Ei au făcut voinţa lui Iehova
Un exemplu de sacrificiu de sine şi de loialitate
PENTRU un tânăr fermier pe nume Elisei, ceea ce a început ca o zi de arat obişnuită s-a transformat în cea mai însemnată zi din viaţa lui. În timp ce se afla la câmp, Elisei a fost vizitat pe neaşteptate de către Ilie, cel mai mare profet din Israel. „Ce-ar putea să dorească de la mine?“, s-a întrebat probabil Elisei. Nu a trebuit să aştepte mult pentru a primi răspunsul. Ilie şi-a aruncat mantaua peste Elisei, arătând prin aceasta că, într-o bună zi, Elisei va fi succesorul său. Elisei nu a tratat cu uşurinţă această invitaţie. Imediat el şi-a lăsat ogorul pentru a deveni slujitorul lui Ilie. — 1 Împăraţi 19:19–21.
După aproape şase ani, a sosit momentul ca Ilie să plece. Relatarea despre plecarea sa a fost numită „una dintre cele mai emoţionante povestiri“ din Scripturile ebraice.
Ilie se pregăteşte de plecare
Ilie dorea să facă o ultimă vizită la Betel, la Ierihon şi la fluviul Iordan. Aceasta însemna că avea de străbătut pe jos mulţi kilometri, o parte din drum fiind teren de munte accidentat. La fiecare popas, Ilie îl îndemna pe Elisei să se întoarcă din drum. Dar Elisei a insistat să rămână cu stăpânul său până la sfârşit. — 2 Împăraţi 2:1, 2, 4, 6.
În timp ce se aflau la Betel şi la Ierihon, „fiii prorocilor“a s-au apropiat de Elisei. „Ştii că DOMNUL va răpi astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“, l-au întrebat ei. „Ştiu şi eu“, a răspuns el. „Tăceţi!“ — 2 Împăraţi 2:3, 5.
După aceea, Ilie şi Elisei au pornit spre fluviul Iordan. Când au ajuns la Iordan, Ilie a înfăptuit un miracol, în timp ce aproximativ 50 de fii ai prorocilor priveau de la distanţă. „Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat.“ — 2 Împăraţi 2:8.
Odată trecuţi, Ilie i-a spus lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine“. Elisei a cerut „o parte dublă“ din spiritul lui Ilie — adică o porţie dublă care i s-ar fi cuvenit în mod normal unui fiu întâi-născut. Într-adevăr, Elisei îl onorase pe Ilie întocmai cum un fiu întâi-născut şi-ar fi onorat tatăl. În plus, el a fost uns să devină succesorul lui Ilie, în calitate de profet al lui Iehova în Israel. Astfel, cererea lui nu a fost nici egoistă, nici nepotrivită. Cu toate acestea, ştiind că doar Iehova putea să onoreze această cerere, Ilie a răspuns cu modestie: „Greu lucru ai cerut“. După care a adăugat: „Dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi ; dacă nu, nu îţi va fi aşa“. — 2 Împăraţi 2:9, 10; Deuteronomul 21:17.
Fără îndoială că Elisei era mai hotărât ca oricând să stea lângă stăpânul său. Atunci a apărut „un car de foc şi nişte cai de foc“. Chiar sub privirile uluite ale lui Elisei, Ilie a fost ridicat într-o furtună, fiind transferat în mod miraculos într-un alt loc.b Elisei a luat de jos mantaua lui Ilie şi s-a întors la malul fluviului Iordan. El a lovit apele, spunând: „Unde este acum DOMNUL, Dumnezeul lui Ilie?“ Apele s-au despărţit, oferind dovada clară că Elisei avea sprijin divin în calitate de succesor al lui Ilie. — 2 Împăraţi 2:11–14.
Învăţăminte pentru noi
Când i s-a făcut invitaţia de a intra într-un serviciu special alături de Ilie, Elisei şi-a lăsat imediat ogorul pentru a-i sluji celui mai mare profet din Israel. În mod clar, o parte din îndatoririle sale erau umile, deoarece el a devenit cunoscut drept cel care „turna apă pe mâinile lui Ilie“c (2 Împăraţi 3:11). Cu toate acestea, Elisei şi-a considerat munca drept un privilegiu şi a rămas loial alături de Ilie.
Mulţi slujitori de astăzi ai lui Dumnezeu manifestă un sacrificiu de sine asemănător. Unii şi-au lăsat ‘holdele’, mijloacele lor de existenţă, pentru a predica vestea bună în teritorii îndepărtate sau pentru a sluji ca membri ai unei familii Betel. Alţii au călătorit în ţări străine pentru a lucra la proiectele de construcţie ale Societăţii. Mulţi au acceptat ceea ce s-ar putea numi însărcinări umile. Totuşi, nici o persoană care îi slujeşte ca sclav lui Iehova nu îndeplineşte un serviciu lipsit de importanţă. Iehova îi apreciază pe toţi cei care îi slujesc de bunăvoie şi va binecuvânta sacrificiul lor de sine. — Marcu 10:29, 30.
Elisei a rămas alături de Ilie până la sfârşit. El nu a vrut să-l abandoneze pe bătrânul profet nici măcar atunci când i s-a oferit ocazia. Fără îndoială, relaţia strânsă pe care o cultivase cu Ilie a făcut ca această iubire loială să fie o plăcere. Astăzi, slujitorii lui Dumnezeu se străduiesc să-şi consolideze relaţia cu Dumnezeu şi să se apropie şi mai mult de tovarăşii lor de credinţă. O legătură strânsă de unitate va fi binecuvântată, deoarece Biblia spune despre Iehova: „Cu cel loial tu vei acţiona cu loialitate“. — 2 Samuel 22:26, NW.
[Note de subsol]
a Expresia „fiii prorocilor“ poate face referire la o şcoală pentru instruirea celor cu această vocaţie sau numai la o asociaţie de profeţi care conlucrau.
b Mesajul lui Ilie către regele Ioram din Iuda a fost scris cu câţiva ani mai târziu. — 2 Cronici 21:12–15.
c Era obiceiul ca servitorul să-i toarne apă stăpânului său pentru ca acesta să se spele pe mâini, mai ales după mese. Acest obicei era asemănător cu spălatul picioarelor, care era un gest de ospitalitate, respect şi, în anumite relaţii, un gest de umilinţă. — Geneza 24:31, 32; Ioan 13:5.