Crăciunul — O sărbătoare laică sau religioasă?

ÎN China şi în Marea Britanie este numit Moş Crăciun. Oamenii din Rusia folosesc numele Moş Gerilă, iar în Statele Unite este poreclit Santa Claus.

Mulţi îl consideră pe acest bătrânel voios, cu un pântece proeminent şi cu o barbă albă ca zăpada drept personificarea Crăciunului. Dar se ştie foarte bine şi că Moş Crăciun este un mit, o legendă bazată pe nişte tradiţii legate de un mitropolit care a trăit în secolul al IV-lea în Myra (localitate situată în Turcia de astăzi).

Datinile şi obiceiurile au avut întotdeauna o mare influenţă asupra sărbătorilor, iar Crăciunul nu face excepţie. Mitul lui Moş Crăciun nu este decât un exemplu de manifestare folclorică asociată cu o sărbătoare bine cunoscută. Deşi unii oameni pretind că datinile de Crăciun au la bază întâmplări consemnate în Biblie, adevărul este că majoritatea acestora sunt de origine păgână.

Un alt exemplu este pomul de Crăciun. În lucrarea The New Encyclopædia Britannica se spune: „Cultul arborilor, întâlnit la europenii păgâni, a supravieţuit convertirii acestora la creştinism sub forma obiceiurilor scandinave legate de împodobirea caselor şi a şoproanelor cu plante veşnic verzi cu ocazia Anului Nou, pentru a alunga spiritele rele, şi de pregătirea unui pom pentru păsări în perioada Crăciunului“.

Confecţionarea ghirlandelor din ilice sau din alte plante veşnic verzi este un alt obicei de Crăciun bine cunoscut. Şi acesta este adânc înrădăcinat în închinarea păgână. Romanii din antichitate foloseau ramuri de ilice pentru a împodobi templele în perioada Saturnaliilor, o serbare de şapte zile care avea loc la jumătatea iernii în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Această serbare păgână era renumită îndeosebi pentru petrecerile dezmăţate şi pentru licenţiozitate.

Obiceiul de Crăciun al sărutatului sub o ramură de vâsc (prezentată aici) le-ar putea părea romantic unora, însă el reprezintă o întoarcere în evul mediu. Druizii din vechea Britanie credeau că vâscul are puteri magice; de aceea îl foloseau ca protecţie împotriva demonilor, a descântecelor şi a altor nenorociri. Cu timpul a apărut superstiţia că sărutatul sub vâsc ar duce la căsătorie. Acest obicei mai este practicat de unii oameni în perioada Crăciunului.

Acestea nu sunt decât câteva tradiţii moderne de Crăciun care au fost influenţate de învăţături păgâne sau care îşi au originea în ele. Totuşi, v-aţi putea întreba cum s-au întâmplat toate acestea. Cum a fost posibil ca o sărbătoare care se declară a fi ţinută în onoarea naşterii lui Cristos să devină atât de impregnată cu obiceiuri necreştine? Un lucru şi mai important, cum consideră Dumnezeu această problemă?

[Provenienţa ilustraţiilor de la paginile 3, 4]

Pagina 3: Santa Claus: Thomas Nast/Dover Publications, Inc., 1978; vâscul de la pagina 3 şi ilustraţia de la pagina 4: Discovering Christmas Customs and Folklore, de Margaret Baker, publicată de Shire Publications, 1994