum au reacţionat evreii sinceri? „Ei au rămas străpunşi în inimă“, s-au căit de păcatele lor şi s-au botezat (Faptele 2:32–41). Predicarea Regatului a fost accelerată, iar în decurs de 30 de ani aceasta ajunsese la ‘întreaga creaţie de sub cer’. — Coloseni 1:23.

16. Cum a dirijat Iehova evenimentele care au condus la executarea judecăţii sale asupra Israelului natural?

¹⁶ Sosise timpul ca Iehova să-şi execute judecata asupra poporului său pe care îl respinsese, Israelul natural. Mii de persoane, din toate naţiunile lumii de atunci, s-au adunat la congregaţia creştină şi au fost unse în calitate de „Israel [spiritual al] lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16). Evreii de pe vremea aceea însă decăzuseră, lăsându-se pradă urii şi violenţei sectare. Contrar celor scrise de Pavel de a fi ‘supuşi autorităţilor superioare’, ei s-au răzvrătit făţiş împotriva puterii romane care domnea atunci peste ei (Romani 13:1, NW). Iehova a dirijat în mod evident evenimentele care au urmat. În anul 66 e.n., legiunile romane aflate sub comanda generalului Gallus au venit să asedieze Ierusalimul. Asediatorii romani au pătruns în cetate, ajungând chiar să sape la temelia zidului templului. După cum dezvăluie datele istorice consemnate de Iosefus, atunci a fost într-adevăr un necaz pentru oraş şi pentru popor.a Dar, dintr-o dată, asediatorii au făcut cale întoarsă. Acest lucru le-a permis discipolilor lui Isus „să fugă la munţi“, aşa cum îi sfătuise el în profeţia consemnată în Matei 24:15, 16.

17, 18. a) Prin intermediul cărui necaz a aplicat Iehova justiţia asupra evreilor? b) Ce carne a ‘scăpat’, şi umbra cărui lucru o constituie acest fapt?

¹⁷ Totuşi, execuţia completă a judecăţii lui Iehova la apogeul necazului era încă de domeniul viitorului. În anul 70 e.n., legiunile romane, aflate acum sub comanda generalului Titus, s-au întors să dea atacul. De data aceasta, bătălia a fost decisivă. Evreii, care se luptaseră şi între ei, nu erau un adversar pe măsura romanilor. Oraşul şi templul lui au fost rase de pe faţa pământului. Peste un milion de evrei vlăguiţi au suferit şi au murit, aproximativ 600 000 de cadavre fiind aruncate în afara porţilor cetăţii. După distrugerea oraşului, 97 000 de evrei au fost luaţi captivi, dintre care mulţi au murit mai târziu în spectacolele cu gladiatori. Într-adevăr, singura carne care a fost salvată pe parcursul anilor acelui necaz au fost creştinii ascultători care fugiseră la munţi, dincolo de Iordan. — Matei 24:21, 22; Luca 21:20–22.

¹⁸ Astfel, marea profeţie a lui Isus referitoare la „încheier[ea] sistemului de lucruri“ şi-a avut prima împlinire, culminând cu ziua lui Iehova din 66–70 e.n., când el a aplicat justiţia asupra naţiunii iudaice rebele (Matei 24:3–22, NW). Însă acea zi a fost doar o umbră a ‘venirii zilei celei mari şi inspiratoare de teamă a lui Iehova’ (Ioel 2:31, NW). Cum puteţi ‘scăpa’ teferi? Următorul articol ne va spune.

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Ce legătură există între „ziua Domnului“ şi „ziua lui Iehova“?

◻ Rememorând zilele lui Noe, cărui avertisment trebuie să-i dăm ascultare?

◻ Cum constituie Sodoma şi Gomora o lecţie puternică?

◻ Cine a fost salvat din „necazul cel mare“ din secolul întâi?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Iehova a scăpat familia lui Noe şi a lui Lot şi a asigurat salvarea în anii 607 î.e.n. şi 70 e.n.